Parcul Naţional Orhei – potenţial natural şi turistic

Parcul Naţional Orhei, un areal cu un potenţial natural impresionant care ne poate aduce importante beneficii de ordin social, economic  şi în mod evident, de mediu.

Acum  câţiva ani, mai exact în iulie 2013, prin hotarâre de Parlament (Nr. 201), autorităţile au aprobat fondarea Parcului Naţional Orhei. Un eveniment deosebit de important pentru ţara noastră în contextul în care acesta este primul şi unicul, la moment, Parc Naţional din Moldova.

Parcul se află în zona centrală a Republicii Moldova, pe o suprafaţă de 33792,09 ha, în hotarele administrativ-teritoriale ale raioanelor Orhei, Străşeni, Călăraşi şi Criuleni, cuprinzând total sau parţial 18 localităţi, printre care: Ghetlova, Morozeni, Neculăieuca, Ivancea, Persecina, Donici, Teleşeu, Pohorniceni, Puţintei, Trebujeni, Selişte, Vatici, Codreanca, Romăneşti, Ţigăneşti, Bravicea, Săseni şi Maşcăuţi. Nucleele principale ale parcului sunt Rezervația cultural-naturală „Orheiul Vechi”, Rezervația peisagistică Trebujeni, segmentul de pădure Curchi cu mănăstirea omonimă și Rezervația peisagistică Țigănești cu Mănăstirea Țigănești.

Astfel, prin statutul de Parc Naţional, resurselor naturale, culturale, istorice şi de agrement din aceste localităţi, li s-a oferit protecţie specială. Parcul ar fi instituţia publică care trebuie să se ocupe de menţinerea şi utilizarea raţională a diversităţii biologice din aria protejată. La fel, acesta ar trebui să contribuie la utilizarea eficientă a resurselor recreactive şi economice din areal, minimizând impactul activităţii umane asupra bunurilor şi ariilor protejate.

Terenurile au fost selectate să devină parte componentă a Parcului pentru că aici găsim ecosisteme naturale (forestiere, de stepă, de luncă, acvatice şi palustre, petrofite) cu o diversitate floristică şi faunistică foarte bogată şi, mai ales, rară!

Plante precum şofrănelul – plantă decorativă a cărei flori conţin uleiuri eterice, folosite în calitate de condiment şi colorant alimentar; Laleaua pestriţă – o plantă decorativă care ne înfrumuseţează viaţa. Este o specie vulnerabilă, inclusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Crinul de pădure – plantă meliferă, utilizată ca plantă decorativă în grădini şi parcuri este şi plantă tinctorială care serveşte pentru vopsirea lânii în culoare neagră. În medicina populară este folosită ca diuretic.

Mamifere care ne amintesc despre cât este de diversă lumea în care existăm: pisica sălbatică – felina a cărei corp atinge lungimea de 110 cm, iar greutatea 8 kg. Specie inclusă în Cartea Roşie. Popândăul – o specie de rozătoare tare drăguţă, care, săpând galerii afânează solul – un fel de agregat agricol natural. Ciocănitorile negre – sanitari ai arborilor, care curăţă scoarţa de insecte dăunătoare. Acvila mică – răpitorul care are sarcina de a echilibra prezenţa diferitor specii de animale în comunităţile terestre, un alt agent sanitar care curăţă ecosistemele de organisme moarte şi infectate. Fluturele ochi de păun mare – harnica insectă care se ocupă de polenizarea florilor. Monumente ale naturii – 7 arbori seculari, reciful amplasat pe o suprafaţa de 3 ha şi Stânca Mâgla din satul Piatra, Defileul Orhei (100 ha), rezervaţii peisagistice (Ţigăneşti şi Trebujeni). Toate acestea completate de valori culturale precum situri arheologice, mănăstiri şi vechi biserici parohiale, conace boiereşti, muzee şi meşteri populari, creează potenţialul  Parcului Naţional Orhei, un veritabil tezaur natural şi cultural.

Activităţi precum etichetarea unor produse alimentare sau de artizanat originare din cadrul unui Parc Naţional ar putea creşte valoarea acestora atât în Moldova cât şi în afara hotarelor ţării.

Dezvoltarea ecoturismului prin identificarea şi promovarea celor mai interesante locuri mai puţin cunoscute şi evidenţierea frumuseţii ecosistemelor naturale de care dispunem ar contribui la responsabilizarea oamenilor faţă de natură în ansamblu, ar fi o bună oportunitate de a instrui copii în cadrul unor lecţii practice în sânul naturii dar şi de a le insufla dragostea de ţară, dragostea faţă de natură. Bineînţeles, ar fi o foarte bună modalitate de a diversifica oferta turistică a ţării şi respectiv de a atrage un număr mai mare de turişti, inclusiv străini.

Numeroasele oportunităţi de atragere a fondurilor pentru dezvoltarea Parcului şi reabilitarea valorilor culturale (a conacelor, mănăstirilor, muzeelor) din acest areal ar însemna, în mod clar, şi dezvoltarea comunităţilor, creşterea nivelului de trai şi speranţa într-un viitor mai bun pentru locuitori. Nu în ultimul rând, asigurarea deplină a regimului de arie protejată de acest nivel, va asigura menţinerea biodiversităţii şi îmbunătăţirea calităţii ecosistemelor existente.

Aceste abordări, și nu numai, vor fi aprofundate în cadrul implementării proiectului Proiectul „Comunitate responsabilă – peisaj terestru conservat”, desfășurat de Mișcarea Ecologistă din Moldova cu suportul Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD, în regiunea pilot Rezervaţia cultural-naturală „Orheiul Vechi”.  Scopul acestui proiectul este de a dezvolta un model de valorificare şi conservare a peisajului la nivel de comunitate în zona pilot rezervaţia cultural naturală Orheiul Vechi şi de a iniţia un proces de completare şi ajustare a cadrului legislativ în vederea conservării peisajului la nivel naţional.

Aceste resurse, reprezintă o mină de aur care ne-ar ajuta să facem mai atractivă ţara noastră şi să creştem valoarea potenţialului existent. Rămâne doar … să acţionăm!

Elena SCOBIOALĂ

Articol publicat în cadrul proiectului „Comunitate responsabilă – peisaj terestru conservatˮ, implementat de Mişcarea Ecologistă din Moldova cu suportul Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD.

Opiniile exprimate în această lucrare sunt cele ale autorului și nu angajează responsabilitatea Programului de Granturi Mici al GEF