STUDIU/ Poluarea cu plastic şi substanţe chimice a depăşit „limitele” planetei noastre

Cantităţile uriaşe de materiale plastice şi substanţe chimice produse de umanitate depăşesc “limitele planetare” şi ar trebui urgent luată în considerare introducerea unor plafoane de producţie, au concluzionat pentru prima dată oamenii de ştiinţă, informează AFP și Agerpres.

Cu un cocktail de 350.000 de produse sintetice create de mâna omului şi volume considerabile care ajung în cele din urmă în atmosferă sau direct ori indirect în mediul înconjurător, “efectele pe care începem să le observăm sunt suficient de mari pentru a afecta funcţiile critice ale planetei Pământ şi a ecosistemelor acesteia”, a explicat Bethanie Carney Almroth, care se numără printre coautorii studiului realizat de Stockholm Resilience Center, într-un interviu acordat AFP.

Studiul vine într-un moment în care lansarea negocierilor asupra poluării cu plastic “de la sursă la mare” urmează să fie examinată de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) la sfârşitul acestei luni, la Nairobi.

În timp ce merită aplicate toate măsurile pentru a se evita ca aceste materiale să ajungă în mediul înconjurător, amploarea problemei îi determină pe oamenii de ştiinţă să solicite soluţii mai drastice, cum ar fi introducerea unei limite maxime în procesul de producţie.

Mai ales în condiţiile în care reciclarea dă rezultate mediocre. Spre exemplu, mai puţin de 10% din plasticul mondial este reciclat, pentru o producţie care s-a dublat din anul 2000 şi culminează în prezent la 367 de milioane de tone.

Astăzi, plasticul prezent pe Pământ depăşeşte de patru ori biomasa tuturor animalelor vii, conform studiilor ştiinţifice.

“Ceea ce încercăm să spunem este că poate este suficient, poate nu mai putem tolera aşa ceva. Poate ar trebui să introducem limite în producţie, să spunem că nu ar trebui să producem la un anumit nivel”, a pledat cercetătoarea din Suedia.

De câţiva ani, Stockholm Resilience Center desfăşoară cercetări de referinţă asupra “limitelor planetare”, în nouă domenii, printre care se numără schimbările climatice, utilizarea apei dulci şi acidificarea oceanelor. Obiectivul este acela de a afla dacă omenirea se află într-un “spaţiu de securitate” de durată, sau dacă, dimpotrivă, limitele au fost depăşite şi viitorul planetei este ameninţat.

“Noile entităţi”, adică toate produsele chimice create de om (plastice, antibiotice, pesticide…) precum şi metalele în concentraţii non-naturale, s-au aflat până în prezent sub semnul întrebării, iar concluzia a fost una complexă.

“Abia începem să înţelegem efectele pe termen lung şi masive ale acestor expuneri”, a spus cercetătoarea.

Aceste produse sunt inumerabile, iar informaţiile despre riscurile asociate lor sunt inexistente sau supuse secretului industrial. În plus, ele sunt prin definiţie contemporane epocii industriale, spre deosebire de ceilalţi parametri studiaţi referitori la “limitele planetare” ce permit efectuarea unor comparaţii pe o perioadă de 10.000 de ani sau mai mult.

Pesticide ce distrug organisme vii fără a face distincţia între acestea, plastic ingerat de fiinţe vii, efecte negative hormonale sau de reproducere… Poluarea chimică ameninţă mediul înconjurător prin deteriorarea proceselor fizice şi biologice de care depinde viaţa, un fenomen ce se agravează atunci când produsul are o persistenţă îndelungată.

“Vorbim despre 350.000 de substanţe diferite. Nu avem cunoştinţe despre marea majoritate a acestora, despre cantitatea în care sunt produse, despre durabilitatea lor, despre efectul lor asupra mediului ori despre toxicitatea lor”, a subliniat Carney Almroth. “Cunoaştem care sunt unele dintre ele. Dar, în cea mai mare parte, nu ştim nimic”, a adăugat ea.

Chiar şi cele mai cuprinzătoare baze de date, precum “Reach” (Uniunea Europeană), cuprind doar 150.000 de produse, dintre care doar o treime fac obiectul unor studii ample de toxicitate.

Luând în considerare aceste lacune, echipa s-a concentrat apoi pe ceea ce se cunoaşte, iar aceste elemente parţiale s-au dovedit suficiente pentru a se trage o concluzie alarmantă. “Ţinând cont de aceste fragmente disparate şi de evoluţia în timp (…) am putea spune că toate săgeţile indică în direcţia greşită”, a explicat cercetătoarea de la Universitatea din Goteborg.

Potrivit celor 14 coautori ai studiului, “mai avem timp să inversăm această situaţie, totuşi avem nevoie de acţiuni urgente şi ambiţioase la nivel global”.

“În mod evident, nu există panaceu, pentru că multe dintre aceste produse sunt lucruri pe care le utilizăm şi sunt necesare în viaţa noastră; cu toate că multe nu sunt”, a spus Bethanie Carney Almroth.

Pentru ea, însă, toate demersurile la nivelul producţiei iniţiale sau al managementului deşeurilor nu vor face posibilă ignorarea unei reduceri a volumului de produse fabricate.

“Pare evident, însă abia recent a fost considerată o realitate: cu cât produci mai mult, cu atât arunci mai mult”, a adăugat ea.