Ce plantăm astăzi poate decide cât de rezistente vor fi pădurile Republicii Moldova mâine 

Republica Moldova are un plan ambițios: până în 2032 să reabiliteze și să împădurească 145 de mii de hectare de teren. Însă, dincolo de numărul de hectare și de puieții care vor ajunge în pământ, se ridică o întrebare importantă: ce fel de păduri vrem să avem peste câteva decenii? În contextul schimbărilor climatice, alegerea speciilor poate face diferența dintre o plantație care reușește să se dezvolte și una care devine vulnerabilă. Specialiștii explică de ce diversitatea speciilor, adaptarea lor la condițiile fiecărui teren și alegerea corectă a combinațiilor sunt esențiale pentru pădurile pe care le plantăm astăzi și vrem să le vedem rezistente mâine. 

„Speciile autohtone au relații deja formate cu celelalte componente ale ecosistemului”

Pentru a înțelege cum ar trebui aleasă compoziția unei păduri și ce criterii sunt importante la proiectarea unei plantații, Ecopresa a discutat cu Gheorghe Florență, inginer silvic în cadrul Secției Proiectare, Extindere, Regenerare și Lucrări Silvotehnice a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). El explică faptul că speciile autohtone au un avantaj important: sunt adaptate condițiilor climatice și de sol din regiune și au relații deja formate cu celelalte componente ale ecosistemului.

„Când vorbim despre speciile locale, vorbim despre specii care fac parte din ecosistemele regiunii și care, în timp, s-au adaptat la condițiile climatice și de sol de aici. Utilizarea lor este importantă atât din punct de vedere ecologic, cât și pentru formarea unor ecosisteme forestiere stabile. Speciile autohtone au relații deja formate cu celelalte componente ale ecosistemului, cu fauna, flora, microorganismele și solul”, spune specialistul.

Totuși, faptul că o specie este autohtonă nu înseamnă că poate fi plantată oriunde. În silvicultură, alegerea trebuie făcută în funcție de condițiile concrete ale terenului.

„Trebuie să alegem specia în funcție de condițiile concrete ale terenului. Altfel spus, originea speciei este importantă, dar compatibilitatea ei cu stațiunea este primordială. De aceea, trebuie să promovăm speciile locale și să le utilizăm acolo unde condițiile ecologice le permit să se dezvolte corespunzător”, explică Gheorghe Florență.

„Alegerea trebuie să înceapă de la teren, nu de la puietul disponibil”

Alegerea speciilor trebuie să înceapă de la teren și nu de la puieții disponibili. Solul, regimul de umiditate, precipitațiile, temperaturile, relieful, panta și expoziția sunt printre criteriile care trebuie analizate înainte de plantare. La fel de important este scopul plantației, dacă aceasta este destinată protecției solului, refacerii unui ecosistem, producției sau altor funcții.

„Alegerea trebuie să înceapă de la teren, nu de la puietul disponibil. Trebuie să cunoaștem solul, regimul de umiditate, precipitațiile, temperaturile, relieful, expoziția, panta și alte caracteristici ale terenului. De asemenea, trebuie să știm ce obiectiv avem”, spune inginerul.

Din acest motiv, nici Programul Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor (PNERP) nu poate presupune utilizarea acelorași specii pe toate suprafețele împădurite.

„Programul trebuie privit în raport cu diversitatea condițiilor ecologice ale țării. Avem nevoie de un asortiment larg de specii și de compoziții adaptate diferitelor condiții”, precizează Florență.

Diversificarea reduce vulnerabilitatea pădurilor

Plantarea unei singure specii pe suprafețe mari poate crește vulnerabilitatea unei păduri.

„Dacă avem o suprafață foarte mare ocupată de aceeași specie, apare un factor la care acea specie este vulnerabilă, de exemplu, o anumită boală, un dăunător sau un episod sever de secetă, impactul poate fi mult mai mare asupra întregii suprafețe. Diversificarea nu înseamnă că eliminăm toate riscurile. Înseamnă că încercăm să nu avem aceeași vulnerabilitate pe suprafețe foarte mari”, explică specialistul.

Diversificarea nu presupune însă plantarea unui număr cât mai mare de specii. Acestea trebuie să fie compatibile între ele și cu condițiile terenului. În același timp, o structură forestieră diversă poate oferi mai multe condiții de habitat pentru organisme și poate contribui la conservarea biodiversității.

Pădurile trebuie pregătite pentru clima următoarelor decenii

Alegerea speciilor devine cu atât mai importantă în contextul schimbărilor climatice. O pădure plantată astăzi va trebui să reziste unor condiții care pot fi diferite peste câteva decenii, inclusiv temperaturi mai ridicate și perioade mai lungi de secetă.

„Trebuie să verificăm dacă speciile și proveniențele pe care le utilizăm sunt capabile să facă față condițiilor actuale și, mai ales, condițiilor în care pădurea se va dezvolta în următoarele decenii. Trebuie să ținem cont de creșterea temperaturilor, de perioadele de secetă, de regimul precipitațiilor și de disponibilitatea apei. O pădure nu se plantează pentru un an sau pentru cinci ani”, spune Gheorghe Florență.

Acesta este și motivul pentru care specialistul consideră necesară reevaluarea continuă a speciilor și proveniențelor folosite în împăduriri, fără ca acest lucru să însemne renunțarea automată la speciile utilizate până acum.

Salcâmul – de ce a devenit o specie controversată în campania de împădurire

Discuția despre diversificarea speciilor este importantă și în cazul salcâmului, o specie introdusă, dar prezentă de mult timp în Republica Moldova. Subiectul a generat și o dezbatere publică în jurul PNERP. Mai multe organizații de mediu, experți și cercetători au adresat, la sfârșitul anului 2025, o petiție autorităților în care și-au exprimat îngrijorarea față de utilizarea extinsă a salcâmului în noile plantații. Semnatarii au cerut ca împăduririle să acorde prioritate speciilor autohtone și unei compoziții mai diverse a pădurilor.

Citește și: Mai multe organizații de mediu cer stoparea extinderii plantațiilor de salcâm și revenirea la împădurirea cu specii autohtone

Specialistul din cadrul ICAS, spune că dezbaterea nu ar trebui redusă la alegerea dintre salcâm și speciile autohtone. Întrebarea este unde, în ce proporție și în ce combinație poate fi utilizată această specie.

„Salcâmul este o specie introdusă, dar este prezent în Republica Moldova de mult timp și are anumite caracteristici care îi conferă utilitate în anumite condiții. În același timp, nu cred că o singură specie trebuie să devină soluția generală pentru împădurirea țării”, menționează Florență.

Amintim că în martie 2026, Ministerul Mediului a anunțat că ponderea salcâmului în cadrul PNERP nu va depăși 15–20%.

Citește și: Salcâmul nu va ocupa mai mult de 15-20% din plantări. Autoritățile anunță o „corecție de direcție”

Totodată, din datele oferite de către Gheorghe Florență, Agenția „Moldsilva” a raportat că ponderea salcâmetelor în pădurile gestionate de Agenție a scăzut de la 36,1% în 1988 la 30,2% în 2025.

Aceste date descriu însă situații diferite: ponderea salcâmetelor se referă la pădurile deja existente, în timp ce procentul de 15–20% anunțat de Ministerul Mediului se referă la utilizarea salcâmului în cadrul noilor lucrări de împădurire din program.

„Nu aș susține nici că salcâmul trebuie plantat peste tot, nici că trebuie eliminat peste tot. Ceea ce trebuie să urmărim este utilizarea lui acolo unde este justificat silvicultural și, în ansamblul programului, o diversitate reală de specii și compoziții”, explică specialistul. 

Citește și: Salcâmul – specie invazivă. Îl plantăm sau nu? 

O pădure nu se formează într-o singură campanie de împădurire

În final, Gheorghe Florență atrage atenția că succesul unei împăduriri nu poate fi măsurat doar prin numărul de puieți plantați. 

„Una dintre cele mai mari greșeli este să privim împădurirea doar ca pe o acțiune de plantare. Plantarea este doar una dintre etape. Înainte avem alegerea terenului, proiectarea, pregătirea terenului și a solului, producerea materialului forestier de reproducere. După plantare urmează lucrările de îngrijire, completările și monitorizarea. Trebuie să ne întrebăm ce vrem să avem pe acel teren peste 30, 50 sau 100 de ani.”

Pentru specialist, rezultatul unei împăduriri nu este numărul de puieți plantați într-o campanie, ci pădurea care va rămâne în urma acestui proces.

Ce specii se plantează în cadrul PNERP

Pentru a afla ce specii sunt utilizate în cadrul PNERP și cum a evoluat gradul de acoperire cu păduri, Ecopresa a solicitat informații de interes public de la Agenția „Moldsilva”.

Potrivit răspunsului transmis redacției, în cadrul PNERP sunt utilizate peste 60 de specii de arbori și arbuști, printre care stejarul pedunculat, gorunul, stejarul roșu, plopul, salcia, salcâmul, frasinul, nucul, paltinul, teiul și ulmul.

Agenția precizează că alegerea speciilor se face în funcție de condițiile staționale, caracteristicile terenului, obiectivele funcționale ale plantației și necesitatea sporirii rezilienței ecosistemelor forestiere la schimbările climatice. Acolo unde condițiile permit, sunt prioritizate arboretele natural-fundamentale (cvercinee), iar pe terenurile degradate sunt utilizate specii repede crescătoare, în compoziții variate, pentru stabilizarea solului.

În ceea ce privește suprafața forestieră, Moldsilva indică, potrivit Cadastrului Funciar conform situației de la 1 ianuarie 2026, o suprafață totală a fondului forestier de 448.344,56 hectare. Totodată, Moldsilva precizează că este prematur să fie formulată o concluzie privind creșterea efectivă a gradului de acoperire cu păduri ca urmare a PNERP.

Agenția explică faptul că o parte semnificativă dintre terenurile împădurite în ultimii ani sunt încă în etapa de instalare și dezvoltare și nu au atins „starea de masiv”, când pot fi considerate păduri. Prin urmare, suprafața plantată nu poate fi echivalată automat cu suprafața de păduri nou-create, iar efectul lucrărilor asupra gradului efectiv de acoperire cu păduri va putea fi evaluat după închiderea stării de masiv.

„Speciile locale au deja o memorie genetică” 

Alegerea speciilor nu poate fi făcută doar pornind de la faptul că o specie este autohtonă sau introdusă. Contactat de Ecopresa, Aurel Lozan, doctor în științe biologice, spune că speciile locale au, totuși, un avantaj important: s-au adaptat de-a lungul timpului la condițiile din regiune. 

„Speciile autohtone, native, trăind într-o zonă respectivă, au această memorie ecologică, biologică, întărită, genetic, care este adaptată mai bine la schimbările climatice. Dar asta nu înseamnă că este o garanție. Și unele specii native tot ar putea ceda.” 

În același timp, Lozan consideră greșită împărțirea simplă în „specii autohtone bune” și „specii introduse rele”. Potrivit lui, o specie introdusă poate aduce beneficii dacă este potrivită condițiilor locale și dacă este utilizată pentru un scop clar, cum ar fi producția de lemn sau susținerea apiculturii. În schimb, chiar și o specie pe care o întâlnim în mod obișnuit în Republica Moldova poate eșua dacă este mutată dintr-o zonă în alta fără a ține cont de diferențele ecologice. „Contează cum noi abordăm relația între specie și stațiune”, spune biologul. 

Un exemplu este salcâmul alb, specie originară din America de Nord. Lozan explică faptul că aceasta se dezvoltă bine în anumite condiții, dar nu tolerează secetele prea mari, înghețurile și solurile carbonatice.

„Dacă salcâmul ar fi plantat, într-adevăr, ar fi mai recomandat pe suprafețe mai mici, nu ca monocultură. Dar numai dacă ar fi plantat pe stațiunile corespunzătoare, care ar satisface cerințele acestei specii. Când nu sunt aceste condiții, el falimentează, se usucă și atunci noi în zadar investim bani în crearea de monocultură. Este mai recomandat ca salcâmul să fie utilizat nu pe suprafețe mai mari, ca monocultură, dar în grupuri mai mici, așa cum el se comportă în locul lui de origine.” 

Potrivit lui Lozan, nu toate terenurile sunt potrivite pentru pădure. El critică situațiile în care obiectivul de a împăduri un anumit număr de hectare ajunge să primeze în fața analizei terenului și spune că există cazuri în care „se forțează pădurea în stepă”. În același timp, biologul atrage atenția asupra terenurilor unde vegetația forestieră se extinde deja natural, inclusiv pe suprafețe private abandonate. În aceste locuri, el propune susținerea regenerării naturale prin lucrări și plantări pe suprafețe mai mici, considerând această abordare mai eficientă și din punct de vedere al costurilor. 

De la puțin peste 11% la 15%

Republica Moldova are unul dintre cele mai reduse niveluri de acoperire cu păduri din Europa. În prezent, gradul de împădurire este de puțin peste 11%, iar obiectivul stabilit pentru 2032 este de 15%.

Potrivit Ministerului Mediului, până la începutul campaniei de primăvară din 2026 fuseseră deja împădurite peste 20 de mii de hectare. Pentru primăvara acestui an au fost planificate lucrări pe alte 3.000 de hectare, cu peste 11 milioane de puieți.