Nepăsare sau amenzi prea mici? Incendiile de vegetație aduc pierderi greu de estimat

Aproape că nu există primăvară și toamnă fără nelipsitele incendii de vegetație pornite conștient sau inconștient. De foarte multe ori acestea sunt favorizate de un cumul de factori meteorologici (vânturile puternice de primăvară, temperaturi ridicate, umiditate redusă), scăpând de sub control și cuprinzând alte terenuri (inclusiv păduri, pajiști, centuri de stuf etc), scrie revista NATURA.

Ani la rând, ecologiștii și pompierii îndeamnă populația să renunțe la igienizarea terenurilor prin arderea deșeurilor vegetale și să țină cont de regulile antiincendiare (să nu aprindă ruguri, să nu ardă miriști și vegetaţie uscată sau materiale combustibile fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, precum și amenajarea locurilor pentru utilizarea focului deschis în condiţii și la distanţe care favorizează propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii și alte vecinătăţi).

Totuși, judecând după numărul incendiilor de vegetație raportate în presă și pe rețelele de socializare, se pare că toate aceste îndemnuri trec pe lângă urechile celor care sunt obsedați de curățarea pământului prin intermediul focului și cărora nu le pasă de nimic altceva. Aceeași nepăsare este atestată indiferent că este un teren propriu sau unul cu protecție specială. 

În afară de disconfortul produs întregii comunități, mai există un pericol pe care puțini dintre noi îl conștientizează și de care aproape nimănui nu-i pasă (cu siguranță nu celor care au pus focul): uriașa pierdere a biodiversității, nimicirea sălbatică a plantelor și animalelor ce își găsesc refugiu în puținele locuri rămase naturale.

CITEȘTE ȘI: VIDEO/ Investiţii europene: cadoul polonezilor salvează pădurile Lozovei

O altă categorie sunt cei care incendiază pământurile. Pentru mulți e greu să înțeleagă că de fapt incendiile au efecte dramatice asupra solurilor (în urma unui incendiu, prin dispariția vegetației, se intensifică șiroirea, eroziunea, mai cu seamă în arealele susceptibile în mod natural la eroziune; crește și riscul inundațiilor în zona incendiată).

Solul, care și-a pierdut covorul vegetal în urma focului, este expus într-o măsură mai mare la radiațiile solare și deci la creșterea temperaturii, iar în paralel dezvoltă un strat hidrofob care împiedică acumularea umezelii atât de necesară pe timp de vară. Drept urmare, vulnerabilitatea solurilor la secetă și îngheț crește, productivitatea agricolă scade din cauza nimicirii materiei organice, iar habitatele noastre naturale devin din ce în ce mai sărace, relatează revista NATURA.