Sanatauca: Povestea izvorului care unește generațiile

Într-o dimineață senină de vară, la marginea satului Sănătăuca, zeci de oameni s-au adunat cu lopeți, găleți și merinde pregătite de acasă. Nu era o adunare oficială și nici o acțiune organizată de autorități. Era o clacă, așa cum se făcea odinioară, atunci când comunitatea se mobiliza pentru un lucru important. Bărbații s-au apucat de lucru încă de la primele ore ale dimineții, iar femeile au pregătit masa pentru voluntari. Toți aveau același scop: să redea viață unui izvor pe care îl consideră parte din identitatea satului.

Un loc cu vechime de peste 300 de ani

Ascuns la poalele pădurii, lângă un râuleț care străbate localitatea și se varsă în Nistru, izvorul este cunoscut de generații întregi de săteni. Localnicii spun că are o vechime de peste 300 de ani și că a fost amenajat de strămoșii lor pentru a oferi apă oamenilor.

Pentru comunitate, izvorul a fost întotdeauna mai mult decât o sursă de apă. A fost un loc de întâlnire, unde oamenii schimbau o vorbă, depănau amintiri și păstrau legătura cu vecinii. În vremurile când viața satului gravita în jurul fântânilor și izvoarelor, aici se adunau zilnic bătrâni, tineri și copii.

„Înainte era multă lume aici. Când se adunau oamenii, era plin de bătrâni, tineri și copii. E o bucurie să vezi că oamenii se țin de loc și nu uită ceea ce au lăsat părinții și bunicii noștri”, spune Vasile Guțu.

Cei trei paznici ai izvorului

De-a lungul anilor, trei localnici au devenit cei mai activi îngrijitori ai acestui loc: Tudor Pascaru, Vasile Guțu și Andrei Blănuță. Fiecare are propria legătură cu izvorul, însă toți împărtășesc aceeași dorință: să-l păstreze pentru generațiile viitoare.

Vasile Guțu locuiește în apropiere și spune că a crescut alături de acest izvor.

„Facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru a păstra acest loc. Părinții, bunicii și străbunicii noștri au amenajat acest izvor pentru oameni, iar noi avem datoria să-l îngrijim mai departe”.

Tudor Pascaru este unul dintre inițiatorii clăcii. El spune că lucrările au fost posibile datorită implicării întregii comunități.

„Ne-am înțeles să renovăm izvorul și am apelat la prieteni, cunoscuți și vecini din mahala. Fiecare s-a implicat cu ce a putut. Orice mână de ajutor a contat enorm”.

Pentru Andrei Blănuță, consilier local, locul are și o valoare sentimentală.

„Tatăl meu a trăit pe malul izvorului. Aici mi-am petrecut copilăria și tot aici am învățat să prețuiesc apa. Chiar dacă locuiesc în altă parte a satului, vin des să-mi iau apă”.

În acest an, împreună cu fiii săi, Andrei a contribuit la instalarea unei fântâni care facilitează accesul la apă, mai ales pentru persoanele în vârstă.

O clacă pentru viitorul izvorului

În fiecare an, localnicii curățau izvorul și împrejurimile acestuia, însă în această primăvară au decis că locul merită mai mult decât simple lucrări de întreținere. Ideea unei amenajări ample a pornit de la inițiativa de a oferi o nouă viață locului pe care l-au moștenit de la părinți și bunici.

Vestea s-a răspândit rapid prin sat, iar oamenii au răspuns fără prea multe îndemnuri. În dimineața stabilită pentru clacă, la izvor au venit vecini, rude, prieteni și foști consăteni întorși pentru o zi acasă.

„Ne-am înțeles să renovăm izvorul și am apelat la prieteni, cunoscuți și vecini din mahala. Fiecare s-a implicat cu ce a putut”, povestește Tudor Pascaru.

Pe parcursul zilei, locul s-a transformat văzând cu ochii. Au fost construite scări pentru acces mai ușor spre apă, a fost instalată o fântână deasupra izvorului, au fost amenajate spațiile din jur și au fost îndepărtați copacii și crengile căzute. Alții s-au ocupat de înfrumusețarea locului, plantând flori și văruind copacii.

Însă cea mai mare realizare, spun localnicii, nu a fost nici fântâna, nici scările, ci faptul că satul s-a adunat din nou în jurul unei cauze comune.

„Când domnul Tudor a adunat oamenii și ne-a spus ce vrea să facem, nimeni nu a stat deoparte. Am făcut o clacă adevărată și ne-am apucat de treabă. Bărbații au muncit la lucrările mai grele, femeile au venit cu o vorbă bună și cu bucate gustoase, iar pas cu pas izvorul nostru a prins o nouă viață”, spune Vasile Guțu.

Pentru mulți dintre cei prezenți, ziua clăcii a fost mai mult decât o simplă activitate de voluntariat. A fost o ocazie de a se revedea, de a depăna amintiri și de a simți din nou spiritul comunitar care altădată era firesc în satele moldovenești. Pe măsură ce lucrările avansau, oamenii vorbeau despre copilărie, despre cei care au îngrijit izvorul înaintea lor și despre responsabilitatea de a-l lăsa moștenire generațiilor următoare.

După încheierea lucrărilor, localnicii au considerat firesc să marcheze momentul printr-o ceremonie de sfințire. În prezența sătenilor, preotul a binecuvântat izvorul și noua amenajare, iar oamenii au privit acest gest ca pe o recunoaștere a valorii locului. Pentru ei, apa care curge aici nu este doar o resursă naturală, ci un dar primit de la Dumnezeu și de la înaintași, care trebuie respectat și protejat.

Simbolurile care vorbesc despre rădăcini

Noua amenajare include mai multe elemente simbolice. Pe acoperișul fântânii a fost înscris mesajul „În memoria buneilor… de la nepoți”, un omagiu adus generațiilor care au îngrijit acest loc înaintea lor.

În apropiere a fost ridicată o cruce, iar stâlpii din lemn au fost pictați în culorile tricolorului. Pentru localnici, aceste simboluri reprezintă respectul față de înaintași, credință și apartenența la comunitate.

„Nu trebuie să uităm cine suntem și de unde am pornit. Datoria noastră este să păstrăm acest izvor și să-l transmitem mai departe generațiilor care vin”, spune Vasile Guțu.

În timp ce bărbații se ocupau de lucrările mai grele și de amenajarea propriu-zisă a izvorului, femeile au avut grijă de partea care dă suflet locului. O alee de flori, lumânări, o icoană așezată cu grijă și mirosul bucatelor pregătite pentru cei veniți la clacă au completat atmosfera acestei zile. Și ele au contribuit, fiecare după puteri, la transformarea izvorului într-un spațiu mai primitor.

Printre cele mai apreciate schimbări sunt bujorii plantați lângă izvor. Pentru doamna Elizaveta, florile au devenit aproape la fel de importante ca amenajarea propriu-zisă a locului.

„Eu vin des aici după apă și mă uitam mereu la vălicica asta de lângă izvor. Mă gândeam cât de frumos ar fi să crească niște bujori. Când am văzut că sătenii s-au apucat să amenajeze izvorul, am hotărât să contribui și eu. Am adus flori, am văruit copacii și am ajutat cum am putut”, povestește femeia.

Localnicii spun că asemenea gesturi pot părea mărunte, însă tocmai ele fac diferența. În jurul izvorului nu a fost creat doar un loc de unde oamenii își iau apă, ci un spațiu îngrijit cu dragoste, în care fiecare floare, fiecare pom văruit și fiecare obiect așezat la locul său poartă amprenta celor care au participat la clacă.

Apa și pădurea

Grija oamenilor nu se oprește la izvor. În ultimii ani, sătenii au amenajat spațiul din jur, au înlăturat copacii doborâți de furtuni și au plantat puieți noi.

După ploile abundente din ultima perioadă, doi plopi bătrâni au fost doborâți de vânt. În loc să lase lemnul să se piardă, localnicii l-au folosit pentru a construi o bancă destinată vizitatorilor.

„Partea bună a lemnului nu trebuia irosită. I-am dat o viață nouă și am construit o bancă pe care oamenii se pot odihni”, povestește Tudor Pascaru.

Pentru Vasile Guțu, legătura dintre apă și pădure este una firească.

„Acolo unde cresc copacii înseamnă că apa este bună. Copacii țin malurile să nu se surpe, păstrează umezeala în sol și oferă adăpost pentru multe viețuitoare. Dacă vrem să avem apă curată, trebuie să avem grijă și de copaci.”

Localnicii atrag atenția și asupra râulețului care traversează satul și se varsă în Nistru. Ei spun că acesta este afectat de deșeurile aruncate de oameni și cred că protejarea apei trebuie să înceapă de la cele mai mici cursuri de apă.

Astăzi, izvorul din Sănătăuca oferă mai mult decât apă rece și limpede. El rămâne un loc care adună oamenii laolaltă și dovedește că respectul pentru natură, tradiții și memoria înaintașilor poate uni o întreagă comunitate.

**

Material realizat de Asociația Jurnaliștilor de Mediu „Ecopresa”, în cadrul proiectului „Vocea comunităților pentru protejarea patrimoniului natural și cultural al Republicii Moldova”, implementat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.