(VIDEO) Speciile pentru plantare se aleg în funcție de teren și scopul dorit: ce arbori și arbuști recomandă silvicultorii

Pentru o plantare cu rezultate bune contează calitatea puietului, dar și alegerea speciilor de copaci în funcție de caracteristicile terenului și clima regiunii. Specialiștii în silvicultură care gândesc plantările țin cont de tipul solului, umiditatea acestuia, temperatura medie anuală și cantitatea medie de precipitații, măsura în care terenul este expus la soare. Din acest motiv le este cerută părerea înainte de împădurire și plantarea fâșiilor forestiere de protecție. 

Un copac are nevoie de lumină, de pământ bun și de grijă, mai ales la început. Trebuie ajutat să nu-l sufoce buruienile și să fie plantat acolo, unde pădurea chiar va conta — de exemplu, pe malurile râurilor. Pădurile apără apele și le ajută să nu dispară.

Dacă în grădina proprie plantăm ce copaci dorim, pentru plantările de păduri și fâșii forestiere în preajma apelor, în jurul terenurilor agricole și pe terenurile degradate sunt necesare proiecte elaborate de specialiști și aprobate conform legii. Dacă dorești să pornești o acțiune de plantare, primul pas este să te adresezi administrației publice locale, care îți poate spune ce terenuri sunt disponibile pentru împădurire și îți pot face legătura cu specialiștii silvici din zonă, inclusiv cu reprezentanții Agenției de Stat „Moldsilva”.

Tipul solului: este important să cunoști pH-ul, textura și fertilitatea solului. Unele specii preferă soluri argiloase, în timp ce altele se dezvoltă mai bine în soluri nisipoase.

Umiditatea: speciile precum salcia sau plopul sunt potrivite pentru zone umede, în timp ce altele, cum ar fi stejarul, preferă soluri mai uscate.

Clima: condițiile climatice, cum ar fi temperatura medie anuală și precipitațiile. Unele specii sunt mai rezistente decât altele la ger sau la secetă.

Expunerea la soare: unele specii necesită expunere directă la soare, în timp ce altele preferă umbra parțială.

Obiectivele plantării: depinde în ce scop plantezi arbori – pentru umbră, protecție împotriva vântului, pentru valoare estetică sau pentru conservarea biodiversității?

Speciile locale: sunt recomandate speciile autohtone, care sunt mai bine adaptate la condițiile locale și contribuie la biodiversitate.

Petru Vinari, consultant pentru comunicare la ONG-ul Societatea Ecologică „Biotica”, povestește pentru Ecopresa din experiența sa de aproape 10 ani în domeniul plantărilor de arbori, acumulată inclusiv în cadrul inițiativei „Plantăm fapte bune în Moldova”.

„Orice teren are anumite condiții de staționare, care variază de la caz la caz și de la loc la loc. Respectiv, pe baza parametrilor climatici, ai calității solului, umidității și expunerii la soare, pe baza scopului pe care-l urmărește plantarea, se aleg speciile potrivite și numărul necesar de puieți. Într-un proiect tehnic se conțin toate aceste informații, inclusiv modalitatea de pregătire a solului, formula de plantare – de exemplu, 1m/3m, 1metru fiind distanța dintre puieți și 3 metri fiind distanța dintre rânduri. Sau se plantează în grupuri biologice câte 5-10 specii, în pâlcuri pe tot terenul. Proiectul tehnic descrie și lucrările de îngrijire”, explică Petru Vinari.

„Noi, din 2019, am încheiat un acord de parteneriat între Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS, întreprindere de stat) și AO Parcurile Viitorului (ONG de mediu), pentru a asigura planificarea calitativă a lucrărilor de împădurire pe care le desfășurăm”, ne dezvăluie interlocutorul.

Proiectele de împădurire se întocmesc de către subdiviziunile specializate ale ICAS în trei exemplare. Înainte de punerea în aplicare, proiectele sunt examinate şi aprobate de către organul ierarhic superior al ICAS. Un exemplar al proiectului rămâne la ICAS, iar celelalte două se transmit unităţilor silvice (executante ale lucrărilor) şi deţinătorilor terenului respectiv.

Pe site-ul ICAS pot fi găsite recomandări pentru reabilitarea perdelelor forestiere de protecție, bune practici agroforestiere în cadrul gestionării durabile a terenului, managementul durabil al pădurilor și pajiștilor deținute de autoritățile publice locale, creșterea culturilor energetice lemnoase cu ciclu scurt de producție etc.

Speciile de arbori recomandate pentru terenurile degradate

Să vedem, bunăoară, ce specii de arbori sunt recomandate pentru plantare la împădurirea terenurilor degradate de către Ghidul tehnic al ICAS.

La alcătuirea formulelor de împădurire pentru terenurile degradate se ține cont de următoarele obiective: ecologice – stoparea proceselor de degradare a solului, ameliorarea şi refacerea solului; economice – punerea în valoare a terenurilor; sociale – asigurarea comunității cu bunuri şi servicii oferite de pădure.

La împădurirea terenurilor degradate sunt evitate monoculturile – se recurge la un amestec de specii de arbori şi arbuşti.

Rezultate bune se obţin în cazul îmbinării speciilor de lumină cu speciile de umbră, cu tip de coronament diferit, a arborilor cu sistem radicular profund şi a arborilor cu sistem radicular superficial, a arborilor cu decalaj în perioadele de creştere și a speciilor pretenţioase şi nepretenţioase la condiţiile de sol. De exemplu, sunt plantate amestecuri de stejar și diverși arbuști.

Speciile folosite pentru împădurirea terenurilor puternic erodate vor fi diferite faţă de speciile folosite pentru împădurirea terenurilor slab erodate.

Principalele specii folosite pentru împădurirea terenurilor slab erodate sunt: stejar pufos (în zona de sud), paltin de câmp, păr, arţar tătăresc, vişin turcesc, scumpie, lemn câinesc, păducel, coacăz auriu, caprifoi tătăresc, salcâm (pe soluri necarbonatice), cătina albă, sălcioară, pin negru, porumbar, salba.

Pentru împădurirea terenurilor cu eroziunea de suprafaţă puternică şi foarte puternică se plantează: pin negru, vişin turcesc, cais, porumbar, arţar tătăresc, sălcioară, salba, păducel, cătina albă, dracila, măceş, caragana.

Pentru împădurirea terenurilor cu fenomene de alunecări se recomandă alegerea speciilor care suportă fenomenele de deplasare a terenului: dracila, lemn câinesc, soc negru, salcie albă, salcie căprească, salcie plesnitoare, plop tremurător, măceş, paltin de munte. De asemenea, specii cu sistem radicular relativ bine adaptat la alunecările de teren sunt: păducelul, stejarul, călinul, caragana, cotoneaster, alunul, sălcioara, cătina albă, liliacul, scumpia, scoruşul păsăresc, plopul alb, mălinul şi frasinul. Dintre speciile de răşinoase, poate fi menţionat pinul negru.

Salcâmul (despre care Ecopresa a scris anterior că este specie invazivă și că n-ar trebui plantat peste tot) are o rezistenţă medie a sistemului radicular.

Pe solurile scheletice cu roca mamă la suprafaţă se plantează: sofora, salcâmul, frasinul, cornul, sâmbovina, vişin turcesc.

Pe terenurile cu exces de umiditate în funcţie de durata inundaţiilor: 1) în condiţiile inundaţiilor de durată (până la 30 de zile) – salcie albă, plesnitoare, răchită roşie şi salix triandra; 2) în condiţiile inundaţiilor de scurtă durată (până la 15 zile) – plop alb şi negru, plop tremurător, mălinul şi cruşinul; 3) pe terenurile cu inundaţii ocazionale de scurtă durată pot fi create culturi silvice cu participarea stejarului, frasinului, cireşului, arţarului, stejarului roşu, carpenului, lemnului câinesc, alunului, coacăzului negru ş.a.

Pentru împădurirea terenurilor sărăturate se vor folosi specii cu rezistenţa sporită la sărături, cum ar fi: sălcioara, salcie albă, maclura, dudul, salcâmul (pe soluri slab sărăturate necarbonatice), glădiţa, amorfa, caisul, părul, scumpia, porumbarul, coacăzul auriu, cătina roşie, caprifoiul tătăresc. Dintre speciile de răşinoase, biota suportă relativ bine sărăturarea solului.

Copaci pe care-i plantăm pe malul apelor

Speciile care se adaptează cel mai bine în preajma apelor sunt plopii și salciile, potrivit lui Petru Vinari, dar există multe alte specii la care putem apela. Dacă malurile sunt mai uscate, vom planta și frasin, paltin, ulm, stejar. „În pădurile naturale de luncă putem observa asemenea amestecuri de specii”, potrivit lui.

O realizare frumoasă a echipei „Plantăm fapte bune în Moldova”, în colaborare cu echipa „Împădurim Moldova”, este plantarea de copaci pe malului râului Nistru, pe o suprafață de șase hectare, la Coșnița. Plantarea a fost necesară pentru a consolida malul ce suferea de eroziune și pentru a proteja Nistrul de poluarea organică cu sol, precizează Petru Vinari.

Fâșiile forestiere protejează corpurile de apă de razele fierbinți ale soarelui, rădăcinile puternice ale copacilor consolidează solul din preajmă și nu permit spălarea malurilor și înnămolirea habitatului acvatic. Copacii contribuie la purificarea apei, deoarece filtrează și absorb substanțele nocive, inclusiv substanțele chimice spălate de ploi de pe terenurile agricole. De asemenea, oferă adăpost și hrană pentru o varietate de specii de animale, păsări și insecte, iar aceste habitate mențin echilibrul ecologic al unui râu sau lac.

CITEȘTE ȘI: Copacii cu rădăcina protejată asigură succesul plantării. Rezultatul mai multor proiecte confirmă acest fapt

Republica Moldova a adoptat Programul Național de Împădurire în 2023, la inițiativa președintei Maia Sandu. Acesta prevede reabilitarea fondului forestier degradat și crearea de noi păduri pe o suprafață de aproximativ 150 de mii de hectare pe parcursul a 10 ani. Astfel, suprafețele de teren împădurit urmează să fie extinse până la 15% din teritoriu, de la actualele 10-11%.

Împădurirea de până în 2032 va costa 15 miliarde lei – aproximativ 1,5 miliarde de lei pe an. Guvernul a anunțat că 83% din banii necesari vor fi atrași sau împrumutați de la partenerii externi.

Republica Moldova are un grad de acoperire cu păduri printre cele mai scăzute din Europa, media europeană fiind de 39.8% în 2020. În plus, doar 47% dintre pădurile noastre (175.500 de hectare) „au valoare ridicată de conservare”.