Înghețurile prognozate pot pune în pericol culturile agricole. Recomandările Ministerului Agriculturii

Serviciul Hidrometeorologic de Stat anunță pentru perioada următoare probabilitatea înregistrării înghețurilor la sol. Potrivit specialiștilor din agricultură, coborârea temperaturii stratului de aer de la suprafața solului sub 0°C, în perioada caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor), afectează negativ dezvoltarea plantelor şi uneori, încheie prematur ciclul de vegetație, sau chiar duce la moartea plantelor.

În pomicultură, înghețurile dăunează pomilor în plină floare, distrugând uneori aproape întreaga recoltă. Cei mai expuși pericolului fiind: caişii, piersicii, vişinii, cireşii, mărul, nucul şi alunul. De asemenea, sunt afectate şi plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii.

Culturile de câmp, sunt afectate într-o proporţie mai mică de îngheţurile tardive de primăvară, având o sensibilitate mai redusă faţă de îngheţ. În marea majoritate a cazurilor, momentele critice din ciclul vegetativ (diferenţierea organelor de reproducere, înflorire, fructificare etc.) se produc în afara perioadelor de îngheţ. Numai în cazurile rare, când îngheţurile apar foarte târziu, culturile de câmp sunt afectate într-o proporţie însemnată.

În acest sens, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, consideră important și recomandă identificarea soluțiilor noi de prevenire a riscurilor, de diminuare a pierderilor cauzate sau compensare parțială a lor, în special, prin asigurarea riscurilor.

Riscuri:

– Îngheţurile provoacă daune considerabile recoltei culturilor pomicole în perioada înfloririi. Probabilitatea vătămării de îngheţuri a florilor şi fructelor la cais constituie în medie 15 – 40% din ani, la celelalte culturi pomicole – până la 15% din ani.
– Un pericol deosebit pentru viţa de vie prezintă îngheţurile tardive de primăvară după desfacerea mugurilor. Probabilitatea acestor îngheţuri pe teritoriul republicii constituie 10 – 30% ani.
– Asupra repartiţiei şi intensităţii îngheţurilor, un rol deosebit îl au condiţiile locale (relief, altitudine, vînt…).
– Îngheţurile tardive de primăvară sunt periculoase îndeosebi pentru culturile iubitoare de căldură şi cele legumicole în fazele timpurii de dezvoltare a lor. Probabilitatea vătămării de îngheţuri a plantelor răsărite de porumb, în dependenţă de termenii de semănat, constituie 5 – 10% din ani. Probabilitatea vătămării plantelor de floarea soarelui şi sfeclei de zahăr, în timpul răsăririi lor, nu este mare şi este posibilă doar în raioanele de nord ale țării.
– Plantele abia răsărite a culturilor cerealiere de primăvară sunt foarte rezistente la îngheţ şi suportă scăderea temperaturii până la -7° – 9°C frig.
– Culturile legumicole: roșiile, ardeii, vinetele, castraveții, etc. sunt cele mai pretenţioase faţă de căldură. Îngheţurile cu intensitatea de 0 – 1°C frig duc la pieirea lor. Tutunul este foarte vulnerabil la îngheţ primăvara după răsădirea lui în sol. Îngheţurile cu intensitatea 0 – 1°C frig pot provoca pieirea totală a plantelor.

Măsurile de atenuare şi combatere a îngheţurilor:

Posibilităţile actuale de luptă împotriva îngheţurilor tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, pot fi grupate, din punct de vedere al principiului de combatere, în următoarele grupe:

– Măsuri practice înainte de plantare sau însămânţare (plantele sensibile la îngheţ sunt cultivate pe pante cu expoziţia sudică sau sud-vestică, care asigură scurgerea cu uşurinţă a aerului rece pe văi);
– Măsuri prin care se urmăreşte atenuarea radiaţiei nocturne (fumigaţiile, adăpostirea, perdele vegetale de protecţie);
– Măsuri prin care se realizează creşterea temperaturii solului şi a aerului (încălzirea suprafeţei solului prin irigare, încălzirea cu aer cald);
– Mijloace mecanice (ventilarea aerului) prin care se împiedică formarea inversiunilor termice în stratul de aer din vecinătatea solului;
– Măsuri agrotehnice prin care se influenţează proprietăţile termice ale stratului arabil şi procesele radiative la suprafaţa solului.

Potrivit unui comunicat al Ministerului, toate aceste metode determină reducerea răcirilor radiative, distrugerea stratului de inversiune termică de la sol, omogenizarea temperaturii aerului în stratul microclimatic şi în consecinţă, menţinerea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului mai mare de 0oC. Aplicarea acestor măsuri se face în mod diferenţiat, în raport cu condiţiile meteorologice şi locale (relief şi microrelief, soiuri de plante, condiţii tehnice, pante, altitudine…), ca şi de costurile materiale posibile.