În Valea Nistrului de Jos, tradițiile din gospodării ajung să fie parte dintr-un proiect nou 

La Tudora, pe malul Nistrului, o parte din patrimoniul gastronomic al zonei poate fi descoperită direct în bucătărie. Aici, Plăcinta Miresei și Ghițmanul se pregătesc după rețete cunoscute de localnici, iar discuțiile despre mâncare ajung repede la grădini, semințe și soiuri păstrate de-a lungul anilor. 

Vizita la Pensiunea „La Tudora” a făcut parte dintr-un proiect al AO „Grădina Moldovei”, susținut de European Climate Foundation, care urmărește să consolideze patrimoniul agricol și sistemele alimentare din Valea Nistrului de Jos.

În centrul proiectului se află cinci produse tradiționale: Plăcinta Miresei, Ghițmanul, Rasolul de șuvai, Plachia de pește și Borșul cu burecheți. Sunt mâncăruri diferite, dar toate au ceva în comun – sunt legate de produsele locului și de felul în care oamenii din această zonă au învățat să le folosească. 

La Tudora am văzut cum se fac Plăcinta Miresei și Ghițmanul. În timp ce se pregătesc bucatele, discuția se mută firesc spre ceea ce se întâmplă înainte de gătit: ce se seamănă, ce soiuri se mai păstrează și cine mai știe astăzi să le cultive.

Păstrarea semințelor tradiționale este una dintre direcțiile proiectului. Pentru comunitățile rurale, soiurile locale înseamnă și diversitate agricolă, dar și continuitate. Sunt plante pe care oamenii le-au cultivat ani la rând și ale căror semințe au fost păstrate și transmise mai departe. 

În proiect sunt implicate nouă comunități rurale din Valea Nistrului de Jos, regiunea Ștefan Vodă. Scopul este de a construi un lanț care să pornească de la semințe și agricultură și să ajungă la produse alimentare, procesare și gastro-turism. Cu alte cuvinte, ceea ce se află astăzi în grădinile oamenilor ar putea ajunge, într-o formă bine organizată, și pe mesele vizitatorilor.  

Potrivit AO „Grădina Moldovei”, zona are toate premisele pentru o astfel de abordare. De la Răscăieți până la Palanca, Nistrul a influențat viața comunităților, iar agricultura s-a dezvoltat în strânsă legătură cu peisajul de luncă. Pădurile și pajiștile, viile, livezile și grădinile formează împreună un teritoriu în care natura și activitățile oamenilor sunt greu de separat. 

Pescuitul este un alt element important. În satele de pe mal, peștele a fost și rămâne o parte a alimentației tradiționale. De aici vin și preparate precum plachia de pește sau rasolul de șuvai, în timp ce borșul cu burecheți și celelalte mâncăruri locale completează bucătăria specifică zonei. 

Teritoriul este inclus în Parcul Național „Nistrul de Jos”, iar inițiativa are în vedere și posibilitatea recunoașterii sale prin sistemul GIAHS – Sistemele de Patrimoniu Agricol de Importanță Globală. În acest caz, patrimoniul nu este doar despre rețete, dar e și despre un întreg mod de viață: pământul, apa, plantele, animalele, gospodăriile, oamenii și cunoștințele care au trecut dintr-o generație în alta.

La Tudora, această legătură se vede cel mai bine atunci când teoria este lăsată deoparte și începi să privești ce se întâmplă în jurul unei mese. O rețetă veche, câteva ingrediente din gospodărie și o discuție despre semințe pot spune, uneori, mai multe despre un loc decât o descriere întreagă într-un document, iar pentru Valea Nistrului de Jos, miza este ca aceste lucruri să nu rămână doar povești despre trecut, ci să poată susține și viața comunităților de aici în anii care vin. 

 Autor: Dinu Rusu