Satul Piatra în viziunea copiilor

Leagăn de poveste

Cuibul în care mi-am desfăcut deja aripile și încet învăț să zbor, este satul meu, Piatra. Numele lui, după cum glăsuiește o legendă, și-l trage de la o piatră monumentală, unde strămoșii noștri se adunau, seară de seară, la șezători. Că o fi așa, că nu o fi așa, pentru mine cel mai mult contează că eu aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, alături de frați, surori, aici în mijlocul Naturii. Și mult mi-i dragă Piatra mea. Aici, ca nicăieri în altă parte, în valea satului, merg mână-n mână râul Răut și Stânca noastră, care se înalță falnic, păzind voinicește un întreg regat al naturii. Epocile demult apuse i-au lăsat ca zestre roci prețioase, care au împodobit-o ca pe o regină.

În întâmpinarea tuturor, stânca Mâgla izbucnește din inima pământului, de parcă ar dori să ne arate că frumusețea din interior vrea să iasă la lumina soarelui. Ea ascunde multe taine, inclusiv ale familiilor care se adăposteau în peștera din interiorul ei de teama hoardelor năvălitoare.

Râul Răut, ce susură încet la vale și ne ocolește satul, pare a fi un șarpe uriaș care ne păzește la hotar. El scaldă în apele lui suflete mici, care ici-colo se ivesc, strălucind ca o scânteie și se sting în ondulările sale. Izvoarele cu apă lină vin în ajutor, ca să mai poată visa la tinerețea lui, în care purta coroane de nuferi și sufletul îi era curat și fără de griji.

Pe aripile Răutului se întind ogrăzi brodate din diferite fire, ce se deapănă din bobinele trecutului. Una dintre aceste ogrăzi este conacul familiei Lazo. Edificiul are o arhitectură deosebit de frumoasă, păstrată până în zilele noastre. Ultimii boieri proprietari au fost Gheorghe și Elena Lazo, părinții lui Serghei Lazo.

Reconstruit, acest monument al neamului așteaptă să-și deschidă ușile pentru toți cei dornici de frumos și istorie.

Dacă înaintăm spre centrul satului, ajungem la Gimnaziul Piatra, unde învață copii frumoși, harnici și isteți. Grădinița „Foișorul vesel” îl readuce pe fiecare în minunata perioadă a vieții – copilăria…

La noi soarele apune ca a doua zi să răsară mai blând și mai luminos. Doar aici, ca nicăieri în altă parte, stelele, în fiecare noapte, bucură sufletele oamenilor cu miraculoasele lor spectacole de luminițe. Doar pe această palmă de pământ fântânile dulci îți vor potoli setea și doar aici cântecele păsărilor ți se vor întipări în minte pentru toată viața.

De va fi să plec vreodată de aici, din Piatra, nu voi uita niciodată gustul apei din fântânile noastre, de piatră, și acel parfum al dimineții din satul meu natal. Există o singură măsură a iubirii, cea de a iubi fără măsură, iar eu îmi iubesc fără măsură baștina mea.

Xenia ROMANIUC, clasa a IX-a, satul Piatra

Paradisul copilăriei mele

Acest paradis e baștina mea, e satul în care am apărut pe lume, e Piatra din ținutul Orheiului.

E situat pe malul stâng al Răutului și e foarte pitoresc, cu multe locuri magnifice, care te ademenesc prin frumusețea și farmecul lor.

La intrarea în sat îți iese în cale, cu toate ale ei, bătrâna stâncă, Mâgla. Ea, cu siguranță, păstrează multe taine… Cu măreția, demnitatea și frumusețea ei, Mâgla de secole străjuiește satul nostru.

Mergând încet spre centrul satului, găsești o casă boierească cu un aspect arhitectural deosebit, care a fost construită în secolul XIX și care aparținea moșieriței Matilda Lazo. Acest conac-muzeu, după reconstrucție și reparație, urmează să-și deschidă larg ușile pentru vizitatorii dornici de a face o călătorie imaginară în timp și a vedea cum era traiul boierilor la acea vreme. Mulțumită acestei familii de boieri satul nostru are și o biserică veche asemănătoare cu corabia lui Noe.

S-au mai păstrat și până astăzi aici unele case țărănești, cu stâlpii din piatră și cu ornamente tradiționale, iar fiecare dintre ele se aseamănă cu cel care a creat-o: cu ochii senini, cu nasul drept, cu fruntea lată și deșteaptă, cu căciula așezată cu fudulie.

Făcând câțiva pași de la muzeu spre răsărit, ajungi în curtea gimnaziului Piatra, unde stă falnic monumentul unui tânăr voinic în uniformă militară, sovietică, iar pe o plăcuță este scris cu litere rusești: Сергей Георгиевич Лазо.

Dinspre răsărit satul este străjuit de o alee de nuci bătrâni care au fost plantați încă pe vremea când dascălii mei erau elevi. Ei se înalță falnic salutând cu ospitalitate fiecare vizitator al meleagurilor noastre, fiind ca o punte de legătură cu satul vecin, Jeloboc – sat deosebit prin diversitatea gospodăriilor, prin frumusețea fântânilor și prin aspectul caselor.

Un dar de la Dumnezeu pentru întreaga comună este Izvorul Morii. Așa a vrut natura ca apa acestui izvor să vină dintr-o stâncă, care pe vremuri avea lângă el chiar și o moară, iar acum apa cristalină, limpede și răcoroasă a acestui izvor alimentează câteva sate din vecinătate și o bună parte a locuitorilor din orașul Orhei.

Acesta este leagănul copilăriei mele, unde am copilărit și copilăresc, fiind înconjurat de o multitudine de daruri ale naturii și cu o deosebită plăcere invit toată lumea dornică de frumos și mister să-l viziteze și să-l descopere.

Livia POJAR, clasa a VI-a, satul Piatra