Peleți și brichete din biomasă pentru încălzirea caselor: ce potențial există în Republica Moldova
[FOTO/VIDEO] O tradiție seculară de țesut covoare moldovenești – soluție pentru deșeurile din industria textilă
În 2022, în lume au fost vândute aproximativ 184 trilioane de articole de îmbrăcăminte. Asta pune o mare presiune pe mediu pentru că, la nivel global, peste 2000 de haine ajung la groapa de gunoi în fiecare secundă.
În timp ce industria textilă se întreabă cum ar putea rezolva problema deșeurilor, meșteșugarii din Republica Moldova au o soluție străveche. Este vorba despre țesutul covoarelor, numite în popor și „țoale”, o tradiție seculară. Procesul de reciclare a hainelor este eficient, iar produsul finit este frumos.
Meșteșugarii îmbină tradiția populară de țesut covoare cu reciclarea hainelor, de multe ori fără să știe asta. De exemplu, Valentina Grigoriță din satul Manta, raionul Cahul, reciclează anual 432 de kilograme de deșeuri textile. Mai jos publicăm povestea ei.
Tradiție învățată de la bunici
Cei mai mulți aruncă hainele vechi la gunoi. Nu este și cazul Valentinei Grigoriță. Aceasta le taie în cordele, adică în niște fâșii textile înguste. Apoi le pune într-o rolă și le folosește într-un război de țesut pentru a țese covoare.
Valentina Grigoriță povestește cu mândrie că a învățat această îndeletnicire de la ambele sale bunici. „De mic copil îmi plăcea să le urmăresc pe bunicile mele, una țesea, iar alta torcea. Practic, m-am născut și am crescut cu această ocupație. Cred că mi s-a transmis astfel pasiunea față de meșteșugărit. La 25 de ani mi-am croit primul țol.”
„Decât să dăm foc la haine, mai bine să le refolosim”
În vara anului 2012, când a ieșit la pensie, Valentina a început să se dedice mai mult meșteșugului său. „Toată vara am cordelit ce am găsit prin casă, prima dată mi-a adus fiica haine de la fetița ei. După asta au văzut vecinii ce fac și mi-au zis că au și ei haine vechi, o să-mi aducă”. Decât să dăm foc la haine, mai bine să le refolosim.
La început, spuneam să fac niște roți din cordele, după asta mi-am zis: „Nu, voi începe cu un război”. A fost greu până am adunat toate uneltele, pentru că nu le mai aveam pe acelea de la bunica, am mai avut eu spată, suveică, dar nu aveam război. O vecină de 80 de ani a hotărât să mi-l de-a pe al ei. Acest război este mai durabil, din salcâm și mai greu decât acela din atelier.”
Valentina spune că vecinii îi aduc cele mai multe haine de sărbători: „Fiecare își face curat prin casă și atunci vin și îmi aduc. Am un garaj plin. Sunt atâtea haine; cândva nu erau. Vorbeam cu o bătrânică și ea îmi spunea: „Voi acum aveți cu ce lucra, că noi pe atunci ajungeam ca și spălătoarele de mâini să le întrebuințăm, le spălam și le băteam pentru a face țoale”. Era sărăcie atunci într-adevăr, dar acum sunt îndeajuns.”
Fără să-și dea seama, pentru Valentina Grigoriță pasiunea de confecționare a țoalelor a devenit un mod de a reduce deșeurile textile în comunitate.
Atelier de meșteșugărit pentru tineri și adulți
„Activez din 2017 în centrul de creație, după primul proiect „Lunca Prutului” m-am făcut cu încăpere, cu mobilier, cu mașini de cusut. Apoi, în 2019, cu proiectul „Țoale, Lăicere și Covoare descoperite de tineretul de la Manta cu ardoare”, ne-am extins, avem mai mult echipament. Inițial, lucram de acasă, dar datorită doamnei primar, care m-a descoperit și m-a invitat să particip în aceste proiecte, am început să lucrez cu elevii. Croșetăm, tricotăm și țesem, avem mini-stative pentru copii, iar adulții care doresc vin aici la războiul mare.
Bucuria cea mare a doamnei Grigoriță este că nepoata ei a reușit să îndrăgească arta țesutului. „Sunt foarte mulțumită că am cui să transmit cunoștințele mele. Nu rămân în umbră toate aceste îndeletniciri.”
„Acum, prin intermediul apartenenței la GAL (Grup de Acțiune Locală), vin foarte mulți turiști. Sunt foarte interesați, toți care intră și se așază la masă se descurcă. Totodată, participăm la expoziții în raionul Cahul și în UTA Găgăuzia.”
2880 de tricouri reutilizate anual pentru 720 de metri de țoale
„La 5 metri de țol merg 3 kilograme de cordele, am două femei care le taie și eu țes. Folosim mătase de bumbac pentru că cea sintetică alunecă. Chiar dacă oamenii aduc uneori haine nepotrivite pentru țesut, noi alegem ceea ce ne trebuie și restul le depozităm într-o cameră, le împărțim familiilor care au nevoie. Pe lună, ajung să țes 60 de metri, respectiv folosesc 36 de kilograme.”
Am creat și un infografic în care am prezentat media anuală de tricouri reciclate de Valentina Grigoriță.
Cât timp îi ia confecționarea unui țolișor?
„Depinde mult de ceea ce batem, adică textura asta a cordelelor, pe care le obținem din haine vechi care nu se mai poartă, dar care sunt într-o stare bună, curate. După cum este pânza, mai moale, mai naturală, așa se bate, mai bine sau mai greu. În medie, pot să fac până la trei metri de țol pe zi, fără pauze. Este important să-ți placă ceea ce faci, iar dacă pui dragoste în lucrul tău, totul merge bine.”
Cu gândul la baștină
„Foarte multe țolișoare am vândut în străinătate, cei din diasporă le comandă. Ei spun că „așa de bine se privesc acolo și de fiecare dată ne bucurăm că avem o parte din Moldova aici, în străinătate”, mărturisește Valentina Grigoriță.
În anul 2022, meșterița a reușit să vândă peste 70 de metri de covoare. Un metru de țol costă 150 de lei, în timp ce în magazinele specializate clienții plătesc 720 de lei pentru 1,5 m de covor.
A educat și continuă să educe tânăra generație
„Am fost educatoare 40 de ani la Grădinița de copii din sat”, mai adaugă Valentina Grigoriță. Ea a împărtășit pasiunea pentru meșteșugărit cu generații întregi de copii, învățându-i cum să împletească și să creeze cu propriile lor mâini. Astăzi, acești copii sunt adulți și își amintesc cu căldură de lecțiile ei. „Din cei care sunt plecați peste hotare, când mai vin prin sat și mă întâlnesc, îmi spun: „Știți, cândva m-ați învățat să împletesc”, și tare îmi pare bine că au învățat”.
Pentru o călătorie în zona de sud, vezi și: https://ecopresa.md/lunca-prutului-regiunea-mestesugarilor-un-traseu-turistic-unde-te-poti-odihni-si-experimenta-cele-mai-vechi-indeletniciri/
Povestea Valentinei Grigoriță a fost scrisă în cadrul unui tur de presă, organizat de Grupul de Acțiune Locală (GAL) „Lunca Prutului de Jos”.