Natura și poezia – două pasiuni ale unei foste profesoare din Orhei

Pasionată de poezie și natură, Tamara Brădescu-Buiuc, fostă profesoară de istorie, care s-a dedicat jumătate de secol educării copiilor, a venit în vizită la redacție și ne-a împărtășit pasiunea ei față de mediul ce ne înconjoară. Ea le-a transmis pasiunea față de natură și elevilor săi, încercând să-i convingă prin intermediul poeziei că mediul trebuie îngrijit. De asemenea, fosta profesoară ne-a încântat și pe noi cu câteva versuri din propria creație.

Primele chemări către natură

Mă numesc Tamara Brădescu-Buiuc, rădăcinile mi se trag din satul Chiperceni, raionul Orhei.
Am început să îndrăgesc natura încă de la vârsta de 7 ani, prin munca fizică ce o făceam zi de zi alături de părinții mei. În familia mea, mereu s-a simțit dragostea față de natură și m-a durut când vedeam că unii copii rupeau și aruncau florile sau se comportau urât cu vietățile.

Am activat în domeniul învățământului mai bine de 50 de ani și au trecut prin mâna mea zeci de generații. Dragostea pentru poezie a apărut încă fiind studentă la Universitatea de Stat, unde am învățat 5 ani. Acolo am scris prima mea poezie despre natură. Acum vă citesc și vouă câteva rânduri din poezia „Conștiința ecologică să vă fie”:

Esența vieții noastre pe pământ,
E s-avem cu natura legământ.
Dar egoiști și haini să nu fim,
La zestrea urmașilor să ne gândim.

Excursii și discuții, două metode pentru educația de mediu

După absolvire, am fost profesoară în satul Trebujeni, Orhei. Totodată, am fost voluntară la Școala Tinerilor Naturaliști. Organizam cu copiii diferite excursii în sânul naturii, îi motivam să aibă grijă de natură și să o mențină curată.

Fiind profesoară de istorie, le ofeream exemple concrete din natură. Plecam cu ei la fața locului și le arătam unde s-au făcut diferite săpături arheologice. De asemenea, le explicam copiilor cum a fost cândva și cum este acum, studiam și analizam situația. Am organizat și o expediție ecologică cu elevii de-a lungul râului Răut, am cercetat rănile râului provocate de către oameni. Un exemplu de poluare pe care l-am observat atunci a fost depozitul de cărbuni aflat chiar pe malul Răutului.

Locurile pe care le vizitam mă inspirau și înșiram gândurile pe hârtie. La orele de la Școala Tinerilor Naturaliști, mereu îi provocam pe elevii mei la diferite discuții interesante și utile atât pentru ei, cât și pentru mediu. Încercam mereu să le cultiv dragostea față de natură.

Îndemn pentru tinerii de azi

Mă doare sufletul când mă gândesc că se sfârșește luna ianuarie și noi nu am avut zăpadă îndeajuns pentru a oferi o umiditate solului. Aceasta este baza viitoarelor roade. Avem nevoie de umiditate și temperaturi joase.

Aș îndemna tinerii din țara noastră să fie mai buni cu natura și să organizeze diferite activități în favoarea acesteia. Să construiască căsuțe pentru păsări, să nu rupă florile, să lase curat în urma lor când merg la odihnă. Să ofere ceva naturii, nu doar să ceară de la ea. Generațiile următoare au și ele dreptul să se bucure de frumusețea care ne înconjoară.