Criza lemnelor de foc între mit și realitate
A fost sau nu o criză de lemne în sezonul de încălzire 2022-2023, sau doar o stare de panică instaurată în societate în vara-toamna anului trecut privind imposibilitatea populației de a procura lemne de foc pentru sezonul rece? Republica Moldova marchează în această săptămână Ziua Mondială a Mediului, un prilej potrivit pentru a veni cu anumite clarificări la acest subiect și, totodată, de a sugera Ministerului Mediului soluții în context. Respectiva tematică a fost pe larg cercetată în cadrul tezei de masterat „Comunicarea Instituțională în Situații de Criză. Studiu de caz” de către Tatiana Grigorița, absolventă a Programului de masterat Relații Publice și Publicitate din cadrul Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova, având în calitate de conducător științific pe doctorul în filologie, conferențiar universitar, Tatiana Potîng.
Nu este o noutate faptul că, în contextul războiului din Ucraina, declanșat în februarie 2022, Republica Moldova a ajuns să se confrunte cu una dintre cele mai mari crize energetice din istoria sa care, în consecință, a condus la creșteri de prețuri de cel puțin șase ori la resursele energetice. Astfel, la cele peste 60 la sută dintre familiile din țară care se încălzeau la momentul respectiv cu lemne sau cărbune, s-au orientat către procurarea de lemne și o bună parte dintre cele care se încălzeau cu gaze naturale. În cele din urmă, pe piață a crescut – în vara anului trecut – cererea de lemn de foc. În același timp, Guvernul a interzis vânzarea acestuia către intermediari, cu scopul de a preveni creșterea prețurilor pentru un metru ster, numind Ministerul Mediului responsabil de gestionarea și supravegherea procesului de aprovizionare a populației cu lemne de foc.
În principiu, acțiunile Guvernului au o explicație logică, dar totuși, care au fost principalele greșeli admise de actuala guvernare în tot acest proces de s-a ajuns la o panică greu de controlat în societate? Prima și cea mai importantă greșeală a fost că Ministerul Mediului a negat apariția unei potențiale crize de lemn, evitând o perioadă destul de îndelungată să iasă public și să anunțe populația despre decizia de a interzice vinderea lemnelor către intermediari. În consecință, în societate a început să fie vehiculat zvonul precum că lemnele se termină pe piață, când de fapt lemnele se terminau în depozitele intermediarilor. A doua greșeală majoră a Ministerului Mediului a fost că și-a propus să afle necesarul de masă lemnoasă per familie într-o perioadă total nefastă acestei proceduri, implicând autoritățile publice locale fără o pregătire prealabilă, sau cel puțin o discuție în care să le explice motivul vizat de respectiva procedură. Acest lucru a aprins și mai mult spiritele în societate. Iar a treia mare greșeală a fost că Ministerul Mediului a încercat să calmeze populația agitată afirmând că lemne există pentru fiecare, deși nu avea încă un mecanism bine închegat la acel moment privind distribuirea acestora. În cele din urmă, tăierea și distribuirea masei lemnoase pentru foc s-a efectuat cu mare întârziere și dificultate.
De fapt, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură în lipsa unei comunicări eficiente, în primul rând la nivel interinstituțional și, în al doilea rând, în raport cu publicul larg. Relația Ministerului Mediului cu autoritățile publice locale s-a dovedit a fi problematică, mulți dintre primari reclamând o insuficiență de comunicare în tot acest proces. În cazul oamenilor de rând, instrumentarul Ministerului Mediului nu a fost tocmai unul oportun. Vorbim despre site-ul lemne.md, care s-a dovedit a fi mai puțin eficient, din moment ce majoritatea oamenilor de la țară încă nu știu să navigheze pe internet. Pentru foarte mulți oameni, din păcate, internetul astăzi se asociază cu Facebook, Tik-Tok și alte rețele sociale. O campanie de informare clasică, cu niște foi volante distribuite prin sate, niște anunțuri puse la primării sau niște spoturi sociale plasate pe posturile naționale de televiziune ar fi fost mult mai utile, ceea ce, de fapt, a și realizat în paralel un grup de asociații de mediu, între care Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic. Printre instrumentele utilizate de Ministerul Mediului în comunicarea cu publicul au mai fost site-ul și pagina de Facebook a instituției, linia fierbinte 080010101, însă accentul s-a pus preponderent pe aparițiile în presă ale reprezentanților ministerului și Agenției „Moldsilva”.
Conchidem că, în realitate, Ministerul Mediului s-a confruntat cu o criză de comunicare în contextul aprovizionării populației cu lemne de foc, care ulterior a fost urmată de alta de imagine. Propriu-zis, criza de imagine s-a declanșat ca urmare a schimbului de replici dintre ex-prim-ministra Republicii Moldova, Natalia Gavrilița, și ex-ministra Mediului, Iuliana Cantaragiu, soldat cu demisia celei din urmă. Guvernul a făcut observații în atenția Ministerului Mediului, precum că se întârzie prea mult cu lansarea site-ului lemne.md, unul dintre principalele instrumente de informare a populației în contextul panicii create pe fonul aprovizionării cu lemne de foc. Acesta este un alt motiv care ar fi condus la declanșarea crizei de comunicare. Ministerul Mediului din start și-a asumat sarcini improprii, în condițiile în care funcția de bază a acestuia este de a elabora politici de protejare a pădurilor, și nu de tăiere a acestora. Astfel, Ministerul Mediului trebuia să-și asume strict rolul de monitorizare în procesul respectiv, iar soluționarea propriu-zisă a crizei trebuia să fie pusă în responsabilitatea Agenției „Moldsilva” și a autorităților publice locale.
Gafele înregistrate de Ministerul Mediului pe partea de comunicare se explică, în primul rând, prin lipsa unei strategii de comunicare a instituției, care să prevadă un plan de comunicare de criză, acțiuni concrete privind comunicarea internă și cea externă într-o situație de criză. De menționat aici importanța comunicării interinstituționale – relația Ministerului Mediului cu instituțiile subordonate și APL care, în cazul respectivei crize de comunicare, a fost extrem de limitată. În cel de-al doilea rând, Ministerul Mediului nu dispune de specialiști calificați în comunicarea de criză, în cadrul Serviciului informare și comunicare cu mass-media fiind angajat juridic doar un singur specialist în comunicare, care fizic nu are cum să facă față volumului mare de lucru. În al treilea rând, Serviciul informare și comunicare cu mass-media nu se supune direct ministrului Mediului, așa cum se recomandă în literatura de specialitate. Acesta este parte a Direcției management instituțional care, la rândul ei, se subordonează secretarului general al ministrului. Această ierarhie nu face decât să încetinească și mai mult procesul de prevenire și gestionare a unei situații de criză.
În pofida celor menționate, până la urmă Guvernul a reușit să facă la timpul potrivit doi pași importanți, oprind din impactul acestei situații de criză. Astfel, inițial au fost plafonate prețurile pentru lemnele de foc, iar ulterior au fost compensate facturile pentru energia electrică și gazele naturale. Respectiv, populația care utiliza lemnele ca și resursă pentru încălzire a avut posibilitatea de a le procura la un preț mult mai mic decât cel existent pe piață, deși în condiții dificile, iar populația care își încălzea casele cu electricitate și gaze naturale a renunțat la ideea de a mai procura lemne, rămânând conectate la aceste resurse pe toată durata sezonului de încălzire. Urmare a acțiunii în cauză, cererea pentru lemnele de foc s-a diminuat constant, iar în a doua jumătate a sezonului de încălzire 2022-2023, odată cu tăierea de lemne în avans și importul altora din România, stocurile ocoalelor silvice din țară au început ușor să crească. Totuși, este de menționat în context că, în sezonul precedent, foarte multă lume era aprovizionată cu lemne, fie din alte surse sau rămase din sezoanele anterioare. Acele liste efectuate de către primării s-au dovedit a fi în mare parte false, întrucât oamenii au exagerat cu cifrele indicate pe fonul acelei panici induse în societate.
La nivel de comunicare, Ministerul Mediului a și luat deja atitudine, din moment ce unul dintre obiectivele Planului de Acțiuni pentru anul 2023 constă în creșterea gradului de conștientizare a populației la reziliența față de mediu și schimbări climatice prin comunicare eficientă și transparentă. Printre acțiunile propuse spre implementare la acest capitol se numără organizarea, coordonarea și monitorizarea campaniilor de informare și sensibilizare a populației, organizarea acțivităților de promovare a instituției, mediatizarea în masă a activităților inițiate și elaborarea și aprobarea strategiei de comunicare. Același document cuprinde obiective tangențiale comunicării interne și externe, precum dezvoltarea cooperării internaționale, fortificarea managementului resurse umane, implementarea eficientă a sistemului de control intern managerial și reformarea instituțiilor din subordine în vederea depolitizării și responsabilizării. De asemenea, Ministerul Mediului își propune să inițieze mai multe vizite ale reprezentanților săi în teritoriu pentru o mai bună comunicare pe toate segmentele cu instituțiile din subordine și autoritățile publice locale.
Cât despre oportunitățile ivite în rezultatul respectivei situații de criză, Ministerul Mediului a înțeles că trebuie obligatoriu efectuat recensământul oamenilor și locuințelor din Republica Moldova, iar un asemenea exercițiu urmează să aibă loc în 2024. Următoarea lecție învățată de minister a fost faptul că trebuie să fie mereu deschis publicului și să furnizeze constant informații la zi către media. De asemenea, Ministerul Mediului și-a asumat greșeala în ceea ce privește experimentul cu listele din cadrul primăriilor într-o situație total neprielnică, care a rupt, în cele din urmă, și mai mult acel lanț de comunicare. La rândul lui, specialistul în comunicare al ministerului a învățat că nu trebuie să opereze cu jumătăți de măsură, ci trebuie inițial să documenteze informația posedată și apoi oferită mass-mediei. O altă lecție însușită de acesta a fost că, în astfel de situații, este nevoie de apariții media care au acoperire națională și că o instituție a statului obligatoriu are nevoie de oameni responsabili de relațiile cu presa. De menționat că din totalul celor opt instituții aflate în subordinea ministerului, comunicatori existau la momentul declanșării situației de criză doar la Ministerul Mediului și Inspectoratul pentru Protecția Mediului.
De fapt, Republica Moldova nu dispune astăzi de suficienți specialiști în comunicare strategici, mai cu seamă în rândul structurilor de stat, unde salariile pentru un începător în domeniu sunt de 6 000 de lei. Comunicatorii foarte buni costă foarte scump astăzi și aceștia, de obicei, sunt trași cu mâini și picioare de către companiile mari, care își permit să le dea salarii corespunzătoare. Astfel, nimeni nu se încumetă să plece de la salariile de acolo la cele de la Guvern. Există o prăpastie foarte mare privind salariul.
Printre recomandările în adresa Ministerului Mediului ar fi de menționat elaborarea de sondaje în rândul publicurilor țintă pentru a vedea impactul acestei situații de criză asupra imaginii instituției, astfel încât să se ia în continuare deciziile corecte pe partea de comunicare. De asemenea, pentru a preveni o nouă situație de criză, se recomandă elaborarea unui plan de comunicare anticriză, efectuarea recensământului populației, fortificarea relației cu autoritățile locale, presa și oamenii de rând, angajarea a încă cel puțin doi specialiști în comunicare, participarea comunicatorilor la instruiri periodice, trecerea Serviciului informare și comunicare cu mass-media în subordinea ministrei Mediului, diversificarea instrumentarului și căilor de comunicare, creșterea numărului de parteneriate cu sectorul asociativ și cel privat pe partea de comunicare, organizarea pe intern a cât mai multe brainstorming-uri etc.
Pentru a descâlci ițele în toată această epopee cu privire la aprovizionarea populației Republicii Moldova cu lemne de foc în sezonul de încălzire 2022-2023, studiul de caz al lucrării respective a vizat o analiză amănunțită a situației în baza a șapte interviuri cu persoane cheie, dar și a trei chestionare realizate în rândul populației, primarilor din țară și, respectiv, jurnaliștilor. Scopul de bază al acestei teze de masterat este de a determina specificul comunicării instituționale în situații de criză, identificând cadrul de funcționare a departamentelor de comunicare și stabilind opțiuni de dezvoltare ale acestora prin prisma noilor tendințe de comunicare.
Scris de Tatiana Grigorița