Peste 1,6 tone de deșeuri din plastic au fost găsite în Himalaya în timpul unei expediții

Munţi de bidoane, corturi, ţevi şi sticle din PVC: plasticul este pretutindeni, chiar şi pe cele mai înalte vârfuri din lume. Un explorator francez şi echipa sa au descoperit în Himalaya 1,6 tone de deşeuri din plastic, în timp ce luni, la Paris, a început o sesiune de negocieri pentru semnarea unui tratat care să pună capăt poluării cu plastic, scrie Agerpres.

„Este o adevărată groapă de gunoi. În spatele fiecărei stânci, găsim tuburi de oxigen, conserve, foi de cort, încălţăminte, este absolut aberant”, a spus Luc Boisnard, aflat în Nepal, care s-a întors din prima sa încercare de escaladare a vârfului Makalu, cu o înălţime de 8.485 de metri, şi unde speră să revină în curând.

Obiectivul acestui om de afaceri de 53 de ani, alpinist cu experienţă, constă în depoluarea vârfurilor înalte care, pentru mulţi, „au devenit şi coşuri gigantice de gunoi”. Numele operaţiunii şi al asociaţiei care se ocupă de acest proiect este Himalayan Clean-Up.

Expediţia pe Makalu, începută la finalul lunii martie, este cea de-a doua din palmaresul său după o ascensiune pe Everest în 2010. În paralel, un alt membru al asociaţiei a revenit recent de pe vârful Annapurna (8.091 metri).

În urma acestor două ascensiuni, cei doi alpinişti, ajutaţi fiecare de circa zece şerpaşi, au strâns deja 3,7 tone de deşeuri, dintre care 45% plastice (1.100 de kilograme pe Makalu şi 550 de kilograme pe Annapurna).

Este o nouă ilustrare a omniprezenţei acestui material derivat din petrol, în contextul deschiderii luni, la Paris, a celei de-a doua etape de negocieri în vederea elaborării până în 2024 a unui tratat cu caracter juridic obligatoriu sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite în scopul sistării poluării cu plastic.

Cu prilejul primei sale expediţii pe „acoperişul lumii”, Luc Boisnard a strâns deja o tonă de deşeuri, dintre care 550 de kilograme de plastic.

Turismul e de vină

În principal, aceste deşeuri sunt resturi ale unor expediţii la mare altitudine, acumulate din 1920, anul ce marchează începutul turismului în regiune.

Dorind să-şi uşureze rucsacurile, iar câteodată ignorând respectul cuvenit mediului înconjurător, unii alpinişti abandonează voluntar o parte din lucrurile lor în jurul taberelor de bază sau chiar pe potecile care duc spre vârfuri.

O parte din obiecte „sunt de asemenea aruncate pe gheţarii din Himalaya, de unde nu vor ieşi la lumină decât peste 200 de ani”, a mai precizat, revoltat, Luc Boisnard.

Aceste plastice se dezintegrează lent, poluând pe termen lung atât peisajul, cât şi râurile.

Un studiu ştiinţific din 2019 a demonstrat prezenţa microplasticelor (fibre de poliester, acrilice, nailon şi polipropilenă) la peste 8.000 de metri, inclusiv în zăpadă.

Dincolo de problema deşeurilor, obiectivul principal al tratatului privind plasticul este „reducerea utilizării şi a producţiei materialelor plastice”. Producţia materialelor plastice a crescut de mai mult de două ori în 20 de ani, ajungând la 460 de milioane de tone pe an şi s-ar putea tripla până în 2060 în lipsa unor măsuri. Două treimi din aceste obiecte sunt aruncate la gunoi după doar una sau câteva utilizări şi mai puţin de 10% din deşeurile de plastic sunt reciclate.

Deşeuri din plastic de diferite dimensiuni se găsesc nu numai pe munţi, ci şi pe fundul oceanelor, în banchize, în sistemul digestiv al păsărilor şi, uneori, chiar în sistemul sangvin, în laptele matern şi în placenta umană.