Satul Susleni în viziunea copiilor

Satul meu, comoară rară

Încântător e satul meu, Susleni! O deosebită atracție turistică și spirituală sunt cele două biserici ce vestesc celor care intră în sat că aici locuiesc oameni cu credință în Dumnezeu. Cele două lăcaşuri sfinte, zidite la 1898 sunt biserica „Adormirea Maicii Domnului” , din partea de jos a satului şi biserica „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail”, ce-şi înalţă fruntea spre cer în partea de sus a Suslenilor. O mândrie pentru sat sunt și personalitățile care au marcat viața suslenenilor și care ne-au dus şi ne duc faima în toată lumea: Vasile Harea (1895-1987), profesor şi publicist, deputat în Sfatul Ţării, Vladimir Stângaciu (1907-2002), general de aviaţie în Armata Română, Gheorghe Cunescu (3 aug. 1914, în Susleni, jud. Orhei – 2000 – Bucureşti), Mihai Garaz (1930-1990), preot, publicist, prozator, Vladimir Curbet (1930-2017), maestru de balet, fondatorul ansamblului de dansuri populare „Joc”, Iurie Sadovnic-Orheianu (a.n. 1951), compozitor, cantautor, artist emerit al Republicii Moldova.

Deosebite sunt la Susleni şi mâncărurile, mai ales cele gătite pentru mese de sărbătoare, dar nu numai. La noi găluștele se fac foarte mici. Borş scăzut ca la Susleni să mai cauţi. Dar ce mai plăcinte? Despre vin ce să mai vorbim? E domnesc şi se găsește în beciul oricărui gospodar. Bineînțeles că şi viile pot fi o atracție turistică pentru străinii care ne vin în sat.

Satul Susleni este înconjurat de păduri frumoase ce purifică aerul. Ele sunt deosebite în toate anotimpurile. Vino aici toamna, când frunzele ruginii se desprind de pe copaci, așternând un covor multicolor la poalele satului… Iar primăvara, vara? Copacii înalți și trilurile de păsări, parcă semănate prin coroanele lor, ne duc cu mintea la cântarea cerească, la o vrajă nepământească. Iarna însă oferă localităţii o altă strălucire, mai cu seamă când prin văile îmbrăcate în straie albe de zăpadă răsună strigătele zglobii ale copiilor ce se dau cu săniuța… Chiar dacă iernile nu mai sunt așa cum ne povestesc bunicii că au fost: cu lungi troiene călătoare…. totuși, ne bucurăm din plin de ele.

Vara, în vacanţă, copiii se plimbă cu bicicleta, se scaldă în iazul de la marginea satului și se zbenguie jucând diverse jocuri preluate de la alții sau inventate de ei, astfel că în nici un anotimp nu există loc de plictiseală.

Câmpiile ce se întind în jurul satului sunt mănoase și pline de bogății pentru cei care le muncesc pe tot parcursul anului. Iar copiii sunt obișnuiți de mici și cu munca la câmp, ajută părinții și învață cum să devină gospodari la rândul lor.

Eu cred că satul nostru este atractiv, deoarece este foarte frumos – atât prin oamenii care îl locuiesc, cât şi prin natura ce-l înconjoară. Desigur, nu poți cuprinde totul într-o singură zi, precum nici descrierea acestei comori nu poate încăpea doar pe o coală de hârtie. Poți savura din frumusețea satului, dacă îl vizitezi.

Tatiana GUJA, clasa a VI-a, satul Susleni

 Satul Susleni

Satul Susleni este ca o primă dragoste, care îți rămâne în suflet pentru toată viața. Acest loc este o minune de frumusețe de care, cu siguranţă, voi fi atașată mereu. Pentru mine, cel mai frumos diamant, care, de-a lungul secolelor, a avut parte de o şlefuire continuă, este modestia oamenilor de aici. Strălucirea acesteia o vezi în relaţiile dintre oamenii simpli. Fără îndoială, la Susleni multe te fac să te uimeşti. Nu te poate lăsa indiferent nici „Casa Bătrânească”, ajunsă muzeu în sat. „Casa Bătrânească”… uitată parcă în mijlocul ogrăzii, mică, proaspăt văruită, abia de se zărește de după bolovanul ce o tot străjuieşte.

Cu ferestre mici, din lemn, cu perdele albe, căsuţa cu prispa în fața, îşi deapănă amintirile unor vremi demult apuse. Ştiut lucru că pentru fiecare țăran casa nu constituia doar un spaţiu material întru odihnă, ci mult mai mult: un refugiu pentru trup şi suflet, a fost şi rămâne altarul dragostei şi ocrotirii vieţii din veac şi până în veac. În fiecare obiect dintr-o casă țărănească este crestată proza vieţii, dar şi poezia; se desprinde din toate şi acea melodie ce cheamă seminţia în eternitate.

Casa și satul sunt locuri sfinte. Toate câte se întâmplă aici sunt viaţă, tradiţie, obicei, datină, speranţă, suflet ce nu cunoaşte murirea.

Satul Susleni există şi va exista atâta timp cât va dăinui suflul acestor oameni, cât va dăinui frumuseţea din jur, creată de Bunul Dumnezeu şi izvorâtă din dragostea consătenilor mei. Din tot ce este, din tot ce avem în jur, deopotrivă şi din modestia pe care o avem dăm celor care ne trec pragul cu dragoste. Indiferent ce va fi mâine, Susleni a fost, este şi rămâne pentru mine: acasă.

Alina CONDREA, clasa a VIII-a, satul Susleni