Nistrul Chior seacă. Ce fac autoritățile ca să-l protejeze

După șase ani de la refacerea Nistrului Chior, albia veche a râului Nistru, acesta a început să sece din nou, iar specii de plante și animale riscă să dispară. Responsabilitatea pentru protecția acestuia ar fi a Parcului Național „Nistrul de Jos”, care a fost înființat în urmă cu trei ani și nu are administrație nici astăzi.

Vechea albie a Nistrului de Jos, numită de localnici „Nistrul Chior”, este situată în lunca din preajma localităților Copanca, Valea Verde, Leuntea și Talmaza. În 2019, Societatea Ecologică „Biotica” a reușit să curețe mai multe canale, să înlăture îndiguirile și să renoveze porțile ecluze. Au mai fost curățate și țevile pline cu nămol de la stația de pompare până la canalul Nistrului Chior. Lucrările au costat aproape 600 000 de lei, bani obținuți de la partenerii europeni, explică Gabriel Mărgineanu, directorul executiv al asociației obștești.

În acel an, spune Mărgineanu, „noi am umplut tot Nistrul Chior”. La șase ani distanță, Nistrul Chior a început să sece din nou. „El s-a colmatat înapoi. Trebuia cineva să aibă grijă constant de el”, spune Mărgineanu.

Încă un motiv pentru care Nistrul Chior rămâne fără apă este faptul că localnicii și fermierii au construit diguri pe râu ca să poată traversa către terenurile lor sau să adune apă pentru irigare.

Mărgineanu spune că, din cei 42 km cât are albia veche a râului Nistru, aproximativ 10 km ar putea rămâne complet fără apă.

Ministerul Mediului susține că secarea Nistrului Chior este o consecință a schimbărilor climatice care, prin episoadele de secetă severă în regiune și lipsa ploilor, au redus considerabil resursele de apă de suprafață.

Și scăderea constantă a nivelului apelor freatice care alimentează Nistrul Chior a influențat. „Lipsa aportului subteran adecvat reduce capacitatea acestuia de a susține un debit minim ecologic, favorizând astfel procesele de secare și colmatare”, este răspunsul oficial al instituției.

O altă cauză menționată de Ministerul Mediului este că direcția de curgere a râului Nistru a suferit modificări naturale, ceea ce înseamnă că albia principală s-a repoziționat și a avut loc „deconectarea hidraulică” a Nistrului Chior de cursul principal. Potrivit instituției, această separare a întrerupt alimentarea naturală cu apă a brațului, accelerând procesul de secare.

Cine trebuie să protejeze Nistrul Chior

Parcul Național, totodată și Zona Ramsar „Nistrul de Jos”, este o zonă umedă de importanță internațională cu 288 specii de păsări, 83 specii de pești și aproximativ 950 specii de plante. Zona găzduiește specii rare și protejate precum șoimul dunărean, viesparul, acvila țipătoare mică și mare, egreta mare, libelula albastră, albina tâmplar, lebăda mută și altele.

Din cauza secării Nistrului Chior, unele specii care trăiesc în această zonă umedă riscă să dispară. Ultimul sat din lunca Nistrului Chior, Talmaza, reprezintă și nucleul principal al Parcului Național „Nistrul de Jos”, fiind și zonă umedă de importanță internațională. În regiunea satului se află masive de pădure, canale cu apă permanentă sau periodică, mlaștini și lunci — spații propice pentru diferite specii, inclusiv din Cartea Roșie.

Tot Talmaza a fost desemnat satul-casă administrativă al parcului. Autorităților locale le-au trebuit 20 de ani să obțină statutul de parc național. Din 2022, de când la Ministerul Mediului s-a spus că menirea unui parc național este de a proteja diversitatea biologică, a conserva și folosi rațional resursele naturale, încă nu s-a înființat organul administrativ al parcului.

Potrivit lui Petru Vinari, expert în biodiversitate și activist de mediu cu o experiență de peste 10 ani în organizarea plantărilor de arbori și monitorizarea zonelor de protecție ale râurilor, protecția Nistrului Chior este responsabilitatea administrației parcului, care trebuie să-l protejeze și să coopereze cu toate părțile interesate, lucru care nu se întâmplă. De asemenea, dacă parcul ar avea management, Vinari spune că ar primi suport internațional, datorită statutului Ramsar.

Primarul comunei Purcari, Nicolae Damian, spune că nu știe când va exista o administrație a parcului și subliniază că le-au luat foarte mulți ani să ajungă la un consens între cele nouă primării din raionul Ștefan Vodă privind crearea parcului. Chiar și așa, în viziunea sa, ceea ce s‑a făcut până acum sunt pași benefici: „Toți știm ce vrem”, spune el,  adăugând că primăriile își doresc proiecte în turism și agricultură, inclusiv irigații.

Mingea, pe terenul Ministerul Mediului

Parcul Național „Nistrul de Jos” există oficial din martie 2022. În 2023 au început demersurile de instituționalizare. Acestea presupun angajarea personalului, asigurarea unui sediu, crearea unui regulament intern și a unui plan de management. De asemenea, Ministerul trebuie să aloce resurse financiare anuale pentru funcționarea parcului.

Instituția nu a răspuns la întrebarea „la ce etapă este procesul de creare a unei administrații?” Totuși, a menționat că pentru 2025 au fost planificați 1,5 milioane de lei din bugetul de stat pentru „Nistrul de Jos”.

Până acum, singurul parc care a reușit să fie nu doar înființat, ci și să devină instituție juridică activă, funcțională ca entitate publică este Parcul Național Orhei. Înființat în 2013, acesta a fost înregistrat oficial ca instituție publică la 19 noiembrie 2020. În 2024, administrația parcului a solicitat 11 milioane de lei pentru nevoi economice și științifice, însă a primit doar 5 milioane din bugetul de stat.

Suprafața Parcului Național Orhei este de aproape 34 000 ha. Suprafața „Nistrului de Jos” este de aproape 62 000 ha.

Potrivit Ministerului Mediului, până la sfârșitul anului 2026 va fi creată o instituție responsabilă de gestionarea ariilor naturale protejate, conform Programului național de aderare a Republicii Moldova la UE pentru anii 2025–2029.

Articol de Georgeta Carasiucenco.