Orheiul Vechi, locul unde natura și istoria merg mână în mână

La doar câțiva kilometri de Chișinău, între stânci sculptate de timp și valea Răutului, se întinde Orheiul Vechi. Un loc în care natura și istoria coexistă de secole, iar fiecare colț de peisaj spune o parte din poveste. 

Am revenit la Orheiul Vechi pentru a descoperi, alături de specialiștii care cunosc cel mai bine acest loc, cum s-au modelat reciproc patrimoniul cultural și natura. Într-o rezervație unde fiecare element al peisajului are propria istorie, cele două nu pot fi înțelese separat.

O adevărată călătorie în timp

Traseul nostru a început de la punctul de belvedere, locul din care rezervația își dezvăluie cel mai bine amploarea. Amplasat pe marginea stâncilor calcaroase și inaugurat în 2021, acesta oferă o priveliște largă asupra văii Răutului, a versanților și a celor mai cunoscute obiective din rezervație. De aici se vede cel mai clar cum natura și istoria au modelat împreună acest loc: râul și stâncile au dat formă peisajului, iar oamenii au lăsat urme care, peste secole, au devenit parte din identitatea Orheiului Vechi.

La câțiva metri distanță de punctul de belvedere, am ajuns la Muzeul de Preistorie și Antropologie al zonei. Aici, Vitalie Burlacu, șeful Direcției de Studiu și Conservare a Patrimoniului Național din cadrul rezervației, ne-a ghidat printre exponate și ne-a explicat cum s-a schimbat zona de-a lungul timpului.

Burlacu ne-a făcut un tur al muzeului,  prezentându-ne cele două colecții, cea arheologică și cea antropologică. Astfel, am descoperit obiecte care datează din diferite perioade, de la epoca pietrei până în primele secole ale erei noastre, dar și schelete umane și obiecte din os găsite în mare parte pe teritoriul rezervației. Fiecare exponat arată câte o parte din istoria oamenilor care au locuit aici.

Aici, am înțeles și de ce Orheiul Vechi a fost locuit de-a lungul atâtor epoci. Relieful său, cu stânci abrupte și valea Răutului, a oferit un refugiu natural, protejând comunitățile atât de condițiile climatice, cât și de invaziile venite din est. Tocmai această combinație a făcut ca generații întregi să aleagă acest loc pentru a trăi.

Pe parcursul vizitei, specialistul ne-a explicat că relieful a avut un rol esențial în dezvoltarea așezărilor din Orheiul Vechi. „Stâncile abrupte și configurația naturală a văii făceau zona mai ușor de apărat, motiv pentru care, de-a lungul timpului, aici au fost ridicate mai multe sisteme de fortificații. Primele valuri de apărare datează încă din perioada culturii getice, iar beneficiile oferite de relief au continuat să fie valorificate și în Evul Mediu”, a subliniat acesta.

Arhitectura – element definitoriu al rezervației

Orheiul Vechi este una dintre puținele zone din Republica Moldova care a fost cercetată din mai multe perspective: arheologică, istorică, a florei și faunei, arhitecturală și etnografică.

Zona este ușor accesibilă, aflându-se în apropierea municipiilor Chișinău și Orhei. În același timp, aici se păstrează fortificații și vestigii ale unor așezări bine cunoscute, precum cele geto-dacice, tătărești și orașul medieval moldovenesc din zonă.

Potrivit specialistului: „arhitectura este unul dintre elementele care definesc patrimoniul cultural al zonei Orheiului Vechi. El explică faptul că specificul local se observă în detalii precum casele tradiționale, gardurile și fântânile, care păstrează un stil aparte, caracteristic acestei regiuni a Republicii Moldova. Toate au un colorit care este tipic doar zonei date a Republicii Moldova”, a menționat specialistul.

Acesta a mai precizat că arhitectura din zona centrală a țării are particularități care nu se regăsesc în aceeași formă în alte regiuni ale republicii.

„Arhitectura din zona dată nu o găsim nici la sudul Moldovei, nici la nordul Moldovei”, a explicat el, menționând că acest specific „s-a păstrat datorită comunităților românești care au locuit aici de-a lungul secolelor.”

Pentru a descoperi mai bine acest patrimoniu, am oprit la o casă tradițională, pentru a-i analiza detaliile. Fiecare gospodărie are propria poveste, împreună cu ghidul care ne-a prezentat particularitățile locuințelor de altădată și modul în care era organizată viața unei familii tipice din zonă.

Am aflat despre obiectele care se foloseau în trecut, de la vesela tradițională și ustensilele de zi cu zi, până la războaiele de țesut, soba pe care dormeau copiii și lada cu zestre pregătită pentru fetele din familie.

Un adevărat patrimoniu teologic

Dincolo de relicvele arheologice și colecțiile păstrate în muzeu, Orheiul Vechi are și o puternică dimensiune spirituală. Credința a făcut parte din istoria acestui loc, iar unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale sale este mănăstirea rupestră din satul Butuceni, săpată în stâncă.

În timpul vizitei, Vitalie Burlacu ne-a povestit despre rolul pe care l-au avut lăcașurile religioase în dezvoltarea rezervației. În zonă se găsesc mai multe mănăstiri rupestre, printre care Mănăstirea Bosia, Mănăstirea de la Mășcău și Mănăstirea Peștera, toate amenajate în formațiunile de calcar ale zonei.

Mănăstirea rupestră din Butuceni a devenit de-a lungul timpului unul dintre simbolurile Orheiului Vechi. Aflată într-un peisaj modelat de natură, aceasta păstrează legătura dintre spațiul natural și patrimoniul spiritual al zonei, fiind un loc unde oamenii au găsit, timp de secole, un spațiu pentru rugăciune și retragere.

Drumul spre mănăstire nu a fost unul ușor. Aflată în inima stâncii, pentru a ajunge la ea a trebuit să urcăm dealul pe o căldură greu de suportat. Pe măsură ce ne apropiam de lăcaș, peisajul și liniștea locului schimbau treptat atmosfera din jur.

Intrarea în mănăstire se face printr-un tunel îngust și întunecat, care la prima vedere poate părea intimidant. Odată ajunși în interior, senzația se schimbă. Aerul rece al peșterii se amestecă cu mirosul de tămâie, iar lumina slabă a lumânărilor și icoanele așezate pe pereții de piatră creează o atmosferă aparte. Pentru a intra în lăcașul de cult, femeile trebuie să-și acopere capul cu o batistă, iar bărbații trebuie să renunțe la șepci, chipiuri sau alte obiecte de acoperământ. 

În interior am descoperit încăperile săpate în stâncă, unde, cu secole în urmă, călugării își găseau locul de rugăciune și odihnă. Pe partea opusă a mănăstirii, un alt traseu duce spre marginea stâncii, de unde priveliștea asupra împrejurimilor este completată de urmele lăsate de vizitatori – numeroase monede inserate în crăpăturile stâncii. Potrivit unei legende locale, celor care lasă o monedă în piatră și se roagă la crucea de deasupra mănăstirii li s-ar putea îndeplini o dorință. Dincolo de povestea care atrage turiștii, ghidul ne-a explicat că acest obicei poate contribui, de fapt, la degradarea stâncii. 

„Aici avem cea mai mare diversitate din Moldova de lilieci”

Dacă arhitectura și obiectele păstrate în casele tradiționale ne arată cum au trăit oamenii aici, natura completează această poveste cu o altă dimensiune a patrimoniului. Stâncile, pădurile, pajiștile și lunca râului Răut formează un peisaj complex, în care numeroase specii de plante și animale și-au găsit condiții favorabile pentru a supraviețui.

Pentru a descoperi această latură a rezervației, traseul nostru a continuat pe dealurile Orheiului Vechi și pe malul Răutului. Nu în fiecare zi ai ocazia să privești mănăstirea rupestră dintr-o perspectivă diferită, de la nivelul apei, iar această experiență ne-a oferit și o altă imagine asupra peisajului natural care înconjoară monumentele istorice.

Alături de Nicolae Romanovici, șeful Direcției Patrimoniu Natural și Biodiversitate din cadrul Rezervației, am descoperit cum varietatea reliefului contribuie la bogăția naturală a zonei, aici regăsindu-se, practic, elemente ale principalelor tipuri de ecosisteme caracteristice Republicii Moldova.

Valea adâncă a râului Răut este săpată în masive calcaroase, iar în aceste roci s-au format structuri carstice – peșteri, fisuri și cornișe – care oferă adăpost pentru numeroase specii.

„Pe teritoriul rezervației Orheiul Vechi sunt incluse numeroase specii de plante, animale și păsări. Aproximativ 20 de specii de păsări sunt incluse în Cartea Roșie, iar mamiferele sunt reprezentate de peste 20 de specii”, a menționat specialistul.

„Aici avem cea mai mare diversitate din Moldova de lilieci, aproximativ 12 specii, majoritatea protejate și incluse în Cartea Roșie”, a explicat specialistul.

Printre speciile întâlnite se numără drepnelele și bufnițele, inclusiv ciuful de casă, care, spre deosebire de alte zone, își găsește adăpost în stânci.

În interiorul Rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi există și zone cu regim special de protecție, care păstrează habitate valoroase pentru biodiversitatea zonei. Un exemplu este zona forestieră Trebujeni, un peisaj natural protejat unde se întâlnesc mai multe tipuri de habitate.

„Zona forestieră Trebujeni reprezintă un peisaj natural protejat, cu o diversitate ridicată datorită atât habitatelor forestiere, cât și celor de versant, de tip stepic. Acolo există numeroase formațiuni stâncoase unde pot trăi specii rare”, a explicat specialistul.

Mult mai mult decât o destinație turistică

Din toate timpurile, Orheiul Vechi a fost un loc care adună oameni prin istoria, peisajele și poveștile sale. Atât localnici, cât și turiști.

„Sunt din Londra. Am fost aici pentru două zile și jumătate. Am fost la mănăstire, care a fost uimitoare, am mers pe ploaie și am văzut crucea și râul, iar acum explorăm locurile tradiționale”, ne-a povestit unul dintre turiști.

Pentru alți vizitatori, Orheiul Vechi nu este doar o destinație turistică, ci o parte din propria istorie de familie.

„Buneii mei sunt din Butuceni și revenim de fiecare dată când avem ocazia, cu mare drag. Este un loc de suflet pentru mine personal și încerc să transmit această legătură și copiilor, și prietenilor care vin în vizită în Republica Moldova”, a spus o altă turistă.

Orheiul Vechi nu doar ne dezvăluie urmele comunităților care au trăit aici de-a lungul secolelor, dar și ne impresionează prin bogăția patrimoniului natural, având încă multe povești de descoperit.,

***

Material realizat de Ecopresa / Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, în cadrul proiectului „Vocea comunităților pentru protejarea patrimoniului natural și cultural al Republicii Moldova”, implementat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.