Lege nouă, intenții vechi. Autoritățile vor liber la vânat pentru cetățenii străini. „Este un proiect aventurier”

În Republica Moldova urmează să fie permis turismul vânătoresc. Deputatele Partidului Acțiune și Solidaritate Ina Coșeru și Larisa Voloh au propus modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic, astfel încât să le fie permis turiștilor din alte țări să treacă granița pentru a vâna în țara noastră. Acest lucru nu este permis acum în Moldova și nici nu este prevăzut în legislație.

Cetățenii străini vor trebui să obțină permisiunea de la instituțiile Republicii Moldova să vâneze pe teritoriul țării și vor trebui să respecte aceleași reguli ca și vânătorii moldoveni. Aceștia ar urma să participe la vânătoare sub răspunderea directă a gestionarului fondului cinegetic.

În timp ce autorii proiectului nu văd riscuri legate de permisiunea vânătorilor străini de a ucide animale în țara noastră, experții de mediu sunt total împotrivă. Aceștia se întreabă de ce practica respectivă va fi permisă, din moment ce Republica Moldova este o țară mică, cu potențial redus de vânătoare. Potrivit lor, turismul cinegetic va adăuga presiune asupra speciilor, vânarea cărora este permisă. În plus, se va adăuga presiune și asupra ecosistemelor.

Am contactat-o pe una dintre autoarele proiectului, deputata Ina Coșeru, să ne spună de ce este important să dezvoltăm turismul cinegetic în Republica Moldova. Parlamentara a menționat că acest proiect nu face altceva decât să permită la nivel legal această practică. „Noi nu dezvoltăm turismul cinegetic, noi doar îl includem în legislație. El se practica și anterior. În principiu, se practică și în alte țări”, a declarat Ina Coșerul pentru ecopresa.md.

„Eu nu cred că turismul cinegetic va fi cea mai mare problemă”

Întrebată dacă acordarea permisiunii de a vâna cetățenilor străini va aprofunda problema braconajului din țara noastră, Ina Coșeru susține că nu există așa riscuri. Potrivit ei, braconajul este o problemă pe care instituțiile statului trebuie să o rezolve. „Riscurile sunt la noi în țară. Noi trebuie să combatem braconajul. El este prezent și el periclitează fauna din țara noastră. Pentru asta, trebuie să reglementăm și piața armelor, și a echipamentelor pe care ei le folosesc, să înăsprim amenzile, să îi identificăm pe braconieri în razii comune cu polițiștii. Asta noi facem. Eu nu cred că turismul cinegetic o să fie cea mai mare problemă”, spune deputata PAS.

Regulile vor fi aceleași pentru cetățenii străini ca și pentru vânătorii de la noi. „Vânătorii străini vor trebui să obțină permisiunea de a vâna de la instituțiile din Republica Moldova ca noi să le putem verifica. Nu avem împuterniciri să verificăm actele eliberate de alte țări”.

Tarifele pentru cetățenii străini vor fi aceleași ca și pentru vânătorii autohtoni, „dar dacă ministerul (Ministerul Mediului, nr.) va elabora un regulament aparte pentru cetățenii străini, atunci posibil să fie și alte tarife. Acum este prematur să vorbim despre asta. Ei spuneau că ar putea fi elaborat și un regulament pentru turismul cinegetic”.

Turismul cinegetic – băț cu două capete

Doctorul în biologie Aurel Lozan consideră că promovarea turismului cinegetic în Republica Moldova este asociată cu două provocări mari. Prima este disponibilitatea speciilor de vânat (respectiv, calitatea acestora, sau a trofeelor posibile) și a doua ar fi etica și cultura vânatului. „Este un băț cu două capete. Distanța dintre capetele bățului reprezintă diferența dintre vânător și braconier, moral vorbind. Pe de o parte, introducerea turismului cinegetic ar stimula dezvoltarea economică, ar deschide ușile spre mai mulți turiști cu nișe/dorințe deosebite, ar promova etica/cultura vânatului prin schimbul de experiențe și practici, ar duce la dezvoltarea unui sub-sector cinegetic național cu venituri stabile. Pe de altă parte, ar trebui să ținem cont de faptul că suntem o țară mică și ar trebui să avem grijă să nu supra-populăm țara cu diverse specii sau cu diverși vânători care nu s-ar încadra bine în acest sens”, susține Aurel Lozan.

Dacă ar fi practicat, turismul cinegetic trebuie bine controlat atât biologic (ca specii, rase, creștere, balanță ecologică respectată, introduceri calculate etc.), cât și social-economic (ca participare, venit pentru deținători, taxe pentru turism, implicarea localnicilor, ridicarea nivelului general de cultură etc.).

Ilia Trombițchi, directorul executiv al Asociației Eco-TIRAS, este categoric împotriva vânatului, în general, și consideră că turismul cinegetic va adăuga presiune asupra speciilor, vânarea cărora este permisă. „Teritoriul țării noastre și așa este mic și presiunea asupra braconajului și vânatului oficial este foarte mare. Noi, practic, nu avem faună de vânătoare. În plus, eu cred că vânătoarea trebuie făcută de către specialiști în domeniu. Vânătorii nu pot face diferență între speciile noastre și cerbii hibrizi, de exemplu”, a menționat Ilia Trombițchi.

Expertul atrage atenția asupra faptului că atunci când practică turismul cinegetic, vânătorii străini preferă animalele mari, valoroase, care în țara noastră și așa sunt puține.

Lilia Curchi, directoarea executivă a Asociației Jurnaliștilor de Mediu, își amintește că tentative de introducere a permisiunilor de vânătoare pentru cetățenii străini au fost și câțiva ani în urmă, când, încă înainte de 2017, în Parlament a venit inițiativa legislativă a deputatului Anatolie Gorilă. La bază tot exista intenția de a revizui Legea actuală a vânătorii și fondului cinegetic. „Citesc în proiectul înaintat lucruri care mă îngrijorează. Și gândul mă duce la arenda pădurilor, permisă în 2007 tot în scopul dezvoltării turismului. Astăzi vilele luxoase din păduri, construite ilegal, în baza unui Regulament al Guvernului, cine le mai numără, scoate de acolo și încasează prejudiciul enorm aduse mediului? Cred că sub flamura dezvoltării turismului se reîncearcă satisfacerea unor interese mai vechi”, menționează jurnalista și activista de mediu, Lilia Curchi. Ea mai spune că sunt și alte prevederi neclare. „Este stipulat expres vânatul fără restricții la pisici şi câini hoinari, ciori grive și coțofene – de când pentru ele este necesar un asemenea tratament? Este absolut neclar. La fel, în anexa privind speciile permise de vânat văd și căprioare, cerbi etc.”.

Turismul cinegetic poate fi practicat în democrații dezvoltate

Aceleași păreri le împărtășește și președintele Asociației Obștești „Mișcarea Ecologistă din Moldova”, Alecu Reniță. Potrivit lui, cu cât teritoriul țării este mai populat de către oameni, cu atât este mai mică posibilitatea de a practica o formă de vânătoare. „În Moldova nu avem unde practica asemenea tip de turism pentru că trebuie să existe suprafețe relativ mari. Fără delimitări stricte, îngrădirea terenului, nu poate fi practicată o asemenea activitate. Un exemplu este reședința prezidențială de la Condrița, 700 de hectare îngrădite. Cam așa ar trebui să arate o gospodărie cinegetică, unde să se practice turismul cinegetic”.

În opinia lui, ideea aceasta este prematură pentru Republica Moldova. Turismul cinegetic poate fi practicat în democrații dezvoltate. „Ținând cont de suprafața Republicii Moldova, este un proiect aventurier. Este o clonă adusă din exterior, care nu se înscrie în suprafața țării noastre. Ce este turismul cinegetic în viziunea lor? Niște libertăți de a ucide animale într-un context unde nu poți supraveghea. Cine o să-i supravegheze? La noi legea nu se respectă și atunci fauna sălbatică o să fie ucisă de rând cu animalele crescute pentru vânătoare”, se revoltă Alecu Reniță.

Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a transmis și un aviz asupra proiectului către Comisia parlamentară de mediu, climă și tranziție verde. În aviz, membrii SPPN au propus modificarea expresiei „pot practica vânătoarea cetățenii străini care prezintă dovadă de vânător din țara de origine”. „Considerăm că această practică ar trebui interzisă, iar, în schimb, să fie permisă vânătoarea pentru cetățenii străini care prezintă dovadă de vânător în Republica Moldova. Cu alte cuvinte, dovadă eliberată de statul în care cetățeanul participă la vânătoare. Aceasta ar asigura o mai mare transparență și o mai bună evidență centralizată a participanților la vânătoare și, totodată, ar putea spori încasările la buget pe baza tarifelor de eliberare a acestor carnete”, se spune în aviz.

Vicepreședinta SPPN, Silvia Ursul, a precizat că există întrebări legate de trecerea frontierei de către vânătorii străini, care ar putea veni în Republica Moldova cu arme. Aceasta în condițiile în care în țara vecină, Ucraina, are loc un război. Astfel, acești turiști de vânătoare ar putea reprezenta un risc nu numai asupra faunei sălbatice, dar și asupra securității țării.

Cât de gravă este problema braconajului în Republica Moldova?

În contextul respectiv, l-am întrebat pe șeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului, Ion Bulmaga, cât de gravă este problema braconajului în Republica Moldova. „Practic, săptămânal depistăm persoane care practică braconajul. De cele mai multe ori, persoanele depistate la acțiunile de braconaj nu sunt membri ai unor societăți de vânători, dar avem și cazuri în care sunt depistați și vânători cu acte în regulă. Ne străduim să facem față situației”, a precizat șeful IPM.

Ion Bulmaga susține că instituția pe care o reprezintă are funcția de control asupra respectării legislației de mediu, indiferent de persoanele care participă la diferite acțiuni ce implică folosirea resurselor naturale. Important este ca aceste fonduri cinegetice să fie bine delimitate și gestionate corect.

Guvernul a avizat pozitiv acest proiect de lege, însă a propus o serie de modificări. Printre acestea: autoarele să introducă faptul că vor putea vâna în țara noastră doar cetățenii străini care vor prezenta un document ce va dovedi că are dreptul să practice acest tip de ocupație. Totodată, să nu lase pe umerii gestionarului fondului cinegetic verificarea actului în baza căruia va fi eliberat permisul de vânătoare pentru că responsabil de acest lucru este administratorul fondului.

Autoarele proiectului consideră că, prin sosirea vânătorilor din alte țări pe teritoriul țării noastre, va avea loc un schimb de experiență, ceea ce „va permite nu numai împrumutarea tradițiilor și obiceiurilor constituite în unele țări europene, dar și renașterea tradițiilor cinegetice autohtone, influențând cultura și etica cinegetică”.

Ce arată practica altor țări?

România este una dintre țările europene în care intră cei mai mulți turiști pentru vânătoare. Țara vecină are o tradiție lungă în ceea ce privește vânătoarea și oferă o varietate bogată de specii de animale sălbatice, inclusiv cerbi, mistreți, urși și păsări de vânătoare, care atrag vânători din întreaga lume. În România, vânătoarea este reglementată și se desfășoară în conformitate cu sezoanele de vânătoare și cu limitele stabilite pentru speciile respective. Pentru mulți vânători, această țară reprezintă o destinație atractivă datorită peisajelor naturale frumoase, prețurilor mai accesibile în comparație cu alte țări europene și oportunităților variate de vânătoare.

În afară de România, există și alte țări europene populare printre turiștii de vânătoare. Acestea sunt Spania, Muntenegru, Norvegia. Pentru a se asigura că nu se vânează speciile protejate, țările care permit vânătoarea au în vigoare reglementări stricte și sisteme de gestionare a vânătorii.

În Europa, există câteva țări în care vânătoarea este interzisă sau este foarte restricționată pentru anumite specii de animale sălbatice. Este vorba despre cele mai mici țări ca suprafață: Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Vatican, Cipru, Malta.

Grecia a implementat restricții asupra vânătorii pentru a proteja anumite specii de animale sălbatice și păsări migratoare. Vânătoarea pentru unele specii este permisă doar în anumite zone și în timpul sezonului de vânătoare. În Austria, vânătoarea este strict reglementată, iar unele specii de animale sălbatice, cum ar fi ursul, au protecție legală. În Slovenia, lupul este protejat prin lege. Și în anumite regiuni ale Bosniei și Herțegovinei vânătoarea este restricționată pentru a proteja animalele sălbatice.

De cele mai dese ori, autoritățile acestor state apelează la interzicerea vânatului pentru a conserva speciile, pentru a proteja mediul. În multe țări există preocupări etice cu privire la vânătoare, în special, în ceea ce privește tratamentul animalelor și suferința lor. Astfel, interzicerea vânătorii poate fi văzută ca o măsură de protecție a drepturilor animalelor. Uneori, vânătoarea poate pune în pericol siguranța publică, mai ales în regiunile dens populate și acesta, la fel, este un motiv pentru a interzice împușcatul. În plus, prin interzicerea vânătorii sau prin stabilirea unor reguli stricte, se poate reduce riscul de accidente legate de vânătoare.