(Video) În grădină la Pavel Pînzaru. Are 600 de specii de plante, inclusiv 90 incluse în Cartea Roșie 

Într-o grădină de lângă municipiul Chișinău, în orășelul Codru, cercetarea științifică se împletește cu munca zilnică de îngrijire a plantelor. Pavel Pînzaru, doctor în științe biologice, cercetător științific și coordonator la Grădina Botanică a Universității de Stat din Moldova, a adunat aici, în jurul propriei case, o colecție impresionantă: până la 600 de specii de plante, dintre care 90 de specii sunt incluse în Cartea Roșie.

L-am vizitat pe Pavel Pînzaru în grădina sa pentru a descoperi împreună ce înseamnă pasiunea pentru botanică trăită zi de zi, cu răbdare, curiozitate și grijă pentru speciile rare.

Pe lângă activitatea de teren, Pavel Pînzaru este autorul edițiilor a doua și a treia ale „Cărții Roșii a Republicii Moldova”, coautor la 17 monografii și peste 170 de lucrări științifice. A contribuit la scrierea a cinci volume din „Flora Basarabiei”, iar acum lucrează la volumul al șaselea. În total, a identificat 40 de specii noi pentru flora Republicii Moldova (8 taxoni descriși pentru știință și 23 de taxoni pentru vegetație).

„Am început grădina cu plante care mă interesau pentru studiu”

„Având teren în jurul casei, am hotărât să aduc plantele care mă interesau pentru studiu. Treptat, aduceam plante. Ducându-mă în deplasări, le aduceam acasă. Unele, pe care nu le cunoșteam, le aduceam pentru a le putea studia în grădină, să le determin denumirea. Altele le-am adus de peste hotare, fie sub formă de semințe, fie ca plante. Este o bucurie să aduci o plantă și să vezi că se dezvoltă, crește, înflorește”, povestește interlocutorul.

Grijă zilnică pentru fiecare plantă

În grădina din orășelul Codru, fiecare plantă este atent monitorizată.

„Zilnic sunt urmărite: cum se comportă, cum se dezvoltă. Facem înregistrări – când înfloresc, când fructifică. Le curățăm de buruieni, care nu sunt necesare în grădină. Avem grijă specială mai ales de plantele rare, de cele recent descoperite. Până acum am 8 taxoni (categorie științifică, ex. specie sau gen) descoperiți pentru știință. Patru i-am descoperit în Italia și patru la noi. Și e clar că încerc să le înmulțesc acasă pe cele care rezistă în condițiile noastre”, povestește cercetătorul.

În colecție lui se regăsesc și 40 de specii de plante identificate pentru prima dată în flora Republicii Moldova. „Ele creșteau, dar nu erau evidențiate, nu erau cunoscute. În majoritate, sunt specii rare.”

Munca aceasta nu ar fi fost posibilă fără implicarea soției. „Soția este primul ajutor. Cu ea am început colectarea și plantarea în grădină. Fiindcă eu eram peste hotare, ea primea plantele și le sădea în grădină”, adaugă Pavel Pînzaru.

Plante care îi poartă numele

Cimbrul „Coldea Pînzaru”, o specie endemică ce crește pe calcare, este una dintre plantele care poartă numele interlocutorului nostru.

Și în Italia cercetările sale au dus la recunoașterea unei specii noi: „„Rutișor Delpont”, numit după botanistul Delpont din Italia. El a găsit-o, dar nu a determinat-o corect. Iar când am făcut cercetări în Italia, am stabilit că nu era descrisă pentru știință. Acum poartă denumirea „Thalictrum delponteanum Pînzaru”.”

90 de plante din Cartea Roșie cresc în grădina lui

„Tematica laboratorului nostru este de a studia aceste plante și de a obține material săditor, pentru a le restabili în habitatele lor naturale. Doar să spunem că avem plante rare nu e suficient”, menționează cercetătorul.

Cartea Roșie, mai voluminoasă pe ediție ce trece

În ediția a patra a Cărții Roșii, care urmează să apară, lista speciilor incluse va fi extinsă. „Nu cu mult, dar totuși va crește, pentru că mai sunt descoperite alte specii rare pe care dorim să le ocrotim”, explică Pavel Pînzaru.

Cercetătorul atrage atenția asupra unui pericol major: distrugerea habitatelor naturale. „În prezent, avem un focar de biodiversitate în zona calcarelor. Dacă înainte se extrăgea calcarul din interiorul colinelor, iar stratul de la suprafață – cu plante și animale – se păstra, acum se distrug habitate întregi. Prin explozii de suprafață se extrage tot și rămâne doar stânca goală. Asta e cea mai mare tragedie: distrugerea habitatelor naturale. Înțelegem că este nevoie de piatră, dar extragerea ar trebui făcută doar din interior”, subliniază cercetătorul.

Și pădurile sunt în pericol. „Se taie foarte mult. Este adevărat că unele păduri au îmbătrânit în felul acesta. Însă pădurile crescute din seminceri sunt rezistente. Stejarii, de exemplu, pot să trăiască 500–600 de ani, nu pier dacă nu sunt tăiați de om. În schimb, pădurile care au crescut din lăstărișuri, din mai multe generații, acum putrezesc la bază și se prăbușesc”, adaugă Pavel Pînzaru.