Culorile naturii în rezervația Orheiul Vechi

Este incredibil cât de diversă poate fi lumea în care ne este dat să călătorim prin viață. Câte și care sunt minunile naturii care ne înconjoară și ne fac viața mai colorată, mai sonoră, mai dulce !? Nu ne dăm seama și foarte des nici nu încercăm să căutăm dincolo de „peisajul evidentˮ, ne mulțumim cu aparențele, astfel lipsindu-ne de bucuria de a descoperi frumusețea naturii împreună cu toate viețuitoarele sale. Întotdeauna este însă timp pentru ca să deschidem inima şi ochii şi să privim…

Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi este unul din acele locuri nemaipomenite, care, pe lângă bine cunoscutul patrimoniu cultural, arheologic, peisajele mirifice, canioanele și tradițiile locale, găzduiește zeci şi sute de viețuitoare, care discret își îndeplinesc importantele funcții în menținerea echilibrului ecologic și evoluția mediului înconjurător.

Potențialul natural al Rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi, reprezentat de rezervația peisagistică Trebujeni (500 ha) și masivele de pădure din fondul silvic național, în principal, este neașteptat de complex. Peisajele de stâncărie, cele acvatice, silvice, de luncă dar şi cele agricole, specifice pentru areal, ascund o oază de verdeață și o lume minunată a celor care nu cuvântă.

Să privim mai pe-ndelete versanţii văilor, care pe lângă spectaculozitatea reliefului carstic specific regiunii, sunt îmbogăţiţi cu păduri petrofite de gorun (Quercus petraea), vişin turcesc (Prunus mahaleb), păr de pădure (Pyrus pyraster), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), arţar (Acer platanoides), cireş sălbatic (Cerasus avium) şi ulm (Ulmus minor).

Diversitatea mare a vegetaţiei din păduri, falnic reprezentată de stejarul pedunculat (Quercusrobur), pâlcurile de stejar pufos (Quercus pubescens), suprafeţele de plop alb (Populus alba), salcâm (Robinia pseudoacacia L.) şi glădiţă (Gleditsia triacanthos), dar şi de tufărişurile de corn (Cornus mas), sânger (Swidasanguinea), spinul cerbului (Rhamnuschatarctica), scumpia (Cotinus coggygria) au condiţionat dezvoltarea şi evoluţia unei faune bogate.

De menționat că, pe teritoriul Rezervației pot fi găsite specii vegetale rare pe plan regional şi european, multe plante de aici figurând în Cartea Roşie a Republicii Moldova, cărţile roşii ale ţărilor limitrofe (România şi Ucraina) şi în Lista Roşie a Europei. Ar fi păcat să trecem cu vederea gingaşele şi firavele flori de la Orheiul Vechi, varietatea compoziției floristice incluzând aproximativ 500 specii de plante, dintre care 69 specii de plante rare. Cinci specii: feriga de stâncă (Asplenium ruta-muraria), drobişorul (Genista tetragona Besser), șiverechia (Schivereckia podolica (Besser) Andrz.), dediţelul (Pulsatilla grandis Wend) şi crinul de pădure(Lilium martagon L.) figurează în Lista roşie a Europei. O altă specie importantă este și laleaua pestriță (Fritillaria meleagroides). Pe lângă aprecierea noastră aceste minunăţii necesită și protecţie.

În toată această frumuseţe foşnesc, prin tufişuri, mai multe specii de şerpi, dintre care şarpele lui Esculap (Zamenis longissimus), şarpele cu abdomen galben (Coluber jugularis) şi şarpele de alun (Coronella austriaca), sunt specii în pericol de dispariție. Prin poienile însorite cu vegetaţie ierboasă abundentă, luncile şi alte habitate umede mișună câteva specii de şopârle, iar amfibienii sunt reprezentaţi de 6 specii de broscuțe, dintre care broască-săpătoare-brună (Pelobates fuscus) este inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.

Pajiştile din apropierea albiei Răutului au condiţii favorabile pentru prosperarea populaţiilor de popândăi (Spermophilus suslicus) dar şi pentru dezvoltarea iepurelui de câmp (Lepus europaeus), care se simte bine în apropierea pădurilor din areal. Fiţi mai atenţi, căci nu se ştie niciodată din care tufiş poate sări iepurele!

Mamiferele carnivore precum jderul de pădure (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina) şi pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul de stepă (Mustela eversmannii), nevăstuica (Mustela nivalis) sau bursucul (Meles meles) găsesc malurile stâncoase ale versanţilor Răutului dar şi pădurile de platou foarte primitoare şi prielnice pentru vieţuire şi convieţuire. Vizuinile şi culcuşurile sunt folosite, pe rând, în calitate de casă, atât de bursuc, cât şi de pisica sălbatică şi nu în ultimul rând de vulpe (Vulpes vulpes). Apropo, vulpea poate fi foarte frecvent întâlnită pe teritoriul Rezervaţiei. Având suficientă hrană, în special din contul rozătoarelor, aceasta se pare că a început să fie mult prea prezentă în Rezervație, fapt care pune în pericol alte specii. Şoarecii, reprezentanții ordinului Rodentia şi veveriţele, mici mamifere care fac parte din familia Sciuridae, evident, sunt şi ei prezenţi la datorie.

În Rezervaţie putem vedea şi singurul mamifer zburător – liliacul (ordinul Chiroptera), pentru care peşterile, grotele şi cavităţile din malurile stâncoase ale versanţilor sunt locaţii perfecte pentru exista.

Mai rar, vom vedea copitatele. Din cauza activităţii recreaţionale intense şi a lucrărilor de amenajare forestieră, căprioarele (Capreolus capreolus) nu prea se arată prin areal, la fel ca şi mistreţul (Sus scrofa). Totuşi, cu puţin noroc şi multă răbdare există şanse să le vedeţi. Deşi, un randez-vous cu mistreţul nu este chiar recomandat!

Acestea dar și multe alte vietăți, arbori și arbuști, flori și peisaje vă îndemnăm să le descoperiți cu grijă și responsabilitate la Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi.

Natura are foarte multe de oferit, deschide ochii larg și privește!

Datele prezentate în acest material au fost preluate din articolele științifice „Unele aspecte geografice şi ecologice ale rezervaţiei peisagistice Trebujeni (Republica Moldova)”, publicat în Revista Ecoterra, Nr. 26, 2011 precum și cu articolul „Ecosistemele, flora și fauna rezervației Orheiul Vechi”, publicat în Revista Moldova (versiune online), Nr. 4 (Iulie – August), 2015.

Elena SCOBIOALĂ