Jurnal de carantină: Între teama de a fi deja infectat și încercările de a-ți ocupa timpul

„Eram fericiți și nu știam asta”. Am citit acest citat acum câteva zile la cineva din prietenii mei de pe rețelele sociale și mi-am dat seama că într-adevăr apreciem mult prea puțin ceea ce ne este dat ca ceva obișnuit. În curând cred că izolarea și carantina vor face parte din rutina noastră și va fi ceva obișnuit, până atunci însă trebuie să învățăm să ne autoizolăm corect, uneori, de cei dragi. După cele 14 zile de carantină obligatorie, fiind venită dintr-o zonă de risc de infectare cu noul COVID-19, pot să spun că nu am niciun simptom de infectare. Au trecut chiar 17 zile și sunt bine.

Am vrut să scriu asta pentru că mulți comentatorii de pe facebook erau gata să ardă avionul cu care am venit din Italia, despre asta am scris chiar la o zi de la aterizare, de frică că toți suntem infectați. Deci nu toți care vin din Italia sunt infectați! Dar că să ajungi să spui asta e obligatoriu să stai în carantină, IZOLAT, practic. Chiar nu înțeleg de ce, cei care vin, nu se izolează de cei dragi, eu am trecut prin asta și să stai 14 zile și să te gândești că poți să infectezi pe cineva e destul de apăsător. Dar cel mai apăsător e probabil că acest virus nu dă de știre că îți afectează corpul la primele ore de la contactare, și trebuie să aștepți și cinci și zece, chiar 14 zile, până organismul îți va da de știre. Așteptarea în continuu mereu îți provoacă stări de panică, de neliniște.

A te izola nu e atât de greu și chiar poți să găsești cu ce să te ocupi

Dacă e să vorbim de partea medicală, atunci în rutina unui om recent revenit din zone de risc neapărat ar trebui să apară un mic grafic în care să își înregistreze zilnic temperatura corpului, să își monitorizeze starea de sănătate. Simptomele cred că deja le cunosc toți, așa că la observarea unor schimbări neapărat trebuie să le înregistrați și dacă ele se repetă adresarea la medic e absolut necesară, fără autotratamente și auto diagnostic și remedii naturiste. 112 sau medicul de familie, atât! Graficul meu e destul de neinteresant, eu nu am avut schimbări, dar dacă ar fi fost, aș fi observat fără să stau să îmi amintesc dacă am strănutat ieri sau ce temperatură am avut la revenire și ce temperatură am acum. Deci, just do it!

Toți acum fac glume că odată cu închiderea sălilor de sport și ieșirile mai rar afară ne vom trezi că nu prea încăpem în hainele de până la carantină. Pentru ca să nu ajungem în așa situații e necesar să facem măcar gimnastică, meditații cu respirație ritmată și chiar unele exerciții mai complexe. Eu am încercat să fac meditație cu respirație controlată, gimnastică și unele întinderi. Chir îți pun gândurile la locul lor.

Ce ține de starea emoțională, atunci e destul de apăsător să ai unica sursă de aer o fereastră deschisă sau să te mulțumești cu micile plimbări la balcon. Acum, primăvara, au loc foarte multe schimbări în natură, eu le-am urmărit de la etajul 9… și de fiecare dată când mă uitam la copacii de afară erau altfel. Lipsa de comunicare, lipsa de atenție, toate afectează fără să vrem stare noastră emoțională.

Eu, pentru ca să nu stau doar cu nasul în știri și comentarii apocaliptice am încercat să îmi diversific rutina. Am și un bilanț:

• Patru cărți citite, una era începută și deja eram pe cale să o termin, dar tot nu îmi ajungea timp.
  

Un serial vizionat complet, plus trei serii din serialul meu preferat Walking Dead, sezonul zece.

• Am avut timp să îmi descopăr talentele culinare. Cert este că gătitul în fiecare zi e destul de epuizant. Plus, stând mereu în casă, este și mult de făcut curat, spălat vesela, aranjat lucruri care demult așteptau să fie așezate la locul lor. Toate acestea chiar îți fură din timp.

• Somn, somn, mult somn. Și asta nu e un lucru foarte bun, când dormi mult câteva zile e ok, dar când nu ai un regim de somn echilibrat și dormi mai mult de opt ore în zi, timp de 14 zile, deja e în exces. De acea e forte bine să vă creați un regim de somn, ca în zile obișnuite când trebuia să mergeți la muncă. Da, e ușor de spus, dar nu e imposibil.

Un alt bilanț, mai puțin pozitiv, pe care pot să îl fac la sfârșit de izolare, este numărul de pași făcuți. Telefonul meu înregistrează media pașilor, și, după cum vedeți, eu chiar am respectat regimul de carantină. De la 15-20 de mii de pași făcuți până la izolare, la câteva sute în aceasta perioadă. Apropo, e o metodă bună de a verifica persoanele care trebuie să stea în carantină, dar nu o fac.

Cât de tare încercăm să evităm statul aiurea în telefon, cert este că rețelele sociale pe timp de carantină fură cel mai mult timp. Am observat că din cauza aceasta vederea mea îmi dă de știre, am ochii roșii și obosiți. În acest timp ar trebui să ne impunem să folosim mai puțin telefoanele.

Acesta este Jurnalul meu de carantină, sper că nu v-am plictisit. Aaa, da… prima mea ieșire afară a fost după încheierea celor 14 zile, doar la magazin și înapoi. Ce noroc e că acum avem cozi la intrare, am stat mai mult timp afară… a fost o plăcere! Așa am înțeles eu cât de fericiți putem fi din lucruri simple. Voi continua să stau acasă și voi ieși doar la necesități de serviciu și la magazin. Pericolul încă exisă și va mai fi o perioadă. Ar fi nașpa dacă m-aș molipsi aici local, după ce am scăpat de virus fiind în Italia.

AUTOR: Irina Tabaranu