INVESTIGAȚIE/ Mitul calității apei din Nistru. Beneficiarii poluării

● Nistrul este foarte poluat și prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor; conține droguri, pesticide, preparate farmaceutice și substanțe chimice.

● Autoritățile ucrainene și cele moldovenești nu efectuează constant controale privind calitatea apei râului.

● Stația de Epurare a SA Apă-Canal Chișinău este cel mai mare focar de poluare a Nistrului pe teritoriul Republicii Moldova.

● Corupția și managementul defectuos afectează semnificativ calitatea apei râului în ambele țări, avertizează experții de mediu.

Un pensionar de 67 de ani, Vasili, stă deja de trei ore pe o insulă mică, în mijlocul râului Nistru, lângă Moghiliov–Podolsk, Ucraina. În stânga sa, este malul ucrainean, iar în dreapta – teritoriul Moldovei.

Bazinul Nistrului acoperă peste 70.000 de kilometri pătrați, cu opt milioane de oameni, fiind principala sursă de apă potabilă pentru R. Moldova. Moldova face parte din categoria țărilor cu insuficiență de apă potabilă și cu risc sporit la impactul schimbărilor climatice, scrie anticoruptie.md.

„Merge pescuitul?” „Da… ar putea fi și mai bine”, uitându-se amărât la plasa metalică, scufundată în apă. Mă uit în plasa lui și văd câțiva pești cu lungimea de cât o palmă. „Pe an ce trece se prinde tot mai puțin pește. Am impresia că cineva, în amonte, fură tot peștele.”

Locuitorii orașului Moghiliov-Podolsk sunt convinși de faptul că apa râului este curată, deoarece, spun ei, nu mai au întreprinderi industriale. Aproape toate uzinele au fost închise acum 20–30 de ani. Despre existența lor amintesc doar țevile ruginite, care ies pe malul râului și intră în apă.

De partea cealaltă a Nistrului, la Otaci, în Moldova, Vasili Traghira, primar de Otaci, spune că stația de epurare a orașului, construită în 2015, funcționează „super-puper”!

„Am mai făcut un proiect pentru mahalaua Uzinei de produse din beton armat. Avem nevoie de un canal colector acolo, deoarece curge totul în Nistru, deșeurile noastre sunt casnice, nu avem întreprinderi”, precizează primarul moldovean, la fel ca localnicii din Moghiliov-Podolsk.

Principala sursă de poluare, pe malul moldovenesc, după spusele alesului local, ar fi o întreprindere o situată în amonte, „Tezeu-Lux”, specializată în dobândirea nisipului de cuarț și fabricarea de materiale pentru pavaj.

„Tezeu-Lux își spală nisipul în Nistru. Din această cauză se înnămolește râul și dispare peștele. Are branhiile bâcsite cu nisip. E o catastrofă! Tot malul moldovenesc este alb din cauza acestei întreprinderi”, a adăugat primarul de Otaci.

Registrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Moldova privind stațiile de epurare arată că SA „Tezeu-Lux” este singurul obiectiv de pe malul moldovenesc al Nistrului care ar avea o stație de epurare ce funcționează „eficient”.

„95% din apele reziduale sunt curățate. Cele șase lacuri de decantare sunt pline cu pești și raci”, spune directorul general al întreprinderii, Pavel Marcenko. Omul de afaceri respinge acuzațiile primarului Traghira precum că întreprinderea ar provoca pierderi ecologice. „Noi aruncăm doar bentonină, un curățător natural. Dacă ar muri peștele, ar muri totul!”, spune inginerul-șef al întreprinderii.

În cadrul vizitei la această întreprindere am observat că penultimul bazin are o țeavă prin care apele reziduale sunt deversate – direct și constant – în Nistru.

Șeful Laboratorului Agenției de mediu de la Chișinău, Petru Prodan, ne-a declarat că Nistrul, la Otaci, este adânc, „vreo opt metri”, și că „râul are procesul său de epurare”. „Din ce știm noi, deversări nu au fost. Dacă este încălcarea asta, trebuie semnalată de cineva”, a spus Dumitru Osipov, şef al Secţiei sinteze informaţionale a Inspectoratului pentru protecția mediului din Moldova.

Dar lucrurile nu stau chiar atât de bine în viziunea experților independenți internaționali. În cadrul unui proiect moldo-ucrainean, angajații Institutului mediului ambiant din Slovacia au colectat, în vara anului 2019, 13 probe pentru a analiza conținutul de pesticide și chimicale industriale în apa Nistrului. În patru din aceste probe, experții au constatat depășirea normelor admise de 8–12 ori. Unul dintre cele mai poluate locuri este zona orașului Moghiliov-Podolsk.

Conform rezultatelor studiului despre calitatea apei în Nistru efectuat de Institutul mediului ambiant din Slovacia, în vara anului 2019, 41% din poluanți sunt pesticidele, 38% – preparatele farmaceutice, 4% – substanțele narcotice, 4% – stimulatori, 3% – îndulcitori și 10% – deșeurile chimice.

Primarul orașului Moghiliov-Podolsk, Petro Brovko, citește grăbit rezultatele studiului și protestează iritat: „Asta nu e serios!”. Iar când reporterul îi citește textul despre situația apei în Nistru la Moghiliov-Podolsk, adaugă inflexibil: „Prostii!”.

„Autorii acestui screening sunt niște afaceriști! Lucrează pentru cei care îi plătesc! Iată, am un certificat oficial, la noi, apa este absolut curată! Staţia Sanitaro-Epidemiologică funcționează. De unde ar putea să avem noi poluare?! Nu avem niciun fel de producere!”.

BOMBĂ ECOLOGICĂ CU CEAS: SUTE DE MILIOANE DE TONE DE SOL NOCIV

În 2019, auditorul în domeniul ecologiei și consultantă a OSCE, Irina Nikolaeva, a studiat starea a 25 de poligoane pentru deșeurile toxice în bazinul Nistrului. Pe aceste teritorii se păstrează acum 165 de milioane de tone de deșeuri industriale radioactive și toxice.

În timpul verificării, experta a observat că în multe cazuri substanțele periculoase împreună cu apa pătrund prin crăpăturile digurilor de protecție, de unde ajung în Nistru. Experta face apel să fie înlăturate problemele unor asemenea întreprinderi, precum „Neftehimik Prikarpatia”, „Oriana-EKО”, „Sera”, „Stebnițkoe GHP” „Polimineral”, „Rozdolskoe GHP”, „Sera”. Indiferența autorităților față de calitatea apei din Nistru este ilustrată prin cazul scandalos de evacuare a solului contaminat de pe poligonul din apropierea orașului Kaluș, regiunea Ivano-Frankovsk, Ucraina.

La începutul lui 2014, Inspecția Ecologică de Stat a Ucrainei a raportat că, în 2010–2013, de pe poligonul din Kaluș și cariera Dombrovsk au fost colectate și transportate circa 33,5 mii de tone de pământ cu 35% conținut de Hexaclorobenzen, o substanță toxică foarte periculoasă.

În decurs de trei ani, pentru ecologizarea acestui teritoriu au fost cheltuiți din bugetul de stat 992 milioane de grivne [37,9 milioane de euro]. Însă nici inspecția financiară a Ucrainei și nici Interpol nu au reușit să găsească confirmare faptului că circa 97% din această sumă – 962 de milioane de grivne – au fost cheltuite de firma israeliană SI Group Consort pentru transportarea acestor deșeuri în Polonia și Marea Britanie.

Deși compania care a efectuat lucrările trebuia să lase un teritoriu ecologizat, acum poligonul arată ca o scenă din filmele de groază, lacuri acide și butoaie aruncate sub cerul liber, în care erau păstrate chimicalele toxice.

Cu toate astea, pe localnici nu îi dezgustă să strângă ciuperci în pădurea din apropiere, fiind convinși că pericolul a fost înlăturat. Laboratorul pentru calitatea și securitatea produselor din Kiev a analizat probe din solul poligonului și a constatat că în una dintre mostre conținutul de Hexaclorobenzen a depășit cu 1.856 de ori normele admise, iar în cealaltă – de 3.200.

Acum această otravă riscă să ajungă în apele freatice ale râului Limnița, un afluent al Nistrului. Deși angajații Inspectoratului pentru protecția mediului din Moldova spun că urmăresc permanent ca nu cumva să se producă scurgeri la Kaluș, Tatiana Șarapanovskaia, directoarea Rezervației Naturale de Stat „Iagorlâc” din Dubăsari, Transnistria, susține că, în ultimii ani, inclusiv anul curent, se atestă o pierire masivă a peștelui pe Nistrul Mijlociu.

Sănătatea peștelui este un indicator al calității apei. În opinia ihtiologului, acest fenomen nu poate fi explicat decât deversările de ape poluate cu substanțe chimice în amonte.

„O trăsătură îngrijorătoare a acestui cataclism este extinderea speciilor de pește care piere. În afară de exemplarele mature de crap și fitofag, precizează Șarapanovskaia, au fost găsite exemplare moarte de vârste mai mari (10–15 kilograme), și tinere (2–5 kilograme), dintre care un număr semnificativ constituie băbușca și plătica.”

„Corpurile peștelui mort este acoperit cu un lichid mucos, alb și dens, abdomenul, părțile laterale erau înroșite – urme de arsuri chimice… Branhiile sunt puternic supradimensionate, ochii plini de sânge… Organele interne – pline de sânge, se observă necroză pe ficat și rinichi. La unele exemplare se atestă necroză completă și distrugerea țesuturilor rinichilor și ficatului”, semnalează Șarapanovskaia.

„De asemenea, au fost înregistrate cadavre de păsări și animale, în principal, ondatre. Pe alocuri, apa avea un miros cadaveric, exista suspensii ale particulelor de țesut muscular aflat descompunere a peștilor”, arată directoarea Rezervației „Iagorlâc”, precizând că cea mai mare parte a peștilor morți a fost adusă pe malul dintre satele Cot și Bursuc, raionul Florești.

STAȚIILE DE EPURARE, PROBLEMA VALABILĂ PENTRU AMBELE STATE

Pe teritoriul Ucrainei, calitatea apei Nistrului este monitorizată de Agenția de Stat a Resurselor Acvatice, care colectează probe din 12 locații.

Totodată, apa Nistrului trebuie supravegheată de ecologiștii administrațiilor regionale de stat. Am constatat că rapoartele despre calitatea apei sunt publicate fragmentar sau lipsesc complet pe site-urile oficiale ale inspecțiilor ecologice și ale tuturor administrațiilor regionale.

De exemplu, biroul regional al Agenției Resurselor Acvatice din regiunea Ternopol, Ucraina, nu dispune de informații despre calitatea apei Nistrului, care se întinde pe 262 de kilometri pe teritoriul acestei unități administrative. În Ucraina, în fiecare an, ajung în Nistru milioane de metri cubi de ape direct din sistemele de canalizare, fapt recunoscut în rapoartele fostului Minister al Ecologiei și Resurselor Naturale al acestei țări. Majoritatea stațiilor de epurare din Ucraina se află într-o stare jalnică, utilajul lor este depășit atât moral, cât și fizic.

De exemplu, în regiunea Lvov, la izvoarele Nistrului, Morșinul, un oraș cu o stațiune balneară cunoscută în Ucraina, deși la Consiliul regional Lvov au spus că stația funcționează, ne-am convins că situația este pe invers.

În orașul Nicolaev, regiunea Lvov, am constatat aceeași situație ca la Morșin – pretutindeni rugină, țevi sparte și apă tulbură, care se scurge în Nistru. Bazinul Nistrului ocupă peste jumătate din teritoriul regiunii Lvov. Pentru a face posibilă epurarea apelor reziduale, doar în această regiune trebuie construite șase stații de epurare și reconstruite alte 13. Pe site-ul oficial al fostului Minister al Ecologiei al Ucrainei, pentru 2018, nu există informații despre stațiile de epurare.

De cealaltă parte, Moldova are, conform statisticilor oficiale, o rețea de canalizare ce însumează 29.000 de kilometri lungime, iar în 2017 doar 818.000 de persoane dintr-un total de circa 2,7 milioane de locuitori, aveau acces la servicii centralizate de canalizare, ce prezintă 23,1% din totalul populației.

Volumul total al apelor uzate colectate în 2017 în Moldova a constituit 70,1 milioane de metri cubi – cât aproape două lacuri Ghidighici, din care 54,6% ar reprezinta apele uzate recepţionate de la populaţie, restul fiind colectate de la agenții economici.

În Moldova, există aproape 100 de stații de epurare, instituțiile responsabile – Agenția de Mediu și Inspectoratul pentru protecția mediului – ne-au oferit cifre diferite. După ce am verificat stațiile din cele 11 raioane de pe malul moldovenesc al Nistrului, am aflat că lucrează eficient o singură stație, a întreprinderii Tezeu-Lux din Otaci, care, de fapt, nu funcționează eficient.

Cea mai gravă problemă orașul Soroca, Moldova, circa 50 de kilometri în aval de Moghiliov-Podolsk și Otaci. Soroca, un oraș de circa 22.000 de locuitori, nu are stație de epurare. Calitatea apei este aici una deficitară atât în amonte, cât și în aval.

„Conform probelor luate în 2018, în apropiere de Soroca, la Vasilcău, din punct de vedere chimic, doar fierul este prezent în proporții mai mari”, susține Petru Prodan, șeful Laboratorului pentru calitatea apei a Agenției de Mediu din Moldova.

Când vine vorba de calitatea apei conform parametrilor microbiologici măsurați în raportul pentru 2018, situația este de-a dreptul alarmantă.

„Pe cursul Nistrului din Moldova, poluarea se intensifică”, ne-a spus un funcționar al Laboratorului care a dorit să rămână anonim. Declarațiile angajatului Laboratorului de referință al Agenției de Mediu spulberă calitatea de victimă în care pozează Moldova de ani buni.

Valorile bacteriile de putrefacție, care trăiesc pe cadavre de animale, plante sau fungi, sunt foarte mari. Raportul menționat oferă gradul „foarte poluat” al acestor bacterii extrem de periculoase în zona Soroca.

Localnicii însă nu sunt dezgustați, ba mai mult, pescuiesc aici la greu. „Dar porcul nu mănâncă din gunoi?”, ne răspunde Vasile, un sorocean în vârstă de 60 de ani, la întrebarea dacă nu e periculos să consume peștele prins lângă gura de deversare a apelor menajere cu dejecții în Nistru, lângă cetatea Sorocii. Curățarea apelor menajere la Soroca se face numai cu clor, care doar atenuează din impactul negativ.

Toate aceste probleme au început la Soroca în 1996, atunci când stația de epurare de la Țekinovka, raionul Iampol, regiunea Vinița, Ucraina, care deservea orașul din partea moldovenească a râului, a încetat să funcționeze.

Deși Moldova și Ucraina sunt acum state independente, după prăbușirea URSS, stația de epurare nefuncțională de la Țekinovka, de pe malul ucrainean, continuă să fie gestionată de partea moldovenească. Mai exact, de SA „Regia Apă-Canal Soroca”, la care acționar majoritar este Consiliul Raional Soroca.

Problema cea mai mare este că acest obiectiv, aflat în paragină, este o adevărată bombă ecologică pentru întreaga regiune. Irina Racikovskaia, primar de Țekinovka, spune că din cauza apelor uzate deversate în Nistru, toate fântânile din satul său, în special cele din partea de jos, sunt poluate.

„Satul nostru este o victimă a acestei stații de epurare”, protestează femeia plictisită, caracterizând discuțiile pe acest subiect drept „vorbe goale”. Mai mult, la stația din Țekinovka, există abandonate șapte rezervoare cu clor lichefiat, pentru prelucrarea apelor reziduale. Două dintre astea au capacitate de două tone, iar celelalte cinci – de câte o tonă fiecare. Nimeni nu știe cât clor conțin recipientele, „din cauza lipsei unui cântar”.

Irina Racikovskaia a caracterizat situația drept „foarte penibilă”. „Cel mai grav este că noi nu avem dreptul să evacuăm clorul de acolo, pentru că nu este proprietatea noastră. O situație supărătoare, creată de funcționari”, a spus ea.

„Trebuie deschis un coridor special pentru a le transporta în Moldova. Clorul este periculos pentru atmosferă, populația trebuie să o întindă de pe acolo [în caz de accident]”, dă alarma Dumitru Osipov, funcționar al Inspectoratului pentru Protecția Mediului din Moldova.

GURA BÂCULUI, CEL MAI POLUAT PUNCT DIN MOLDOVA

Dar problemele nu sunt numai în amonte, ci și mai în avalul Nistrului. Gura Bâcului este cel mai poluat punct din Moldova conform rezultatelor screeningului realizat de Institutul mediului ambiant din Slovacia. Aici râul Bâc se revarsă în Nistru. Valorile-limită sunt depășite de zece ori, fiind detectați cel mai mare număr de compuși chimici – 71. Șeful Laboratorului de calitate a apei, Petru Prodan, s-a exprimat mai tranșant despre calitateaapei din Bâc: „Dacă bagi mâna în apă, trebuie să mergi imediat la dermatolog!”.

Râul Bâc trece prin cel mai mare oraș din Moldova, Chișinăul (circa 700.000 de locuitori), unde sunt concentrate cele mai multe întreprinderi. Cea mai mare poluare se înregistrează la întreprinderile SA Tracom, Piele SA, Întreprinderea municipală Regia EXDRUPO și Stația de epurare a SA Apă-Canal Chișinău.

De exemplu, în septembrie 2019, Chișinăul a fost acoperit de un miros infect. În urma investigațiilor efectuate de autorități pe 29 august 2019, s-a constatat că de la Stația de epurare a Apă-Canal Chișinău s-a produs o scurgere neautorizată de ape uzate neepurate în volum total de 129.340 de metri cubi în râul Bâc, cam tot atât epurează aceasta zilnic. Această scurgere a provocat, doar într-o zi, prejudicii în valoare de circa 40 milioane de lei (2 milioane de euro).

Solicitată să colaboreze cu instituțiile abilitate, SA Apă-Canal Chișinău a comunicat lista agenților economici care au vărsat în august-septembrie 2019 în sistemul de canalizare apă reziduală în care valoarea admisibilă a indicatorilor de calitate era depășită de zece și mai multe ori.

Este vorba de Fabrica de confecții „Ionel” SA, FCP Alex-Neosim SRL, SRL Avia Invest, SRL Concept Grup, SATÎ „Melodia”, SRL „Basconlux”, SRL „Axedum”, SRL „Pegas”, SRL „Almani Lux”, SRL „Amazing Ionika”, SRL „Uzina de Tractoare TRACOM”, SRL „Slavena-Lux”, SRL „Pașcofiș”, se menționează în aceeași notă a SA Apă-Canal Chișinău.

„Mulți agenți economici nu asigură preepurarea apei reziduale, dar invocă faptul că au încheiate contracte cu SA Apă-Canal. La rândul său, Apă-Canal trebuie să epureze apele reziduale și să le dea în receptorul natural epurate”, dezvăluie Lilian Munteanu, șeful Inspecției pentru Protecția Mediului Chișinău.

„Apă-Canal este obligată să rezilieze contractul cu agentul economic X, să ne informeze că sunt depășiri la anumiți agenți economici, pentru care îi obligă să plătească suplimentar”, a adăugat Munteanu, subliniind că cadrul legislativ moldovenesc nu le permite ecologiștilor să efectueze verificări inopinate și nici laborator nu au.

De obicei, întreprinderile din Chișinău preferă să plătească SA Apă-Canal Chișinău suprataxe pentru apa poluată, pe care o varsă în canalizare, decât să-și instaleze stații de pre-epurareze. În consecință, acest fapt duce inevitabil la ieșirea din funcțiune a stației de epurare din Chișinău.

Actualmente, stația de epurare a Apă-Canal Chișinău se află în proces de modernizare și lucrează la capacitate redusă, proces care va dura până aprilie 2020. De altminteri, potrivit unui oficial, acest obiectiv nu a funcționat niciodată la capacitatea de 100%.

Administrația Apă-Canal Chișinău a refuzat dialogul cu reporterii, solicitând doar să îi fie trimise întrebări. Cei din conducerea întreprinderii dau vina pe concentrațiile majorate de poluanți în apa din amonte stației.

„Debitul de ape uzate în amonte de stația de epurare este cu mult mai mare decât debitul râului Bâc, care constituie 0,2 metri cubi pe secundă [200 de litri!] Volumul apei uzate de la stația de epurare este însă de 1,58 metri cubi pe secundă”, indică administrația societății.

CINE SPUNE ADEVĂRUL

Responsabilii de calitatea apei și cei de protecția mediului în Moldova consideră că nu ar trebui să intrăm în panică. Acest fapt este confirmat și de rezultatele analizelor efectuate de Laboratorul de referință al Agenției de Mediu din Moldova.

„11 raioane ale Moldovei sunt limitrofe Nistrului, nu avem întreprinderi industriale producătoare de deșeuri toxice sau de conținut chimic”, consideră Osipov.

La rândul său, Arcadie Leahu, șeful Laboratorului de referință de la Chișinău, susține că apa din Nistru este relativ bună, invocând rezultatele analizelor efectuate.

„Nistrul este mai poluat în partea de nord – Naslavcea, Otaci și Soroca”, a precizat Leahu, fără a lua act de rezultatele analizei Institutului mediului ambiant din Slovacia.

După ce am obținut rezultatele analizelor Laboratorului de referință al Agenției de Mediu de la Chișinău, le-am transmis unui expert independent din Moldova și altuia din Transnistria.

Ilia Trombițki, directorul executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului Nistru „Eco-Tiras”, o organizație neguvernamentală, consideră că analizele Laboratorului de referință „nu reflectă realitatea”. El explică această situație prin faptul că angajații Laboratorului de la Chișinău colectează probe de apă de două-trei ori pe lună, iar poluarea se produce în 24–48 de ore.

„Datele bacteriologice arată că apa este foarte poluată și prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor”, a observat ecologistul, subliniind că principala sursă de poluare este rețeaua de canalizare insuficientă.

Expertul din Transnistria, care a solicitat anonimatul de teamă să nu fie sancționat de șefii săi de la Tiraspol, a explicat rezultatele „deocheate” ale Laboratorului din Chișinău prin faptul că probele sunt colectate în zilele de lucru și, cel mai probabil, de pe mal.

„Partea de mal a bazinelor acvatice este zona celor mai active procese naturale de autopurificare, de aici și rezultatele destul de bune”, susține expertul transnistrean. Totodată, sursa citată crede că este „jenant” să existe o listă atât de mică de parametri, care fac posibilă determinarea cu precădere a poluanților comunali. „Orice altă sursă de poluare care provoacă moartea peștelui, plantelor, crustaceelor, moluștelor, zooplanctonului rămâne practic în afara analizelor.”

Dr. Jorg Rechenber, șeful Administrației resurselor acvatice din Dessau, Germania, ne-a declarat, invocând experiența sa, că cu cât analizele sunt efectuate mai sporadic, rezultatele sunt mai bune și, invers, cu cât sunt efectuate mai frecvent, reflectă realitatea.

Am solicitat Agenției de Stat pentru Resursele Acvatice a Ucrainei lista întreprinderilor care poluează Nistrul. Drept răspuns am primit o listă cu 13 întreprinderi de stat și private. Toate aceste întreprinderi au deversat în 2018 în Nistru doar circa 10.000.000 de metri cubi de ape reziduale. Aceasta este o cifră ireală, având în vedere că cea mai mare parte a Nistrului – 73% – curge pe teritoriul Ucrainei și că localitățile nu au stații de epurare.

Cel mai mare poluator este întreprinderea din Odesa „Infoskvodokanal”, care asigură cu apă orașul Odesa și localitățile din apropiere la o distanță de 100 de kilometri. „Ne-a mirat faptul de ce, având două stații de epurare, „Infoksvodokanal” poluează Nistrul. „Vă promit că vă vom răspunde detaliat la toate întrebările”, ne-a spus la telefon secretarul de presă al întreprinderii, prezentându-se Serghei. Până la urmă, acesta nu ne-a oferit niciun răspuns.

Analizând lista de companiilor oferită de Agenția de Resurse Acvatice a Ucrainei, am observat că unele dintre acestea fie că și-au suspendat activitatea, fie că au fost închise. Ne-am adresat în regiunea Lvov, unde există întreprinderi de materiale de construcții. Dar nici aici informațiile oferite de agenția de profil nu au fost confirmate.

La rândul lor, administrațiile regionale ale Inspecției Ecologice de Stat din Ucraina oferă listele lor de companii care deversează ape neepurare. Inspectorii ecologici ucraineni nu menționează nicio companie indicată de către Agenția de Resurse Acvatice din Ucraina.

De exemplu, Departamentul Ecologiei și Resurselor Naturale din regiunea Odesa a constatat că în 2017 au ajuns în Nistru peste 29.000.000 de cubi de ape neepurate. Acest volum este mai mare de trei ori decât cifrele indicate în raportul său de către Agenția de Stat a Resurselor Acvatice a Ucrainei, vorbind despre deversările din toate (!) regiunile luate împreună.

Cu alte cuvinte, legea ucraineană este foarte blândă față de cei care încalcă legislația în vigoare. Această situație este confirmată cu cifre concrete. În 2018–2019, cei care au poluat Nistrul au provocat pierderi în valoare de 4 milioane de grivne. Însă amenzi pentru încălcarea legislației au fost plătite în mărime de 57.000 de grivne [aproape 2.200 de euro].

CINE BAGĂ BANII ÎN BUZUNARE

În ciuda acestor dovezi clare de poluare masivă și pericol iminent, autoritățile se limitează doar la a lua mai mulți bani de la poluatori și a-i băga în buzunare, fără a investi în soluții de ecologizare. De pildă, SA Apă-Canal Chișinău, invocând Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, înaintează spre plată facturi fiscale cu aplicarea plăților suplimentare pentru agenții economici care aruncă apă neepurată în canalizare.

Această acțiune este „perfect legală” doar că trebuie sesizată Inspecția pentru protecția mediului Chișinău, lucru pe care administrația Apă-Canal Chișinău nu l-a făcut până acum. Șefii de la Apă-Canal Chișinău au preferat „să rezolve problema pe intern”, adică, să aplice suprataxe agenților economici, fără să informeze Inspecția pentru protecția mediul Chișinău.

„Nu am primit până acum nicio sesizare”, ne-a spus șeful Inspecției pentru protecția mediului Chișinău, Lilian Munteanu. „Și chiar dacă Apă-Canal percepe aceste plăți suplimentare, nu își face obligația, deversând aceleași ape poluate în Bâc, pentru care mai percepe și bani.”

În același timp, mulți agenți economici nu pre-epurează apele uzate, invocând că achită suplimentar serviciul de canalizare. Facturile de supraplată sunt „usturătoare” și au menirea să constrângă agenții economici să își instaleze stații de pre-epurare.

„Am văzut o asemenea factură, în valoare de 4 milioane de lei pe lună, la o fabrică din mun. Chișinău”, ne-a spus fostul secretar de stat Iuliana Cantaragiu, subliniind că lista acestor agenți economici este foarte mare. Am solicitat SA Apă-Canal să ne spună valoarea facturilor de supraplată percepută pentru anul 2019, însă nu am primit niciun răspuns.

Probleme similare sunt și la Soroca, lipsa unei stații de epurare funcționale aici este rezultatul a peste două decenii de lupte politice locale, dar mai ales al corupției perpetuate pe toată această perioadă. Vina este împărțită între conducerea Consiliului Municipal și a Primăriei.

Întreprinderea care gestionează apa curentă a orașului și a împrejurimilor – „Regia Apă-Canal Soroca” – este împotmolită în datorii și o sinecură pentru cei care pun mâna pe puterea locală și apoi o exploatează în interes propriu.

„Regia Apă-Canal Soroca” a început să aibă probleme din 2007, atunci când a luat două credite de jumătate de milion de euro pentru a moderniza niște sonde de extragere a apei, aflate în vecinătatea Sorocii, în satul Egoreni.

Imediat după această operațiune, Guvernul comunist de atunci a decis ca „Regia Apă-Canal” să nu mai extragă propria apă din sondele Egoreni în care a investit, ci să cumpere apă, la preț aproape dublu, de la Aqua Nord, o întreprindere falimentară a statului.

„Datoriile au rămas pe spatele regiei Apă-Canal Soroca. Noi achităm pentru credite, dar nu folosim sondele”, ne-a declarat Igor Focșa, expert din conducerea întreprinderii.

Anii au trecut, iar vechea stație de la Țekinovka s-a deteriorat și mai tare, inclusiv din cauza furturilor. În jurul stației roiesc și alte probleme de natură penală, scheme dezvăluite de presa locală.

După denunțuri semnate ani la rând, procurorii de la Soroca au pornit recent patru cauze penale împotriva fostei administrații a întreprinderii. Oamenii legii cercetează în prezent angajarea fictivă a unor persoane apropiate fostei conduceri, se arată în răspunsul dat de procurori. Acuzația ne-a fost confirmată și de către actuala conducere a întreprinderii.

„Într-un caz, o femeie care lucrează la o frizerie era angajată în documente ca paznic la Țekinovka, dar nu a traversat niciodată frontiera moldo-ucraineană”, ne-a declarat actualul director al Regiei Apă-Canal Soroca, Mihai Ojog.

În plus, procurorii anchetează achiziționarea unor telefoane mobile performante pentru unii angajați, folosite în scopuri personale, precum și măsluirea registrelor contabile în ce privește o serie de achiziții de materiale de construcții.

Nu în ultimul rând, procurorii cercetează implicarea unui executor judecătoresc în perpetuarea situației de criză de la Apă-Canal Soroca. Pe numele executorul judecătoresc Anastasie Repeșco a fost deschisă urmărirea penală „pe faptul aplicării în mod ilegal a sechestrelor pe conturile bancare S.A. „Regia Apă-Canal”, cu scopul rambursării creditelor acordate de către BERD”, se arată în același răspuns al Procuraturii Soroca.

Și actuala conducere a întreprinderii este de părere că executorul judecătoresc „mulge” instituția printr-o serie de interpretări ale legii. Repeșco este mandatat de către întreprinderea cu capital parțial de stat „Aqua Nord” să recupereze o datorie uriașă de 24 de milioane de lei pe care „Regie Apă-Canal Soroca” a acumulat-o din 2007 de la aceasta pentru livrările de apă, distribuită în rețeaua locală a Sorocii.

Circa 13 milioane de euro din această datorie a fost acumulată în ultimii trei ani de către fosta conducere. „Executorul Repeșco Anastasie gestionează toate conturile întreprinderii. În loc să colaboreze cu administrația acesteia referitor la gestionarea plăților, el face ce vrea.” „Din 2007, Regia Apă-Canal procură apă de la Aqua Nord, pe care o livrează consumatorilor. De când au fost închise sondele Egoreni, nu a fost plătită niciodată plata integrală”, spune Mihai Ojog.

Conducerea Apă-Canal Soroca îl acuză pe executor că gestionează tendențios conturile întreprinderii. „De exemplu, dacă era sume curente de 700.000 de lei, în loc să le achite, el le scotea din datoria istorică. La acestea, el adăuga penalitatea și ne vâra tot mai tare în mocirlă.” „Executorul judecătoresc încasa un onorariu de la noi de la întreprindere de 1,4 milioane de lei” [circa 70.000 de euro]”, ne-a declarat Igor Focșa din conducerea „Regie Apă-Canal Soroca”.

De cealaltă parte, Anastasie Repeșco ne-a declarat că nu face altceva decât să aplice hotărârile judecătorești de colectare a datoriilor către Aqua Nord. „La mine s-a nimerit cadoul ăsta (Apă-Canal Soroca – n.r.). Eu primesc onorariu, dar plătesc impozite. Nu ascund nimic”, a spus Repeșco. El a mai precizat că al său comision se ridică undeva la 10% din sumele recuperate.

„Executorul nu câștigă așa de mult. Pentru sumele de peste 300.000 de lei, comisionul este de 20.000 plus 3%. La o sumă de circa 900.000, ar fi circa 40.000 de lei. Toate controalele de la Procuratură, de la CNA, nu au găsit nimic în neregulă la mine”, a declarat Repeșco.

Autori: Ilie Gulca, Madalin Necsutu (Moldova), Liubov Velichko (Ucraina)

The article was prepared as part of the investigative reporting grant funded by the Institute of War and Peace Reporting (IWPR) within the Project “Giving Voice, Driving Change – from the Borderland to the Steppes.” The views and opinions expressed in this article are those of the authors and do not necessarily reflect the official policy or position of the Institute for War and Peace Reporting.