Ce să NU facem când găsim un cocostârc. De ce unele păsări sălbatice sunt întâlnite în spații urbane

În fiecare toamnă, în Republica Moldova sunt semnalate cocostârci în locuri neobișnuite pentru o pasăre sălbatică: în orașe și sate, la gări și autogări, în piețe, pe lângă biserici sau în alte locuri frecventate de oameni. Societatea pentru Protecția Păsărilor și Naturii (SPPN) Moldova spune că, de cele mai multe ori, păsările au fost crescute de oameni încă de pui.

Un fenomen care se repetă

SPPN este sesizată anual despre astfel de cazuri și a alcătuit o mică „arhivă” a fenomenului. În 2019, un cocostârc a fost văzut pe o stradă aglomerată din Tiraspol. În 2020 au fost semnalate cazuri la Chișinău, lângă o grădiniță din sectorul Botanica, la Bălți, în zona pieței centrale, și la Rîbnița, pe faleza Nistrului. În 2022, doi cocostârci s-au adăpostit într-o biserică din Chișinău și stau acolo și în 2026.

Alte cazuri: în 2023, un cocostârc din Iargara stătea pe acoperișul școlii și cobora la pauză printre copii; în 2024, o pasăre a fost observată la autogara din Comrat; în 2025, un cocostârc de pe strada Ismail din Chișinău a încetinit traficul. Cel mai recent, în 2026, doi cocostârci au fost văzuți la autogara din Fălești. Elementul comun? Locuri aglomerate, unde păsările atrag ușor atenția. În majoritatea cazurilor, cocostârcii sunt sănătoși și nu au răni. Îngrijorarea vine doar din comportamentul lor, care îi face pe oameni să sară în ajutor.

Explicația principală ține de imprinting. Un pui crescut de om ajunge să îl asocieze pe îngrijitor cu hrana și protecția, iar în cazul cocostârcilor există un risc documentat ca pasărea să îl considere pe om o figură parentală. Ca urmare, nu mai evită oamenii, ci îi caută, îi urmărește și se apropie de ei pentru hrană. Dacă este eliberată fără să-și fi recăpătat comportamentul natural, pasărea poate continua să caute gospodării, piețe sau gări, adică locurile unde este hrănită.

La aceasta se adaugă problema migrației. Cocostârcii tineri își fac prima migrație în compania adulților, care le arată traseul și îi ajută să se orienteze. Un pui crescut izolat de adulți este privat de această experiență socială. Asta nu înseamnă că nu poate migra deloc, pentru că există și mecanisme înnăscute de orientare.

Ce recomandă ornitologii locali

Hrănirea consolidează problema – dacă pasărea primește hrană de la fiecare om întâlnit, ea învață că oamenii și locurile aglomerate înseamnă hrană. De aceea, orintologii nu recomandă capturarea sau hrănirea unui cocostârc activ, care se mișcă normal, poate zbura și nu are răni vizibile, doar pentru că se află într-un loc neobișnuit.

Intervenția este justificată doar dacă există semne reale de traumă sau boală: pasărea nu poate zbura, are aripa lăsată, șchiopătează, are răni, este apatică sau se află în pericol imediat. În rest, e important să nu luăm pasărea acasă și să nu o obișnuim cu hrana oferită de oameni. Un cocostârc care se ține după oameni poate părea simpatic, dar pentru o pasăre sălbatică dependența de om nu e un semn de domesticire reușită, ci poate fi consecința unei intervenții umane prea timpurii.

Nu orice cocostârc din oraș este „rătăcit”

Cocostârcii sunt păsări oportuniste în ceea ce privește hrănirea și exploatează bine resursele disponibile. Prin urmare, o pasăre aflată lângă o gară sau o piață nu este automat una rătăcită: zona îi poate oferi pur și simplu hrană convenabilă. Dacă pasărea a fost și crescută sau hrănită de oameni, apropierea de aceștia poate fi explicată și prin imprinting și obișnuire. Cele două explicații nu se exclud.