Chișinăul, privit prin lentila „orașului burete”. Cum ar putea orașul să gestioneze altfel apa și căldura

Rădăcini tăiate în jurul copacilor, pavaj care se încinge vara și apă de ploaie care se scurge direct în stradă. Sunt detalii pe lângă care mulți trecem zilnic prin Chișinău fără să le observăm. Pentru participanții la plimbarea intenționată „Oraș Burete”, acestea au devenit puncte de analiză despre felul în care capitala răspunde sau nu la schimbările climatice.

Plimbarea a fost organizată de EcoVisio împreună cu Comunități Active pentru Democrație Participativă, în contextul Zilei Internaționale de Acțiune pentru Climă. Participanții s-au întâlnit la intrarea în Parcul Valea Morilor, iar traseul a continuat pe străzile Alexandru Bernardazzi, Mihail Kogălniceanu și Mihai Eminescu.

Ce este un „oraș burete” 

Un „oraș burete” (sponge city) este un concept urbanistic și de infrastructură ecologică dezvoltat în China acum un deceniu și preluat treptat și de alte țări. Ideea este simplă: orașul trebuie să funcționeze ca un burete – să absoarbă, să filtreze și să păstreze apa de ploaie, reducând astfel riscul de inundații și efectele caniculei.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, infrastructura este gândită complet diferit de cea clasică:

Trotuarele sunt ușor mai înalte decât gazonul, pentru ca apa să curgă natural spre zonele verzi, unde se poate infiltra în sol.

Pavajul este permeabil, adică are microspații care permit infiltrarea apei în sol;

Între copaci se plantează arbuști și iarbă, care ajută la reținerea și filtrarea apei.

Coronamentul copacilor joacă un rol esențial: frunzele și ramurile rețin o parte din apa de ploaie, o lasă să se scurgă lent pe trunchi și reduc viteza picăturilor, protejând solul și permițând infiltrarea. În același timp, coroanele creează umbră, mențin răcoarea și reduc evaporarea.

Grădinile de ploaie – mici adâncituri plantate cu vegetație – colectează apa din trotuare și străzi, o filtrează și o redirecționează către pământ.

Bazinele subterane sau iazurile urbane stochează excesul de apă și o pot folosi ulterior pentru irigarea spațiilor verzi.

Rețeaua de spații verzi și copaci este gândită ca o structură continuă – coridoare naturale care leagă între ele parcurile, scuarurile și râurile, permițând o circulație firească a apei și a aerului prin oraș.

Participanții au fost încurajați să privească orașul dincolo de aspectul său estetic obișnuit și să observe relația dintre beton, vegetație, apă și confortul urban. Astfel, elemente aparent banale au devenit indicatori ai modului în care orașul este sau nu adaptat la noile realități climatice.

„Am mers cu un grup de persoane să ne imaginăm cum poate altfel să arate orașul, cum poate să fie mai prietenos oamenilor și mediului”, a explicat Elena Tacu, coordonatoare de proiecte la EcoVisio.

Pe traseu, participanții au observat pereți acoperiți cu plante verzi, care contribuie la răcirea clădirilor pe timp de vară, dar și numeroase spații excesiv betonate. 

„Am văzut foarte mult beton, foarte multe spații sure, foarte multe locuri care trebuie debetonate și multe oportunități de intervenție”, a menționat Elena Tacu.

Discuțiile s-au concentrat și pe modul în care apa pluvială este gestionată în Chișinău. În multe zone, apa este evacuată rapid spre carosabil și sistemele de canalizare, în loc să fie absorbită natural prin sol și spații verzi.

Participanții au discutat despre importanța infrastructurii verzi, de la grădini pluviale și suprafețe permeabile până la copaci, considerați esențiali pentru reducerea efectului de insulă de căldură.

„Copacul face atâtea servicii orașului pe care e nevoie de o grămadă de bani ca tu să le acoperi și tu nu le poți acoperi. Pentru că el face serviciul de condiționer, de reducerea poluării fonice, poluării atmosferice în general. Filtrează dioxidul de carbon, contribuie la stabilitatea solului și reduce riscul de eroziune”, a spus Elena Tacu în timpul plimbării.

Un alt subiect abordat a fost biodiversitatea urbană și felul în care arată gazonul din oraș, care de multe ori este tuns foarte des, până când dispare aproape orice plantă care crește natural. 

„Avem o grămadă de chestii care cresc aici. Aici e biodiversitate. Asta înseamnă că atunci când aici înflorește, avem insecte care pot să trăiască”, a explicat coordonatoarea EcoVisio, arătând spre vegetația spontană întâlnită pe traseu.

„Am ajuns să văd orașul dintr-o perspectivă nouă” 

Pentru mulți dintre participanți, experiența a schimbat felul în care privesc infrastructura urbană.

„Am ajuns să văd orașul dintr-o perspectivă nouă”, a spus Vitalina Scutelnic, participantă la eveniment. Ea a atras atenția asupra intervențiilor urbane care afectează arborii și gestionarea apei pluviale: „Când se repară pavajul se taie rădăcinile la copaci. Când se scurge apa de la ploaie nu este planificată bine și se duce pe stradă, se fac inundații, când asta ar putea fi dusă în spațiile verzi să servească natura.”

Și pentru Alina Postolache, plimbarea a oferit o nouă perspectivă asupra orașului.

„Deseori am auzit că Chișinău este verde, dar infrastructura orașului nu este prietenoasă cu această natură care crește în cadrul orașului nostru”, a afirmat aceasta.

Participanta spune că una dintre ideile care i-a rămas după eveniment este legată de modul în care oamenii definesc frumusețea urbană.

„Mi-a plăcut momentul în care ni s-a spus că trebuie să educăm conceptul de frumusețe. Noi avem nevoie de gazoane cu trei straturi, care pot aduce biodiversitate și mai multă vietate în oraș.”

Plimbarea s-a încheiat cu o reflecție despre relația oamenilor cu spațiul urban și despre felul în care orașele pot deveni mai adaptate la schimbările climatice.

„Frumosul, noi nu ne naștem, noi îl învățăm. E timpul ca noi să învățăm că asta e frumos”, le-a spus participanților Elena Tacu.

Citește și: De ce Chișinăul se inundă după fiecare ploaie? Modelul „Oraș burete”, testat în țările europene