Festivalul „Școală veche – timpuri noi” continuă tradiți

Festivalul „Școală veche – timpuri noi” s-a desfășurat în această toamnă pentru a doua oară. Ziua a fost parcă special pregătită meteorologic ca soarele să nu-i obosească pe oameni, iar ploaia să nu-i grăbească pe la casele lor. A fost superb, au spus mulți, fiindcă și în acest an festivalul a adunat trei sate, care, de atâtea veacuri trăiesc într-o vecinătate liniștită: Suhuluceni, Coropceni și Ghermănești din raionul Telenești.

Cea de-a doua ediție a festivalului a fost așteptată de oamenii locului, în speranța că tradițiile și meșteșugurile lor nu sunt uitate, că împreună vor readuce solidaritatea oamenilor de altădată când toate gândurile, faptele și dorințele pentru ocrotirea naturii erau la unison trăite.

Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Asociația Jurnaliștilor de Mediu, în cadrul proiectului „Comunități locale reziliente prin soluții bazate pe natură”, cu sprijinul New Democracy Fund (NDF) din Danemarca, în parteneriat cu Centrul de Dezvoltare Comunitară Suhuluceni, Primăria Suhuluceni și Primăria Coropceni.

Și în acest an, centrul de agrement de pe lângă Primăria Suhuluceni a fost plin de forfota oamenilor: a cântat muzica, pâinea, colacii, alivencele, sarmalele și toate bunătățurile ce sensibilizau stările gustative au remarcat cât de talentați și masteri chef sunt oamenii din aceste trei sate. Coordonatoarea proiectului Lilia Curchi, băștinașă din Suhuluceni, și-a salutat sătenii, menționând că „și a doua ediție este un eveniment simbolic, într-un loc simbolic, unde este loc pentru dorința oamenilor ca lucrurile frumoase să renască. Natura este generoasă cu noi, de aceea trebuie să o protejăm, să ne dorim iernile de cândva cu multă zăpadă și pădurile care triumfau de frumusețe. În Suhuluceni curgea râul Molovateț, iar izvorul lui trebuie căutat și adus să ne dea apă limpede”. Responsabila de proiect a mulțumit oamenilor că și în acest an la căsuțele, colibele improvizate mirosul pâinii, al alivencilor, al sarmalelor, al fripturii și mămăligii au adus împreună comunitatea într-o atmosferă de sărbătoare. Sprijiniți de primarii acestor sate, Iacob Stegărescu (comuna Suhuluceni) și Ion Harea (Coropceni), oamenii, a menționat Lilia Curchi, dau dovadă de caracter și voință, contribuind la prosperitatea satului lor.

Oamenii locului sunt deschiși la suflet și la minte, gospodari și primitori cu oaspeții. Am întâlnit multe caractere, iar o discuție firească cu ei e ca și cum ai deschide cartea istoriei satelor Suhuluceni, Coropceni și Ghermănești. Despre atitudinea lor că sunt păstrători ai zestrei neamului mai știam de la prima ediție. Ziua de octombrie din acest an însă m-a convins că aici pâinea, bucatele tradiționale și munca fiecărei zile sunt pagini scrise cu trudă, credință și iubire de pământ.

Pe una dintre poteci, la o căsuță tradițională improvizată, am întâlnit-o pe Iulia Stegărescu, învățătoare. La festival, ea a venit cu un colț din „casă mare”, amenajat cu fotografii de epocă, imagini ale discipolilor săi și cu unele din lucrările elevilor. Expoziția, adunată de doamna învățătoare, reprezenta obiecte care pun în valoare tradițiile locului: prosoape cu flori, fețe de masă croșetate și țoluri țesute cu migală. Mulți vizitatori s-au regăsit în fotografiile vechi, zăbovind cu emoție în fața amintirilor din alte vremuri.

Eugenia Focșa din Ghermănești a fost bucuroasă să-și prezinte pâinea cea de toate zilele: colăcei, hulubași, plăcinte – toate coapte în cuptorul cu lemne. Ea povestește cu mândrie despre tradițiile locului, despre obiceiul de a duce pâine la nași și despre bucuria de a învăța aceste meșteșuguri la școala din sat. Originară din Suhuluceni, dar stabilită în Ghermănești după căsătorie, Eugenia își amintește cu drag de copilărie, când pâinea coaptă în cuptor avea un gust aparte. „Coc o zi întreagă, ca pe vremuri”, spune ea zâmbind, „iar drojdia o fac din vin și făină de porumb, așa cum făcea mama.”

Tradiția se transmite mai departe – Olesea Focșa, fiica ei, îi este alături la fiecare pas. Împreună frământă, coc și duc mai departe moștenirea pâinii de casă, păstrând vie legătura dintre generații.

La un colț al potecii, am întâlnit-o pe Parascovia Mardari. Mi-au atras atenția alivencile ei, asemenea pitei, pe care am mâncat-o la câteva mănăstiri. Când am rugat-o să-mi vândă câteva secrete din procesul de coacere, ea mi-a povestit cu atâta drag, încât ziceai că susține un masterclass despre cum se face alivanca. Acest produs strămoșesc este un fel de mămăligă coaptă, dulce și aurie. Spune că i-a plăcut să frământe, să coacă și să se joace cu aluatul, povestind cu bucurie despre gustul copilăriei și despre rețetele învățate de la bunica.

Ecaterina Manin, din Ghermănești, croșetează cu migală diverse obiecte – truse pentru cosmetice, gentuțe, pufosele – toate lucrate manual, din materiale de calitate. Meșteșugul l-a deprins împreună cu fiica sa, Mădălina Manin, care, deși mama ei se află peste hotare, în Germania, simte că fiecare obiect croșetat o apropie de casă. „Croșetatul o liniștește pe mama și o face să simtă că este aproape de casă, de familie”, spune Mădălina, mărturisind că dorul de casă devine mai ușor de purtat atunci când lucrează. Creațiile mamei ei ajung atât în mâinile localnicilor, cât și ale celor din diasporă – după cum povestește zâmbind: „până și nemții cumpără cu plăcere lucrul nostru de mână.”

În cadrul festivalului, locuitorii satelor au avut posibilitatea să verifice calitatea apei din fântânile și robinetele lor. Câteva studente, însoțite de profesoara lor Elena Bunduchi, de la Facultatea de Chimie din cadrul USM, au demonstrat locuitorilor că deșeurile din preajmă sunt o problemă căreia trebuie să i se găsească soluții, ca apa să-și recapete calitatea firească.

Au mai avut loc trei ateliere: „Plantăm să crească” cu Petru Vinari (Parcurile Viitorului), „Urma apei – de la izvor la pahar” cu Elena Culighin (doctor în științe chimice, Institutul de Chimie, USM) și „Cum gestionăm corect deșeurile acasă și în localitate” cu Roman Bahnaru (e-Circular.org). Campania de strângere de fonduri „1 bilet = 1 puiet” a  adunat 4.500 de lei, iar alți 18.632 de lei, donați la Festivalul Pădurilor din septembrie, vor fi folosiți pentru împădurirea malurilor iazului Molovateț. Aceste surse le aflăm de la Ludmila Hițuc, susținătoare a proiectelor de mediu.

Silvia Bradu 

Evenimentul este realizat în colaborare cu Asociația Jurnaliștilor de Mediu, în cadrul proiectului „Comunități locale reziliente prin soluții bazate pe natură”, cu sprijinul New Democracy Fund (NDF) din Danemarca, în parteneriat cu Centrul de Dezvoltare Comunitară Suhuluceni, Primăria Suhuluceni și Primăria Coropceni.