Construcţia celor șase hidrocentrale pe Nistru în Ucraina şi problema apei în Chişinău

În 2016, Guvernul Ucrainei a adoptat Programul de dezvoltare hidroenergică până în anul 2026, program care prevede construirea a șase hidrocentrale pe cursul superior al Nistrului. Același lucru este prevăzut și în proiectul Strategiei de dezvoltare energetică a țării până în anul 2035.

Deși Nistrul este un fluviu transfrontalier, Ucraina nu a consultat acest plan cu Ministerul Mediului sau Guvernul din Republica Moldova.

Construcţia celor 6 hidrocentrale pe cursurile Nistrului vor afecta nivelul apei pe Nistru. Să nu uităm de anii trecuţi când Moldova a avut mari probleme cu inundaţiile din 2008- 2010 şi cu seceta hidrologică din 2015. Una din cauzele acestor fenomene extreme e că Ucraina explotează bazinul hidrografic al fluviului Nistru, fără să- şi coordoneze acţiunile sale cu Republica Moldova.

Reducerea debitului de evacuare a apei la hidrocentrala Dnestrovsk e doar primul efect al cauzei.

Dacă se dau în exploatare hidrocentralele noi rămânem cu cel puţin 50% mai puţine resurse de apă de calitate decât avem în prezent.

Construcţia a încă 6 hidrocentrale ar aduce venituri Ucrainei de milioane de euro anual şi ar creşte economia energetică naţională. Pe când Moldova e una din ţările cu cea mai mare ineficienţă energetică la nivel european. În prezent Ucraina dispune de 3 hidrocentrale active. Puterea sumară a tuturor hidrocentralelor este de 1.115 MW, generarea de energie electrică primară depăşind 1.126 miliarde de kWh.

Din complex fac parte următoarele centrale:

• Centrala hidroelectrică de la Novodnistrovsk
• Centrala hidroelectrică de la Nahoreanî
• Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru

Deşi hidrocentralele produc energie verde şi nu poluează mediul prin emisii, ele afectează  mediul poluând termic apa, modificând  ecosistemul apei şi biodiversitatea organismelor vii din apă. Tratarea termică a apei la aceste hidrocentrale ar face ca apa de pe Nistru să nu fie potabilă.

Soluţia e să colaborăm  la nivel internaţional  şi să găsim alternative ecologice viabile pentru toate ţările  afectate.

Moldova ar trebui să nu permită construcţia hidrocentralelor şi să ia atitudine. Nu avem dreptul să prioritizăm economia unei ţări în defavoarea mediului și a sănătății noastre. În timp ce hidroenergia înfloreşte, râurile dispar, apa potabilă devine deficit și se scumpește.

Întrebarea e cu ce rămânem noi şi la ce închidem ochii?

Un text de: Sofia Copacinschi,  Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România