Chișinăul pe bicicletă 

În timp ce în orașele Uniunii Europene bicicleta este un mijloc de transport de bază, utilizat pe scară largă inclusiv de miniștri, diplomați etc., în Republica Moldova bicicleta este percepută, de regulă, drept mijloc de transport pentru oameni cu venituri mai mici, care nu-și pot permite o mașină, sau o modalitate de recreere.

Dacă ar fi să ne comparăm cu orașul olandez Utrecht, care bate recordul în lume cu 51 de procente din locuitori pe biciclete, în Chișinău, procentul este sub 2,3 %.

De ce există o astfel de diferență între aceste două orașe? Ce îi împiedică pe chișinăuieni să înlocuiască cu biciclete mașinile blocate în ambuteiaje?

Dealurile și distanțele lungi deja nu mai sunt o problemă

Orașul Chișinău este situat pe șapte coline – pe cea mai înaltă se află sectorul Ciocana, iar cel mai jos punct este în centrul orașului, pe str. Albișoara. Mulți oameni spun că dealurile ar fi o piedică pentru deplasarea cu bicicleta.

În lume sunt totuși multe orașe cu un relief dificil pentru bicicliști în care se circulă foarte intens. De mare ajutor sunt bicicletele electrice, care sunt astăzi accesibile oriunde. În Republica Moldova, prețul acesteia poate varia între 400 – 2 000 de euro, în funcție de locul unde o procuri – fie de la un magazin specializat, fie la mâna a doua.

Bicicletele electrice – noi, la mâna a doua, reutilate, ieftine și scumpe

Unii bicicliști, însă, își reutilează bicicletele obișnuite, care devin electrice la un preț mult mai mic. Eugeniu Necruțu, biciclist, locuitor al Chișinăului povestește că și-a transformat bicicleta în una electrică acum cinci ani și l-a costat de patru ori mai puțin decât să cumpere una la mâna a doua.

„Mi-a fost cam greu să ies undeva departe cu bicicleta, să fac curse lungi și atunci am hotărât, de ce nu, să fac o bicicletă electrică – să pot să fac și distanțe mai mari, să merg, de exemplu, la porțile orașului sau în alt capăt de oraș sau chiar în afara orașului, chiar până la Vadul lui Vodă”, povestește Eugeniu.

Mai mult, pe piață există și biciclete electrice pentru familiile cu copii. Pe străzile Chișinăului îl putem întâlni pe o astfel de bicicletă pe Julian Gröger, originar din Hamburg, Germania, care locuiește în Republica Moldova de aproximativ 6-7 ani. Este activist civic, reprezentant „AO EcoVisio”, părinte a doi copii și este convins că bicicleta este „o soluție pentru reducerea efectelor schimbărilor climatice, o alternativă pentru arderea combustibililor fosili.”

„Când copiii mei erau mai mici, am avut o bicicletă normală, cu două scaune, în față și în spate. Cu timpul însă am constatat că nu mai făceam față, așa că am ales un Cargo bike, cu care pot transporta chiar și un frigider de până la 200 de kilograme, sau pot lua trei copii în spate. Bicicleta este echipată cu o baterie, iar cu o încărcare completă pot parcurge aproximativ 50-60 de kilometri.”

Julian spune că a procurat bicicleta din Germania, din magazinul Decathlon, care există și în România. Și l-a costat în jur de 3 000 de euro.

Vremea rece

Un alt motiv care îi împiedică pe chișinăuieni să cicleze este timpul nefavorabil, mai ales în sezonul rece, însă unii bicicliști au soluții și pentru această problemă.

Tot Julian Gröger ne povestește că este din nordul Germaniei „și acolo plouă 120 de zile pe an. Când este frig, este foarte bine cu bicicleta – te încălzești. Doar trebuie să te îmbraci puțin mai bine și să acoperi urechile, să ai mănuși bune, iar în rest căldura se face în interior.”

Tudor Mateevici, biciclist din Chișinău, la fel, este de părerea că timpul nefavorabil nu este o problemă, dacă ești bine echipat: „Îți pui niște aripi (de bicicletă) ca să nu te murdărești, te îmbraci cumva mai special – este ieșire din situație.”

Stereotipuri despre biciclete – mijlocul de transport, indicator al bunăstării

În Republica Moldova, există un stereotip legat de mijlocul de transport – acesta este unul dintre indicatorii bunăstării și statutului social – dacă mergi pe bicicletă, nu ai bani de mașină sau nu aparții lumii celor bogați, influenți, serioși etc. De multe ori, bicicleta este asociată și cu viața la țară.

Alexandru Rosip, om de afaceri din Chișinău, proprietar de mașini, motocicletă și chiar rulotă pentru călătorii, locuiește în centrul orașului și se deplasează prin regiune pe bicicletă în fiecare zi. Alexandru spune că nu trebuie să demonstreze nimănui nimic, însă „cu bicicleta poți să arăți și statutul dacă este nevoie”. El mai adaugă: „Există diferite tipuri de biciclete. Sunt oameni care înțeleg, știu pe ce bicicletă mergi. Dar nu am fost bolnav de această boală a statutului. Eu nu simt această legătură – că bicicleta este neapărat un mijloc de transport rural. Chiar dacă este rural, devine mai valoros pentru mine. Este frumos în sat și îmi place.”

Pistele pentru bicicliști și siguranța, la mare căutare în Chișinău

Și desigur infrastructura. Benzi separate pentru bicicliști sunt puține, pe trotuare nu ai voie să mergi, pe carosabil te simți în pericol, mai ales dacă ești fără experiență. Mulți dintre oamenii cu care am discutat au plasat aceste argumente în topul motivelor care-i determină să nu urce pe bicicletă.

Eugeniu Necruțu, deși și-a transformat bicicleta în una electrică, spune că evită s-o utilizeze ca mijloc de transport de bază. „Locul meu de muncă se află la 2 km de casă și atunci eu chiar aș prefera să merg cu bicicleta la serviciu. Dar, având în vedere faptul că infrastructura este proastă și este periculos să mergi pe șosea, prefer să merg cu mașina. Dacă ar fi o infrastructură ca lumea, am avea de câștigat cu toții, fiindcă nu am avea cheltuieli pe benzină, pe motorină. De asemenea, am avea de câștigat economisind timpul – cu bicicleta ajung mai repede decât cu mașina, având în vedere traficul infernal care este la momentul de față în oraș, mai ales în orele de vârf, dimineața și seara. 

Poate, dacă și altă lume ar trece la bicicletă, cred că ar fi și traficul mai degajat. Probabil că ar fi nevoie de măcar de niște artere principale să fie amenajate cu piste pentru bicicliști, fiindcă altfel bicicliștii (și nu are importanță că bicicleta este electrică sau nu), sunt nevoiți să iasă pe carosabil, pe șosea, acolo unde circulă mașinile și chiar este foarte periculos, mai există și grilele de canalizare, care la fel sunt un obstacol pentru bicicliști. Trebuie să fie atent și la drumurile de calitate proastă și în cazul dat, presupun eu că lumea renunță sau nu încearcă să meargă cu bicicleta mai des.”

Totuși, observăm că orașul, puțin câte puțin, face loc și bicicletelor.  

Modesta istorie a benzilor pentru biciclete din Chișinău

Prima încercare de a face loc bicicletelor în capitala noastră s-a făcut în anul 2012, când fostul primar Dorin Chirtoacă și-a anunțat intenția să transforme bicicletele într-un mijloc de transport public. Peste doi ani, pe mai multe trotuare și drumuri din Chișinău au apărut piste marcate cu galben. Bicicliștii din acea perioadă le-au declarat ca fiind incomode, negândite sau chiar bizare (unele se întrerupeau în cele mai neașteptate locuri).

În anul 2016, pe marginea trotuarelor din centrul orașului au apărut câteva piste noi, marcate cu pavaj roșu. Această „inovație” a stârnit din nou nemulțumire printre bicicliști, deoarece automobilele parcau adesea peste aceste benzi. Și pietonii erau indignați întrucât pistele au răpit din spațiul destinat lor.

În anul 2020, bicicliștilor li s-a permis să meargă pe banda destinată transportului public, iar marcajele au fost înlocuite corespunzător.

Abia în toamna anului 2023, pe strada 31 August 1989 din Chișinău a apărut prima pistă pentru bicicliști care corespunde standardelor de calitate. Aceasta se întinde pe o distanță de 3 km. 

Potrivit lui Ilie Ceban, Viceprimar al Municipiului Chișinău, astăzi avem în total peste 50 de kilometri de rețea: „Avem pe bulevardul Dacia – pe partea stângă, cum te deplasezi spre aeroport, o pistă în dublu sens, care ne dorim să fie dezvoltată. Acum avem de la Hristo Botev până la Decebal. Deci, vom avea în doi ani de zile acest segment de la Hristov Botev până la porțile orașului – de vreo 5 km, în dublu sens. Ulterior, ne dorim să conectăm sectorul Centru cu Buiucani. Deci, strada 31 August este un proiect mega-important, care conectează trei sectoare. Și al patrulea este Botanica. Acum proiectăm strada Ciuflea conectată cu Viaduct. Deci, vom avea pista pe 31 August conectată prin Viaduct la acea de pe bd. Dacia. Iată așa este construit pe segmente, iar la un moment dat le conectăm între ele, ca să fie o continuitate între sectoare.”

Practicile europene nu pot fi implementate imediat 

Chișinăul poate deveni un oraș cu multe-multe biciclete. Avem nevoie de infrastructură, de schimbarea atitudinii și de promovarea mersului pe bicicletă. Deși avem acces la exemplele mai multor țări europene, implementarea lor în termeni scurți este deocamdată imposibilă.

Vorbind despre infrastructură, viceprimarul llie Ceban precizează: „Este adevărat și foarte bine când dăm exemplul altor orașe, însă trebuie să înțelegem și situația Chișinăului. Noi suntem un pic în urmă și, când spun un pic, mă refer la circa 10-15 ani față de orașele europene. Mă refer la dezvoltarea transportului alternativ  pentru că, în mare parte, orașele europene au început această strategie de dezvoltare încă în anii `80-`90, când a fost acea creștere masivă a transportului privat și ei ca soluție au văzut utilizarea transportului alternativ.”

Ilie Ceban spune că, în prezent, echipa sa elaborează, în colaborare cu experți naționali și internaționali, Strategia de dezvoltare a transportului alternativ.

Lipsa specialiștilor

Problema de bază pe care o identifică Corina Ovcearenco, membră a Alianței Biciclete Chișinău, este lipsa specialiștilor care ar reprezenta interesele bicicliștilor. „În general, în cadrul Direcției Transport, nu sunt suficienți oameni care să se ocupe de biciclete, iar această temă ar trebui să fie gestionată de un specialist dedicat acestei teme. Prin urmare, tot ceea ce se întâmplă în Primărie în ceea ce privește bicicletele se datorează efortului de colaborare dintre noi și această direcție”, spune ea.

În vara anului 2022, Alianța a stabilit un dialog cu Ministerul Infrastructurii, prin crearea unei noi funcții la minister, o persoană care să se ocupe de promovare, advocacy, lobby și de schimbări legislative în tot ce privește transportul alternativ.

„Să se dedice cu normă întreagă infrastructurii pe întreg teritoriul țării. Aici discutăm despre o gamă variată de aspecte, inclusiv legislație, pregătirea percepției oamenilor, campanii diverse și modificări în standarde. Este o muncă de amploare, iar eu nu sunt sigură dacă o singură persoană ar fi suficientă pentru a gestiona aceste aspecte, dar începem cu puținul”, precizează Corina Ovcearenco.

Promovarea mersului pe bicicletă, la fel de importantă ca și infrastructura

Legat de schimbarea atitudinii și de promovarea mersului pe bicicletă, se lucrează intens și pe acest segment.

În fiecare lună, în ultima vineri a lunii, Alianța pentru Biciclete  organizează în Chișinău un eveniment de sensibilizare, „Masa Critică”. Aici vine oricine își dorește și merge pe bicicletă pe un traseu prestabilit. Corina Ovcearenco ne povestește că „Masa Critică” este „o mișcare ce are loc cam în toate marile orașe ale lumii. Vin tot felul de oameni care poate nu neapărat sunt prieteni între ei și e fain pentru că ne unește acest scop de a arăta și de a aminti șoferilor, și pietonilor, și politicienilor că există bicicletă și că noi mergem pe carosabil și suntem parte din trafic.”

Prev

1of4

Next

Dincolo de „Masa Critică”, dar și colaborarea cu primăria pentru dezvoltarea infrastructurii, Alianța pentru biciclete organizează sistematic diverse activități de sensibilizare și instruire (inclusiv pentru șoferii de troleibuze), participă cu dezbateri, discuții și ateliere de reparații la festivaluri precum Ziua Mediului, AuGust etc.

Cu cât mai multe biciclete în oraș, cu atât mai repede va veni schimbarea

Într-o discuție cu Ilie Ceban despre posibilitatea instalării suporturilor pentru biciclete atașate de troleibuzele din oraș, viceprimarul a explicat că, pentru această investiție, este nevoie să existe această cerere. „Trebuie o evaluare foarte bună a numărului de utilizatori, pentru că instalarea acestor suporturi la peste 600 de unități de transport este un cost enorm și trebuie ca acest cost să fie argumentat. Pentru că, dacă două persoane îl vor utiliza, nu cred că este suficient de motivat.”

În timp ce așteptăm condiții bune pentru a urca pe bicicletă, aflăm că anume prezența bicicletelor pe străzi va grăbi schimbările. Și siguranța la drum, și infrastructura, și tot de ce au nevoie bicicliștii ajung în lista priorităților politicienilor și administrațiilor publice odată cu creșterea cererii.

„Ce îmi place și ce mă bucură este că, în general, tema de transport alternativ a devenit mult mai prezentă în discuțiile publice, în discursul public – atât la politicieni, cât și la tot felul de activiști, chiar și în presă. Dorința mea ar fi ca aceste schimbări să se întâmple mai rapid – bicicleta are potențialul de a transforma viața întregului oraș”, este de părere Corina Ovcearenco. 

Iar potrivit lui Julian Gröger: „Cu cât mai mulți o să fim, cu atât mai obișnuiți vom fi pentru șoferi, iar politicienii ne vor oferi mai multe benzi dedicate sau astfel de trasee, precum banda de pe strada 31 August 1989. Încetișor, fiecare oraș trebuie să scrie povestea lui. Deci nu putem copia Copenhaga sau Münster. Aici trebuie să fim pe bicicletă!”.

Un articol de

  Cătălina Molodoi și Ludmila Hițuc 

Materialul a fost realizat de Ecopresa în cadrul proiectului  „Energie și transport sustenabil și sigur în Moldova”, finanțat de către Fundația Heinrich Böll din Germania și implementat de către Ecovisio.