Convenţia de la Aarhus

Convenţia privind Accesul la Informaţie, Justiţie şi Participarea Publicului la Adoptarea Deciziilor în domeniul mediului (în continuare Convenţia de la Aarhus) a fost adoptată la 25 iunie 1998, la cea de-a IV-a Conferinţă Ministerială “Un Mediu pentru Europa” desfăşurată în localitatea Aarhus din Danemarca. A intrat în vigoare la 30 octombrie 2001, după ratificarea acesteia de către 16 dintre Părţile semnatare.

Republica Moldova a fost prima ţară care a ratificat Convenţia de la Aarhus prin hotărârea Parlamentului Nr. 346-IV din 7 aprilie 1999.

Obiectivul Convenţiei este de a contribui la asigurarea dreptului fiecărei persoane de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea şi bunăstarea acestuia.

În vederea atingerii acestui obiectiv, Convenţia este structurată pe 3 piloni, care garantează:

• accesul publicului la informaţia de mediu deţinută de autorităţile publice;
• participarea publicului la luarea deciziilor care au un impact asupra mediului;
• accesul publicului la justiţie în cazurile când este încălcat dreptul de acces la informaţie, dreptul de participare sau când nu este respectată legislaţia ecologică;

Convenţia nu este doar un acord de mediu, Convenţia înseamnă responsabilitatea Guvernului, transparenţă şi receptivitate.

Convenţia de la Aarhus reprezintă un nou model de acord, care îmbină drepturile omului cu drepturile asupra mediului înconjurător şi asigură o legatură strânsă între populaţie şi guverne. Semnatarii acestui document deosebit de important şi-au luat astfel obligaţia de a asigura accesul cetăţenilor la informaţia de mediu, la participarea publică şi la justiţie.

Preambulul Convenției de la Aarhus pune în evidenţă doua concepte: dreptul la un mediu sănătos, privit ca un drept fundamental al omului, precum şi importanţa accesului la informaţie, a participarii publice şi a accesului la justiție, în vederea dezvoltării durabile.

 Un articol realizat de Centrul Aarhus Moldova