Microplasticul ne amenință hrana: ajunge în plante, reducând recoltele, apoi în farfuriile noastre

Particulele invizibile de plastic pătrund în sol, apă și aer, iar de acolo – în plantele cultivate și, în cele din urmă, în farfuriile noastre. Riscăm ca această poluare invizibilă să ne afecteze sănătatea, dar și să ne lase fără hrană, pentru că diminuează recoltele. 

Microplasticul ajunge pe câmpurile agricole prin nămolul utilizat ca fertilizator, irigarea cu apă contaminată sau prin depunerea particulelor din aer. Odată absorbit de plante, acesta influențează negativ creșterea, calitatea și volumul recoltelor. Un studiu recent al Academiei naționale de științe a Statelor Unite relevă că între 4% și 14% din culturile de bază – precum grâul, orezul și porumbul – ar putea fi afectate anual de poluarea cu microplastic.

Efectele acestei poluări nu se opresc la nivelul plantelor – ajung în farfuriile noastre. Cercetări recente au detectat particule de plastic în sângele uman, în plămâni, creier și chiar în placentă. Impactul asupra sănătății nu este pe deplin cunoscut, dar primele concluzii indică riscuri crescute de boli cardiovasculare și neurodegenerative.

„Micro- și nanoplasticele sunt omniprezente în mediul nostru, dar invizibile. Ele pot fi produse intenționat sau pot rezulta din fragmentarea materialelor plastice mai mari. Indiferent de sursă, ele fac parte din categoria materialelor plastice, deoarece sunt, în esență, o creație umană. Dacă nu se iau măsuri, volumul emisiilor de microplastic în aer va crește odată cu sporirea producției de plastic, rezultând un risc mai mare de impact toxic și de răspândire a substanțelor chimice potențial periculoase”, avertizează Aurelia Bahnaru, președinta organizației E-circular.org.

În multe țări, lipsa unor sisteme eficiente de colectare și reciclare a plasticului agravează problema. Republica Moldova a interzis în 2019 o serie de articole din plastic de unică folosință, dar nu are încă un cadru legislativ care să reglementeze microplasticele, fie ele adăugate intenționat în produse (precum cosmeticele), fie rezultate din degradarea materialelor plastice mai mari.

Aurelia Bahnaru spune că „autoritățile de reglementare trebuie să reducă producția de materiale plastice și să elimine treptat substanțele chimice periculoase. Unele țări au interzis anumite articole din plastic sau intenționează să restricționeze tipuri de microplastice adăugate intenționat în produse. De exemplu, în 2019, Republica Moldova a interzis comercializarea și utilizarea pungilor din plastic, a farfuriilor, tacâmurilor și paielor de unică folosință. Cu toate acestea, nicio reglementare națională sau regională cuprinzătoare nu acoperă eliberările intenționate și neintenționate de microplastice”.

Cercetătorii atrag atenția că pierderile din agricultură cauzate de microplastic sunt comparabile cu cele provocate de criza climatică – un alt factor major care amenință agricultura mondială. 

În Europa, culturile de grâu sunt afectate vizibil. În SUA, poluarea cu microplastic a redus randamentul porumbului, iar în Asia, pierderile de cereale (grâu, porumb, orez) se ridică anual la 54–117 milioane de tone – o proporție semnificativă din pierderile globale.

Și mediul marin este grav afectat. Microplasticul se acumulează în fitoplancton și alge, pătrunzând în lanțul trofic și provocând pierderi estimate între 1 și 24 de milioane de tone de pește și fructe de mare pe an – echivalentul a aproximativ 7% din proteina necesară pentru zeci de milioane de oameni.

În lipsa unor politici ferme de reducere a plasticului, ce putem face noi? Să sortăm deșeurilor, să evităm produsele din plastic de unică folosință, să susținem inițiativele de economie circulară. Asemenea mici alegeri zilnice pot contribui la diminuarea unui fenomen care ne afectează deja, nevăzut, pe toți.

Autor: Sergiu Guțu