fbpx

Omul le-a redus mâncarea, tot omul să le ajute. Când, cum și cu ce hrănim păsările iarna?

 Omul le-a redus mâncarea, tot omul să le ajute. Când, cum și cu ce hrănim păsările iarna?

Foto: Ștefan Botnari

Susține Ecopresa, distribuie!

Natura a prevăzut ca păsările sălbatice care iernează la noi să aibă ce mânca și iarna. Intervenția omului, prin practicarea agriculturii, utilizarea chimicalelor, defrișări de păduri etc., a lipsit păsările de o bună parte din insecte, fructe și alte lucruri. Sezonul rece a devenit o provocare și mai mare pentru păsări.

Astăzi, ele au nevoie de mai mult timp și resurse pentru a găsi hrana, iar multe păsări sălbatice se apropie de om, vin într-un număr mare prin grădini, în căutarea unor alternative de mâncare.

Păsările au nevoie de ajutorul nostru și este bine să știm cum s-o facem, din bune intenții. Dar, fără să știm anumite aspecte, putem să dăunăm și mai mult.

Pentru a înțelege mai bine cum să ajutăm păsările pe timp de iarnă, am solicitat părerea unui specialist. Sivia Ursul, ornitolog, co-fondatoarea Societății pentru Protecția Păsărilor și Naturii, ne-a comunicat informații prețioase.

Lebedele, rațele și gâștele sălbatice – o poveste separată

Lebedele, rațele, gâștele sălbatice au o funcționare puțin diferită de celelalte păsări – sunt printre primele specii domesticite de om și, de asemenea, primele pe listă care se obișnuiesc cu ajutorul pe care îl primesc de la oameni. Fiind hrănite sistematic, ajung să nu mai zboare în țările calde, să nu părăsească lacul nici măcar atunci când gheața avansează. Sunt foarte frecvente situațiile când lebedele sunt prinse în crusta de gheață și nu se mai pot mișca. Sau pot fi capturate de răuvoitori. Atunci când lebăda rămâne pe lac să ierneze, este un indiciu că a fost hrănită des de oameni, zi de zi.

Foto: Gheorghe Țîcu

Cu toate acestea, sunt situații specifice, critice când este nevoie să le ajutăm. De exemplu, în perioada iernii, când totul este acoperit de zăpadă. Din cauza gheții, lebedele, rațele, gâștele sălbatice nu reușesc să-și găsească mâncare în apă. Pot fi hrănite doar păsările de pe lacurile și parcurile din orașe. Nu vom face acest lucru în condiții sălbatice. Acolo animalele și păsările trebuie să se descurce singure. Ele chiar trebuie lăsate în pace.

Cu ce hrănim păsările, în funcție de specie?

Cele mai comune specii care vor vizita hrănitorile sunt piţigoii (mari și albaștri), vrăbiile (de câmp și de casă), cintezelele.

Aceste păsări consumă în special seminţe de floarea soarelui, dovleac, susan, in. Seminţele trebuie să fie crude.

În amestec pot fi incluse și nuci, alune, arahide.

Puteți completa mâncarea de bază cu cereale: mei, grâu, orz, ovăz, orez, păsat, făină de porumb măcinată gros (sau mămăligă).

Mierlele și sturzii au ciocul moale și nu pot sparge seminţe. Le vom da coji de cartofi, morcovi și alte zarzavaturi fierte, bucăţi de măr (inclusiv mere bătute sau parţial stricate), precum și alte fructe, pomușoare strânse toamna și uscate (scoruș, porumbele, soc, păducel, măceș).

Pentru toate aceste păsări putem face un amestec de hrană, astfel încât păsările să aleagă ce mâncare este mai potrivită pentru ele.

De asemenea, putem agăţa sau înfige mere și alte fructe în copacii din apropierea hrănitorii, din care mierlele vor rupe bucăţele.

Este de reținut că, în perioadele foarte geroase, se recomandă adăugarea unei hrane mai calorice, de origine animală – bucăţi de untură, slănină nesărată și neafumată, carne fiartă, ouă fierte. Se pot face și diverse amestecuri, de exemplu, seminţe înglobate în bile de untură topită, care apoi, la frig, se întăresc.

Păsările vor devora totul pentru a-și asigura necesarul zilnic de calorii. Astfel, ele vor putea supravieţui în nopţile geroase.

În cazul lebedelor, gâștelor și rațelor, sunt binevenite frunzele de varză, salată, fâșiile de morcovi – alimente care le amintesc de părțile subacvatice ale plantelor.

Ce mâncare să nu le dăm în niciun caz?

Cea mai comună hrană oferită de oameni este pâinea. Însă aceasta este o mare greșeală. Păsările se pot îmbolnăvi. Pâinea, biscuiţii și orice alte produse de patiserie nu sunt potrivite pentru sistemul lor digestiv – acesta nu are enzima necesară să le digere. Cu alte cuvinte, pâinea se adună în tractul digestiv și, dacă este prea multă, riscă să-l blocheze – mâncarea nu se digeră și nu oferă păsării substanțe nutritive. Stomacul păsării este plin, dar ea nu este sătulă.

Nu le vom da păsărilor nici seminţe sărate, prăjite sau prelucrate termic. Hrana gătită sau condimentată pe gustul oamenilor, hrana pentru câini, pisici, papagali sau alte animale de companie este, la fel, dăunătoare pentru ele.

Este greșit să le dăm lebedelor, rațelor și gâștelor sălbatice porumb. Acestor păsări sălbatice le vine greu să-l ciugulească.

Când punem mâncarea?

Cel mai bine este să le dăm mâncarea dimineaţa devreme, pentru ca păsările să compenseze consumul de energie din timpul nopţii. Putem pune mâncare și după amiază, înainte să se întunece afară.

Foto: Cătălina Molodoi

Cum utilizăm hrănitorile?

În primul rând, trebuie să facem rost de o hrănitoare – poate fi cumpărată, dar și confecționată, utilizând unelte simple și reciclabile (pe Internet putem găsi mai multe modalități de a le crea).

Suportul pe care punem hrănitoarea trebuie ales astfel, încât pe el să nu poată urca pisicile. Vom folosi un stâlp, o ţeavă metalică sau peretele casei pentru a fixa o hrănitoare suspendată. Dacă nu găsim un stâlp la îndemână, putem pune hrănitoarea într-un copac aflat la o distanţă mică de câteva locuri de refugiu (arbuști, șoproane, alţi copaci, sârme de rufe etc.).

Dacă locuim la bloc, putem confecționa sau procura hrănitori speciale pentru pervaz.

Putem folosi pe post de hrănitoare farfurioarele de unică folosință. Dacă locuim mai sus de etajul cinci, nu mai are rost să punem hrănitoare la pervaz, căci păsările nu se ridică atât de sus.

În funcție de dimensiunea hrănitorii, avem grijă s-o umplem frecvent (zilnic sau odată la 2-3 zile) și să nu lăsăm o pauză prea mare între două reîncărcări. Păsările tind să se obișnuiască repede cu sursa de hrană și, în perioade de criză, devin chiar dependente, astfel încât o întrerupere bruscă și îndelungată le pune în dificultate pe timp de iarnă.

Dacă există permanent un strat de zăpadă și unul de gheaţă pe pământ, vom continua hrănirea până la sfârșitul lunii martie.

Hrănitoarea trebuie păstrată curată, așadar vom îndepărta resturile și mizeria odată pe săptămână. După îndepărtarea mecanică, vom șterge suprafeţele hrănitorii cu soluţie dezinfectantă, pentru a preveni transmiterea infecţiilor între păsări.

După instalarea hrănitorii, s-ar putea ca păsările să nu se apropie imediat. Uneori, o fac chiar și peste două săptămâni. Sunt precaute și poate să dureze un timp până o vor utiliza.

Digiqole ad
Susține Ecopresa, distribuie!

Daniela Morari