Peste 800 mii ha de teren erodate în Moldova. Cele mai afectate raioane

Republica Moldova are un grad sporit de valorificare a solurilor. Terenurile valorificate, folosite în decurs de decenii în agricultură, ca regulă sunt supuse diferitelor procese de degradare, printre care se numără şi deşertificarea. Conform datelor Cadastrului Funciar în 2019 solurile erodate ocupau circa 877 644 ha.

Dintre acestea, 504 777 ha – slab erodate, 259 332 ha – moderat erodate și 114 165 ha –puternic erodate. Potrivit Agenției de Mediu, suprafața solurilor erodate s-a majorat pe parcursul ultimilor 40 de ani cu 283,4 mii ha, avansând cu 7086 ha anual.

Ignorarea principiilor ecologice ale agriculturii contemporane a condus și la scăderea fertilităţii solului

Ponderea majorată a terenurilor arabile în cadrul întregului teritoriu naţional amplifică impactul agenţilor deşertificării: eroziunea de suprafaţă şi liniară, deflaţia şi alunecările de teren, care în consecinţă intensifică dezechilibrul ecologic.

Nivelul cel mai înalt de erodare a terenurilor agricole este înregistrat în raioanele Călărași (56,1%), Cahul (44,4%), Hâncești (43,7%), Ungheni (43,4%), Nisporeni (43,4%).

Pierderile anuale de sol fertil de pe terenurile agricole cauzate de eroziune constituie, după unele date, 26 mln. tone, inclusiv humus – 700 mii tone, azot – 50 mii, fosfor – 34 mii, potasiu – 597 mii tone. În mod indirect acest flagel are și alte consecințe: înnămolirea iazurilor și altor bazine acvatice, poluarea solurilor, a apelor subterane cu produse de uz fitosanitar și fertilizanți, distrugerea căilor de comunicație, construcțiilor hidrotehnice, etc.

Teritoriul Republicii Moldova este situat în sud-estul Europei, într-un areal cu insuficienţă de umiditate, cu climă moderat continentală, caracterizat prin ierni blânde şi scurte, cu puţină zăpadă, iar verile calde de lungă durată, cu cantităţi reduse de precipitaţii.

Specialiștii apreciază că secetele și fenomenele generate de acestea sunt cauzate atât de modificări în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră cât și de anumite cauze antropice, datorată utilizării iraționale a terenurilor, defrișărilor sau modificărilor de peisaj cu efecte negative asupra bilanțului apei.

Deşertificarea şi seceta afectează dezvoltarea durabilă, prin interrelaţiile lor cu probleme sociale importante, cun sunt: sărăcia, situaţia precară a sănătăţii şi insuficiența hranei, lipsa securităţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strămutarea persoanelor şi dinamica demografică.

Pe măsură ce populația globului este în creștere, există o cerere mult mai mare de terenuri pentru producerea produselor alimentare, furajelor și fibrelor pentru îmbrăcăminte, iar aceasta are ca rezultat final transformarea și degradarea terenurilor în rate nestăpânite, dăunând ecosistemelor și biodiversității. A avea suficiente terenuri productive pentru satisfacerea cerințelor a zece miliarde de oameni până în 2050, necesită schimbarea stilului de viață în prezent.

,,Dacă continuăm să producem și să consumăm ca de obicei, capacitatea planetei de a susține viața va fi limitată. Cu toții trebuie să facem alegeri mai bune despre ceea ce mâncăm și ce purtăm pentru a ajuta la protejarea și restaurarea pământului. ” – Ibrahim Thiaw, secretar executiv al Convenției ONU pentru combaterea deșertificării.

Pentru a face față acestor hazarde este necesară consolidarea măsurilor de prevenire şi de gestionare a situaţiilor de secetă, incluzând planuri de intervenţie în caz de secetă, la nivel local, naţional, subregional şi regional, care iau în considerare prognozele climatice sezoniere şi anuale.

Anual, pe 17 iunie este marcată Ziua Mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei. Scopul acestui eveniment este conștientizarea publicului referitor la eforturile internaționale în combaterea deșertificării și a secetei, pentru a reaminti tuturor că atenuarea degradării terenurilor este realizabilă prin implicarea puternică a comunității și cooperarea la toate nivelurile.