Păsări din Cartea Roșie, incluse în ordinul de vânătoare. Ornitologii avertizează că vânarea integrală a cotelor ar putea elimina populații întregi

La 3 iunie 2026, ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a aprobat Ordinul nr. 102 privind cotele de recoltare și reglementare numerică pentru sezonul de vânătoare 2026–2027. Pe lângă mamiferele care au generat cele mai multe controverse în spațiul public, documentul permite vânătoarea mai multor specii de păsări, inclusiv unele cu statut de conservare sensibil. Deși Ministerul Mediului susține că a consultat Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii, în realitate recomandările acesteia au fost luate în calcul doar parțial, iar mai multe specii valoroase au rămas incluse în cote ridicate de vânătoare. 

Ce specii sunt vizate 

Ordinul nr. 102 din 3 iunie 2026 permite vânătoarea unor specii, printre care becațina comună, sturzul de iarnă (cocoșarul), gârlița mare, gâsca de vară, graurul, lișița, porumbelul gulerat, guguștiucul, prepelița, rața mare, rața mică, rața pestriță, rața cârâitoare, sitarul de pădure, coțofana, cioara grivă și cormoranul mare. 

Contactat de Ecopresa, Sergiu Portneacov, șeful Secției politici în domeniul forestier și cinegetic din cadrul Ministerului Mediului, afirmă că proiectul ordinului a fost modificat după consultările cu Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii.

„Noi avem anexa numărul 1, Legea a vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 55/2024, unde este toată lista de păsări din interes cinegetic. O să vedeți că ministerul nu a aprobat pentru toate speciile. A aprobat doar pentru speciile care sunt în număr mare sau care migrează inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova. După discuția cu Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii, unele specii au fost excluse totalmente, altele specii au fost micșorate.”

Potrivit lui Vitalie Ajder, președintele Societății pentru Protecția Păsărilor și a Naturii (SPPN), organizația a transmis mai multe observații către minister, însă doar o parte dintre acestea au fost acceptate. 

Turturica, exclusă din ordin

Unul dintre cazurile în care ministerul a ținut cont de recomandările experților a fost cel al turturicii (Streptopelia turtur), specie considerată vulnerabilă la nivel european. 

„Proiectul de ordin propunea inițial includerea turturicii la vânătoare, deși este o specie vulnerabilă conform statutului IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Am expus argumentele noastre de care s-a ținut cont, iar specia a fost exclusă din ordin. Din păcate anul trecut Ministerul nu a luat în seamă decizia Convenției Berna, la care suntem țară cosemnatară, de a sista vânătoarea la această specie, iar acest lucru este unul foarte regretabil, când toate țările fac un efort de restabilire a unei populații, noi să ne facem că nu vedem problema”, spune Vitalie Ajder.

Recomandări de care Ministerul Mediului a ținut cont parțial 

Recomandările SPPN au fost parțial acceptate. La cormoranul mare, „proiectul de ordin includea vânătoarea pe tot parcursul anului și reglementare numerică nelimitată”, spune Ajder. În varianta finală, perioada a fost limitată la 6 iunie – 15 ianuarie, cu un maxim de 10 exemplare per zi/vânător.

La becațina comună, „inițial erau incluse 10 exemplare pe zi,  dar în urma comentariilor din partea SPPN, cota a fost limitată  la 5 exemplare pe zi”. La gârlița mare: „în varianta inițială erau propuse 6 exemplare, conform datelor noastre un număr sustenabil ar fi de 2 exemplare, totuși s-a ajuns la 5 fără nici o explicație”.

Situația gâștei de vară ridică și o problemă legală: „Inițial s-a propus o cotă de 4 indivizi/zi, dar și din analizele noastre reiese că ar fi sustenabil nu mai mult de 1 exemplar pe zi, iar în varianta finală s-a venit cu 3 exemplare per zi.”

La rața pestriță, „în varianta finală e 1 exemplar pe zi”. Vitalie Ajder precizează că SPPN a înaintat următoarea propunere: „ori limitarea la 1, ori excluderea ei de tot, întrucât a cunoscut un declin în trecutul recent, iar în ultimii ani specia are parte de o revenire ușoară și imediat a fost introdusă în lista speciilor de interes cinegetic.”

La sitarul de pădure, „Ministerul Mediului a propus inițial o cotă de 3 indivizi/zi, dar noi am solicitat să se micșoreze la 1 exemplar pe zi  și în varianta finală sunt 2.”

Vânătoare la grauri

În ordin este inclus și graurul, dar ornitologul Vitalie Ajder spune că a cerut Ministerului să explice cu argumente suplimentare includerea speciei. 

„În 2018, când s-a făcut Legea a vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 55/2024, autoritățile au inclus graurul ca specie de interes cinegetic, deși ea nu prezintă interes vânătoresc. În argumentarea noastră, am întrebat care este motivul ca să fie inclusă în acest document. Autoritățile au motivat că este de interes cinegetic, vânătorii vânează graurul. Și am căutat în cărțile de specialitate în care scria că specia nu reprezintă interes cinegetic.” 

Mai mult decât atât, susține ornitologul, Legea nr. 439/1995 cu privire la regnului animal care reglementa vânătoarea înainte de legea din 2018 interzicea explicit vânatul la paseriforme, familia din care face parte și graurul. „În Legea nr. 439/1995 cu privire la regnului animal sunt indicate toate speciile de paseriforme, adică speciile cântătoare, printre care este și graurul – acestea nu sunt permise la vânat. Nicidecum. Autoritățile au reușit să includă graurul și alte specii cântătoare.” 

Președintele SPPN, Vitalie Ajder consideră că această decizie a fost rezultatul presiunii asociațiilor de vânători și că servește, în principal, atragerii de turiști vânători din străinătate. „Întreabă orice vânător din Republica Moldova care are istoric, probabil că mult prea puțini vor spune că împușcă un graur, specia este prea mică pentru a prezenta vreun interes gastronomic local. Ministerul Mediului, pur și simplu, a permis vânătoarea la grauri, probabil din dorința de a aduce vânători din străinătate.”

În varianta inițială a ordinului au fost incluse 10 exemplare pe zi. „Noi am solicitat micșorarea acestei cote la  4 exemplare, ca în final să fie acceptate  5″, spune Ajder. 

Ce nu a respectat Ministerul

La prepeliță, ministerul a redus cota inițială de 15 exemplare la 10, departe de cele 5 cerute de SPPN. „Și în cazul acestei specii, numărul de exemplare per zi și per vânător este foarte mare”, este de părere Vitalie  Ajder.

„La un calcul simplu, cota actuală de 10 exemplare pe zi, aplicată la numărul total de vânători înregistrați în Republica Moldova – 15.000, ar permite, teoretic, recoltarea unui total cuprins între 5,2 și 6,7 milioane de unități, dacă înmulțim la 35 și 45 de zile cât durează sezonul de vânătoare, ceea ce este clar că e un masacru în condițiile în care, conform IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), populația globală actuala este 15-35 milioane de indivizi adulți. Despre ce responsabilitate putem discuta când se legalizează 35% din populația, ATENȚIE, globală? Oare la aceste cifre obținute, nu ne putem ridica niște semne de întrebare, că estimările cu care se vine la Minister sunt total greșite, iar principiul de recoltare a nu mai mult din 5% din populația cuibăritoare locală este total ignorată. 

Propuneam la momentul respectiv reducerea normei la 5 exemplare (având în vedere că statutul populației globale este în descreștere conform IUCN, dar chiar 5 exemplare pe zi este un număr nesustenabil pentru realitatea din teren din țara noastră (ar permite extragerea între 1.75 – 3,35 milioane de prepelițe). Totuși, tactica de a înainta un număr exagerat de mare duce la incapacitatea de a cere micșorarea la un număr rezonabil de 1, maxim 2 exemplare de prepeliță, care ar fi cel mai adecvat.”

La coțofană și cioară grivă, vânătoarea este permisă între 6 iunie și 31 martie, adică 9 luni pe an. SPPN ceruse obligatoriu o perioadă de răgaz pentru speciile respective, iar ministerul a lăsat doar 3 luni. „Perioada de răgaz înseamnă o perioadă în care specia cuibărește, se împerechează și își crește puii. Ei au pus o perioadă mult prea mică”, spune Ajder. 

Exemplul ciorii grive este ilustrativ: „Cioara grivă își construiește cuibul undeva la sfârșitul lunii martie, și atunci perioada de vânătoare se suprapune cu perioada când specia se împerechează”, exact când vânătoarea redevine permisă. „Acest lucru este o realitate absurdă, dar întrucât legea permite așa ceva e un semnal pentru noi că ar trebui să fim mai prezenți și mai convingători în demersurile noastre”. 

La sitarul de pădure, SPPN a solicitat excluderea totală, pe motiv că specia s-a aflat pe lista scurtă a speciilor propuse a fi incluse în viitoarea ediție a Cărții Roșii. Solicitarea nu a fost acceptată, iar în ordin au inclus 5 exemplare/per zi. 

„La sitarul de pădure (Scolopax rusticola), raționamentul este următorul: date fiind tendințele populației naționale, specia probabil o să fie inclusă în viitoarea ediție a Cărții Roșii. SPPN a cerut excluderea totală de la vânat, atât la sitarul de pădure, cât și la sturzul de iarnă (cocoșarul). Sitarul de pădure cunoaște un regres semnificativ la cuibărire în perioada recentă în Republica Moldova”, spune Vitalie. 

La sturzul de iarnă, cota zilnică a fost redusă de la 10 la 5 exemplare, un număr insuficient, în opinia ornitologului. „Specia cuibărește în număr foarte mic la noi în țară și un alt adevăr este că în perioada rece a anului vin în număr mare de sturzi de iarnă din nordul continentului și ei sunt bulversați. Pe de-o parte reprezentanții Ministerului Mediului susțin că în perioada rece avem mii de exemplare, însă uită că în perioada de cuibărit, populația speciei nu depășește câteva sute de exemplare. Cu alte cuvinte, sunt foarte puține exemplare care cuibăresc. Iar faptul că vânătorii vor vâna 5 exemplare pe zi ar putea, în condițiile actuale, să ducă la dispariția populației locale. Totodată, există îngrijorarea că ei pot împușca în sezonul de vânătoare câteva mii de exemplare fără ca să poată face diferența dintre exemplare care cuibăresc la noi și care nu cuibăresc, iar exemplarele astea care cuibăresc la noi sunt sedentare, nu se duc nicăieri. Deci acesta a fost raționamentul pentru care am cerut excluderea.”

Fazanul

Ordinul mai prevede cote de recoltare pentru fazan (32.109 exemplare). Față de această specie, SPPN nu ridică obiecții.

„Noi, ca ornitologi, nu avem o problemă să fie vânat fazanul, deoarece asta e de fapt ocupația vânătorilor. Ei ar avea dreptul să vâneze strict doar fazanul, pentru că tot ei au introdus specia în Republica Moldova, în continuare o eliberează anual și prin urmare au tot dreptul să colecteze. Însă în cazul restului speciilor, vânătorii nu au niciun drept, căci acestea sunt ale tuturor cetățenilor, nu doar ale vânătorilor. Noi toți avem dreptul să ne bucurăm de speciile astea”, consideră Vitalie Ajder.

Păsările sunt total ignorate

Vitalie Ajder explică de ce a cerut reduceri atât de drastice ale cotelor, de două ori sau chiar mai mult față de propunerile ministerului. Argumentul central ține de modul în care sunt formulate cotele: nu ca limite totale pe sezon, ci ca număr de exemplare per vânător per zi. 

„Vânători în Republica Moldova sunt undeva la 15.000 de persoane. Deși, Societatea Vânătorilor și Pescarilor indică că sunt mai puțini, dar asta e treaba lor, ei trebuie să-și pună la punct datele și să știm câți vânători are Republica Moldova. Acest lucru este important deoarece conform ordinului și legii vânătorilor, cotele de vânătoare se calculează deja sub formă de exemplare vânate pe zi de vânător. Un calcul simplu arată că într-o zi de vânătoare, la 15.000 de vânători înmulțit la 10 exemplare la becațina comună într-o zi, ar putea teoretic să fie vânate peste 75.000 de păsări. Într-o zi am putea ucide o întreagă populație care migrează prin Republica Moldova. Deci, dacă să punem numărul minim 35 zile x 15.000 de vânători x 5 exemplare de becațină pe zi, reiese că în total ar fi permisă vânarea a 2.625.000 de becaține. Problema e că toată populația de becațină este între 7 și 11 milioane, la nivel global.” 

Ministerul Mediului a răspuns Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii că nu toți vânătorii sunt activi simultan. Vitalie Ajder susține că deși este de acord cu asta, „acesta nu este un raționament care stă în picioare. Și dacă într-o zi o să iasă toți și o să vrea să vâneze numărul maxim din specia respectivă? De asta numărul este exagerat de mare, la toate speciile.”

Ajder critică și procesul de consultare publică, pe care îl consideră unul formal. „Niciodată nu se făceau consultări publice doar dacă ieșea un scandal în presă și atunci se făceau consultări, hai să discutăm, să vedem ce am greșit. Se fac doar consultări publice asupra ordinului, se pune pe site ordinul și ei fac consultări. În modul acesta ai două săptămâni ca să te expui.”

O altă problemă structurală, în opinia sa, este sursa datelor pe care se bazează ministerul. 

„Când avem discuții cu autoritățile, acestea susțin că au luat datele de la vânători. De ce vânătorii sunt cei în măsură să ia datele populațiilor, dar când ministerul are nevoie de date științifice și corecte, se apelează la datele disponibile și colectate de noi, deoarece au valoare științifică și sunt colectate după metodologii bine stabilite și coerente. Metodologiile sunt aceleași acceptate internațional care se utilizează și la nivelul Uniunii Europene.”

Citește și: Scandalul celor 913 căprioare și 534 de cerbi: necesitate ecologică sau interes cinegetic? 

Citește și: Ministrul suspendă recoltarea căprioarelor și cere o nouă evaluare. Institutul de Zoologie: „Acum este imposibil să fie numărate corect”