40 de ani de la Cernobîl: lecția pe care încă nu am învățat-o

În noaptea de sâmbătă, 26 aprilie 1986, la Centrala Nucleară Cernobîl a avut loc unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. Explozia a generat o contaminare radioactivă de proporții, cu efecte asupra mediului și sănătății care continuă să fie resimțite chiar și la patru decenii distanță.

Dezastrul a produs unele dintre cele mai mari pagube ecologice cauzate de activitatea umană, afectând solul, apa și biodiversitatea pe întinse teritorii din Europa de Est, inclusiv Republica Moldova. Lipsa de transparență și gestionarea defectuoasă a crizei au amplificat impactul inițial al accidentului.

La 40 de ani de la eveniment, specialiștii în domeniu atrag atenția că multe dintre lecțiile acelui moment nu au fost pe deplin învățate. Președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniță, susține că amploarea catastrofei a fost determinată în mare parte de incompetența și secretomania autorităților sovietice de atunci.

Scurt istoric

La reactorul 4 de la Centrala Nucleară Cernobîl, situată în apropierea orașului Pripiat, a avut loc una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istorie. În timpul unui test de siguranță prost gestionat, o combinație de erori umane și deficiențe de proiectare a dus la o explozie puternică, urmată de un incendiu care a eliberat în atmosferă cantități uriașe de material radioactiv.

Autoritățile sovietice au întârziat să recunoască amploarea dezastrului. Norul radioactiv s-a răspândit rapid peste mari părți din Europa, afectând inclusiv teritoriul actual al Republicii Moldova.

În lunile care au urmat, zeci de mii de oameni, de la pompieri, militari până la muncitori, cunoscuți drept „lichidatori” care au fost mobilizați pentru a limita consecințele. Mulți dintre ei au fost expuși la doze letale de radiații. Zona din jurul centralei a fost declarată nelocuibilă, fiind instituită o „zonă de excludere” pe o rază de 30 de kilometri.

Dezastrul de la accidentul nuclear de la Cernobîl a lăsat urme adânci asupra mediului și sănătății populației, efecte care se resimt și astăzi, la aproape patru decenii distanță.

Președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniță își amintește de acea perioadă, când au fost adunați pentru ai convinge că problema nu ar exista și că ar fi zvonuri.

„Țin minte foarte bine ce s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986. Cunosc aceste lucruri și pentru că am fost printre puținii invitați la Kiev după catastrofa de la Cernobîl. Ni s-a prezentat atunci un film realizat, cel mai probabil, de KGB (Comitetul pentru Securitatea Statului), în care erau arătate diferite episoade ale dezastrului.

Ceea ce m-a impresionat însă cel mai mult a fost situația din orașul Pripiat, principala victimă a catastrofei. De fapt, reactorul 4 se afla chiar la marginea orașului.

Cu toate acestea, pe 1 mai, oamenii au ieșit la demonstrații, așa cum era tradiția în Uniunea Sovietică. Populația era pe străzi, scandând lozinci în sprijinul Partidului Comunist. Oameni din Kiev, din localitățile din apropiere, chiar și din zonele de la granița cu Belarus, au participat la aceste parade.

Asta arată foarte clar ce a însemnat secretomania în acea perioadă”, a declarat acesta.

Dezastru pentru mediu – sfârșit pentru imperiu

După accidentul de la Cernobîl, criza sistemică din Uniunea Sovietică s-a adâncit vizibil. La doar cinci ani distanță, în 1991 „imperiul sovietic” s-a destrămat, însă consecințele dezastrului asupra mediului și asupra oamenilor au rămas ireversibile.

Orașul Pripiat, aflat în imediata apropiere a reactorului 4, rămâne și astăzi în zona de excludere, considerată periculoasă din cauza nivelului ridicat de radiații. Chiar și la 40 de ani de la tragedie, contaminarea nu a dispărut complet, iar efectele accidentului continuă să fie resimțite în ecosisteme și în sănătatea populației din regiune.

„Cernobîlul nu doar că a deschis o fereastră, ci a aruncat-o pur și simplu în aer. Astfel, s-au deschis noi orizonturi și posibilități de a discuta probleme care, până atunci, nici nu erau puse în discuție.

Ecologiștii din Republica Moldova au fost în avangardă, însă trebuie spus că încă înainte de Cernobîl am avut o confruntare îndelungată cu Academia de Științe. Instituția, condusă la acea vreme de Alexandru Jucenco, susținea, într-un mod tipic comunist, că în Republica Moldova nu există probleme de mediu”, susține Alecu Reniță.

Totodată expertul menționează că daunele aduse mediului au fost calculate mult mai târziu, însă doar datorită faptului că lucrurile au început să iasă la iveală.

„După Cernobîl, lucrurile au căpătat alte dimensiuni. Am avut posibilitatea să publicăm materiale atât la Chișinău, cât și la Moscova, inclusiv în „Literaturnaia Gazeta”, despre realitățile de mediu din Republica Moldova.

În acest fel, problemele au devenit vizibile la nivel mai larg. În 1989, un grup de experți americani a venit în Uniunea Sovietică și a realizat o evaluare a stării mediului. Ulterior, a apărut și o carte, tradusă din engleză în rusă, despre așa-numitele „zone moarte” ale Uniunii Sovietice.

Erau identificate 16 astfel de zone cu teritorii grav afectate nu doar ecologic, ci și social și economic de la Marea Aral până în Republica Moldova”.

Moldova un poligon experimental

Avaria de la Cernobîl a fost doar un exemplu scos la suprafață, susține Alecu Reniță. Potrivit acestuia, de-a lungul perioadei în care Republica Moldova s-a aflat sub regimul sovietic, mediul a fost afectat profund de politici economice și agricole agresive.

El afirmă că utilizarea excesivă a pesticidelor și a altor substanțe chimice în agricultură, aplicate adesea fără control riguros, a generat consecințe care se resimt și astăzi. În viziunea sa, aceste practici au contribuit la degradarea solului, a apei și a biodiversității, cu efecte de lungă durată asupra sănătății populației.

„Pe partea europeană a Uniunii Sovietice, Republica Moldova a fost printre cele mai afectate. În realitate, teritoriul ei a fost tratat ca un veritabil poligon experimental, mai ales în agricultură, unde substanțele chimice erau aplicate în mod abuziv, fără un control riguros asupra cantităților utilizate pe hectar.

Ca să înțelegeți proporțiile: dacă în partea europeană a Uniunii Sovietice se aplica, în medie, aproximativ un kilogram de substanță activă la hectar, în Republica Moldova cantitatea ajungea la 20-24 de kilograme. O diferență uriașă, cu atât mai mult cu cât solurile de aici sunt fertile și nu necesitau asemenea intervenții.

Toate aceste practici au afectat profund componentele esențiale ale mediului – apa, solul, biodiversitatea dar și sănătatea oamenilor. În ansamblu, situația arăta că Republica Moldova devenise un fel de barometru al degradării. Sunt lucruri care trebuie cunoscute”.

Războiul din Ucraina

În 2022, odată cu declanșarea războiului pe continentul european, după invazia Federației Ruse în Ucraina, au reapărut îngrijorări majore legate de securitatea nucleară și de impactul asupra mediului. În primele săptămâni ale conflictului, zona fostei centrale nucleare de la Cernobîl a rămas temporar sub un control precar, ceea ce a ridicat semne de întrebare privind siguranța unui obiectiv încă sensibil din punct de vedere radioactiv.

Tot în acest context, atenția s-a concentrat asupra Centralei Nucleare Zaporijia, cea mai mare din Europa, aflată într-o zonă de conflict și transformată într-un punct de presiune strategică pe durata războiului.

Expertul Alecu Reniță afirmă că aceste evoluții confirmă o realitate îngrijorătoare: la 40 de ani de la dezastrul de la Cernobîl, lecțiile privind riscurile nucleare și protecția mediului nu au fost pe deplin învățate, iar utilizarea și securizarea infrastructurii nucleare rămân vulnerabile în contexte de conflict.

„În contextul discuțiilor de astăzi, catastrofa de la Accidentul nuclear de la Cernobîl rămâne, în opinia mea, una dintre cele mai importante lecții pentru întreaga lume, nu doar pentru fosta Uniune Sovietică. Este o dovadă clară că nu te joci cu energia nucleară, că nu poți transforma astfel de instalații în instrumente de presiune sau conflict.

În prezent, situația din Ucraina, agresată de Federația Rusă, readuce aceste riscuri în actualitate, inclusiv prin tensiunile din jurul Centralei Nucleare Zaporijia, cea mai mare centrală nucleară din Europa.

Este o situație extrem de gravă, un tip de șantaj continuu care afectează nu doar continentul european, ci întreaga planetă. Cernobîl a demonstrat deja consecințele: un singur reactor, din cele patru ale centralei, a provocat sute de mii de victime”

Totodată, una dintre cauzele pentru care oamenii conștientizează greu problemele de mediu este faptul că acestea nu sunt vizibile imediat, ci se manifestă și sunt resimțite în timp.

„Oamenii au impresia, că astfel de pericole trec pe lângă ei. Este o percepție înșelătoare. În filmul despre care vorbeam, din 1986, se vedeau ofițeri care deschideau capacul mașinilor blindate în timp ce erau filmați, râzând și întrebând: „Unde este radiația?”. Ei nu înțelegeau că, dacă ar fi fost filmați peste câteva luni, probabil nu ar mai fi fost în viață.

Radiația nu vine să se anunțe. Nu spune „bună ziua, eu sunt radiația”. Aceste lucruri au fost înțelese foarte greu și în timp. Chiar și astăzi, mulți rămân restanțieri la ceea ce a însemnat Accidentul nuclear de la Cernobîl și la riscurile mai largi pe care le implică astfel de situații, inclusiv în contextul actualului război al Rusiei împotriva Ucrainei.

Înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina avea șapte centrale nucleare, ceea ce arată amploarea infrastructurii energetice și a riscurilor asociate”, relatează Alecu Reniță.

În fiecare an, în Republica Moldova este marcată ziua dedicată lichidatorilor avariei de la Accidentul nuclear de la Cernobîl – cei care au intervenit în primele zile și luni după explozie, limitând consecințele dezastrului cu prețul propriei sănătăți. Evenimentul este comemorat prin ceremonii oficiale și depuneri de flori, în semn de recunoștință pentru sacrificiul celor implicați.

Memoria tragediei este evocată și la nivel înalt. Pe 26 aprilie în cadrul unei vizite oficiale în Ucraina, președinta Maia Sandu a participat la acțiuni de comemorare dedicate victimelor de la Cernobîl, subliniind importanța păstrării memoriei colective și a lecțiilor legate de securitatea nucleară și protecției mediului.