Satul Ivancea, în viziunea copiilor

Ivancea

Acest colțișor de rai, Ivancea, este înconjurat de codri şi este mereu învăluit de un aer curat, proaspăt, de pădure, mult tămăduitor. Localitatea este vizitată de mai mulți turiști. Oamenii satului sunt deosebit de generoși și buni la suflet.

Aici este o biserică ortodoxă, două școli și, desigur, Conacul, înălţat de boierul Carabet Balioz, este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale din ţinutul Orheiului. Boierul Carabet Balioz a construit acest conac care se păstrează până în zilele noastre. Parcul din preajma conacului Balioz, are o suprafață de 7 hectare. În parc sunt o mulțime de pomi fructiferi şi de copaci decorativi, specii rare.

Sunt fericită că m-am născut anume aici și văd aceste locuri minunate aievea şi în vis.

Daniela SPĂTARI, clasa a IX-a, satul Ivancea

 Leagăn de dor

Deși nu m-am născut în Ivancea, această localitate mereu va rămâne pentru mine un colțișor de rai, un loc plin de amintiri plăcute. Aici s-au născut și au copilărit părinții și bunicii mei. Satul Ivancea este casa mea mare și frumoasă în care mă simt totdeauna bine, mă simt fericită. Cu nimic în lume nu aş putea compara clipele petrecute aici cu familia. Nu pun la îndoială că despre Ivancea îmi voi aminti şi peste ani cu mare drag – de pădurile, de ciripitul păsărilor în fiecare dimineață de primăvară, de sărbătoarea Paștelui, cu mirosul de tămâie, mir și cozonac.

Satul Ivancea se află în Codrii frumoși ai Moldovei, fiind așezat plăpând într-o zonă unde găsim multe lacuri și izvoare line, imașuri cu iarbă verde și hrănitoare. Aici în sat oamenii sunt simpli și modești, harnici și săritori la nevoie, întotdeauna doritori de a primi oaspeți. Pentru că este un sat de moldoveni și ucraineni, în localitate au loc diferite activități culturale: festivalul etniilor, cu genericul Sub același cer, festivalul Baloanelor cu aer cald, festivalul Cucuteni – cultura veche reflectată în ceramică. Ansamblurile de dans și cor adună tineri și vârstnici pentru a prezenta spectacole și concerte de zile mari. Satul mai are și o istorie frumoasă, descrisă într-un conac secular, numit Balioz. Aici găsim un parc cu mulți și diferiți copaci adunați din toată lumea. Mai avem o grădiniță și o școală mare cu învățători buni și cumsecade. Îmi place să trăiesc aici pentru că omul de la sat se bucură de tot… de ploaie, de zăpadă, de soare și de vânt.

Îmi place iarna în satul Ivancea când vin sărbătorile – colindele se aud de departe – cântece și clopoței. Îmi mai place focul aprins în sobă și cum trosnesc lemnele umede.

Aici țăranul se plimbă cu căruța trasă de cai. Îmi place când țăranul din Ivancea ia masa în câmp: un strugure, un simplu măr, o nucă găsită, căzută toamna undeva, o bucată de brânză cu ceapă verde, un cartof sau porumb copt la foc. Oamenii se bucură de tot ce le oferă natura.

Îmi mai place dimineața de primăvară aici, deoarece inspiri aer rece care îți dă sănătate. Apoi te uiți cu mândrie la mușcatele așezate frumos în verandă. Îmi place cum primăvara în satul Ivancea tractoarele brăzdează câmpul. Timpul curge altfel… încet. Viața se scurge lin, nimeni nu se grăbește, oamenii sunt mai liniștiți, nu stresați, mai muncitori, mai sănătoși. Toate acestea înseamnă satul Ivancea. Așa că cine este mai fericit – țăranul sau omul modern de la oraș?

Sunt mândră că am venit să locuiesc în sat și vreau să contribui și eu la dezvoltarea lui. Pentru mine, satul Ivancea este cel mai frumos loc din câte le-am văzut. Ce-ar fi să trăiți bucuriile alături de noi?

Evelina RUSU, clasa a VII-a, satul Ivancea