Fâșia riverană, bariera verde dintre uscat și apă. De ce au nevoie râurile de această protecție

Un râu nu începe și nu se termină doar la linia apei. Între cursul de apă și terenurile din jur există o zonă în care vegetația poate avea un rol esențial pentru sănătatea râului. Arborii, arbuștii și ierburile de pe mal formează ceea ce numim fâșie riverană – o zonă-tampon care poate proteja solul, malurile și apa.

Atunci când această vegetație este prezentă, rădăcinile arborilor ajută la fixarea solului, iar plantele pot reține o parte din sedimentele și substanțele transportate de apa care se scurge de pe terenurile din apropiere. Când vegetația este îndepărtată, malul rămâne mai expus, iar legătura dintre teren și apă devine mai directă.

Diferența poate fi observată chiar pe râulețul Bălțata, care străbate localitățile Bălțata și Bălăbănești, acolo unde există porțiuni în care vegetația riverană s-a dezvoltat în ultimii ani și altele unde aceasta lipsește sau este mult mai redusă.

Ce este o fâșie riverană?

Pentru un om care privește un râu, fâșia riverană poate părea doar o zonă verde de pe mal. Pentru un silvicultor, însă, este o componentă importantă a ecosistemului râului.

Petru Vinari este activist de mediu care de mai mulți ani, prin intermediul mișcării „Plantăm fapte bune în Moldova”, se implică în plantarea arborilor de-a lungul râului Bălțata, dar și în alte zone din țară. Experiența acumulată pe teren îl ajută să explice ce este o fâșie riverană, cum se formează și de ce vegetația de pe maluri este importantă pentru protejarea râurilor.

Potrivit lui Petru, fâșia riverană reprezintă zona de vegetație de-a lungul unui curs de apă, care are rolul de a proteja malul și apa. Aceasta face parte din zona de protecție a corpului de apă și asigură o tranziție între râu și terenurile din jur.

„Este nevoie de acești copaci pe mal, în primul rând, pentru a menține malul. Uneori, în special în timpul ploilor, malurile care nu sunt acoperite cu vegetație se erodează. Solul de pe mal ajunge în râu, iar acesta se colmatează. În timp, în râu ajunge mai mult pământ decât ar trebui, iar pentru decolmatarea acestor cursuri de apă se cheltuiesc bani din bugetul de stat”, explică Petru Vinari.

O fâșie riverană nu înseamnă neapărat un rând drept de copaci. Ea poate fi formată din arbori, arbuști și vegetație ierboasă, iar structura ei depinde de condițiile locale, de sol și de tipul cursului de apă.

Rolul acestei vegetații poate fi înțeles cel mai simplu dacă privim ce se întâmplă cu solul.

Rădăcinile arborilor și arbuștilor fixează solul de pe mal și îl fac mai rezistent la eroziune. În același timp, vegetația de la marginea apei poate încetini scurgerea apei de pe terenurile din apropiere, astfel încât o parte din sedimente să nu ajungă direct în râu.

„Acești arbori și arbuști consolidează malurile râurilor, prevenind erodarea acestora”, explică Elena Culighin, președinta Centrului Național de Mediu.

Când bariera verde este îndepărtată

Importanța fâșiei riverane se vede cel mai bine atunci când comparăm două situații.

În zona Bălțata, imaginile din satelit oferă un exemplu al felului în care peisajul din jurul unui curs de apă se poate schimba în timp.

În 2020, zona de lângă râuleț era predominant pășune, iar cursul de apă era foarte greu de observat pe imagine.

În 2026, pe aceeași porțiune poate fi observată o bandă mai pronunțată de vegetație riverană, iar apa este din nou vizibilă în albie.

Regimul unui curs de apă este influențat de precipitații, secetă, nivelul apelor subterane și alți factori. Cele două imagini arată o schimbare importantă a zonei riverane, care poate fi analizată împreună cu observațiile de pe teren.

În cazul râulețului Bălțata, unul dintre oamenii care au contribuit la această schimbare este Petru Vinari.

Primele încercări de analiză a impactului fâșiilor riverane au avut loc la Tohatin, Budești și Bălțata, însă proiectele s-au confruntat cu dificultăți, inclusiv din cauza pășunatului. Ulterior, la Bălăbănești și Bălțata au fost amenajate și îngrădite două suprafețe unde arborii plantați se dezvoltă în prezent.

„Înainte de plantări, era o zonă foarte rasă de animale și tasată. Parcă era o stepă. Râul nici nu se vedea de la distanță. Trebuia să vii aproape ca să vezi că, practic, era o ruptură în pământ pe unde curgea apa”, își amintește Vinari.

După îngrădire și plantarea arborilor, zona a început treptat să se apropie de aspectul său natural. Vinari descrie procesul drept o formă de „rewilding” – revenirea unei zone degradate către un ecosistem mai apropiat de starea sa naturală.

„Au început să apară păsări și apa să se mai curețe. Practic, râul revine la un fel de peisaj firesc pe care l-a avut înainte ca zona să-și schimbe destinația din luncă inundabilă în pășune”, spune el.

Fâșia riverană, o barieră naturală între uscat și apă

Rolul vegetației de pe malurile râurilor nu se limitează la stabilizarea solului. Fâșia riverană formează o zonă de protecție între terenurile din apropiere și albia râului, reducând cantitatea de sol și de substanțe poluante care pot ajunge în apă.

Atunci când plouă, apa se scurge de pe terenurile din jur spre zonele mai joase, antrenând particule de sol și, în cazul terenurilor agricole, reziduuri de fertilizanți și pesticide. Vegetația de pe mal poate încetini această scurgere și reține o parte dintre particulele transportate, contribuind astfel la protejarea calității apei.

„Acești arbori și arbuști consolidează malurile râurilor, prevenind erodarea acestora. Fără ei, malurile s-ar surpa rapid, iar solul ar ajunge direct în apă, ceea ce ar însemna un proces continuu de înnămolire, care afectează negativ ecosistemul acvatic”, explică Elena Culighin.

Importanța acestei bariere naturale poate fi observată și pe râulețul Bălțata. Pe unele porțiuni, vegetația de pe mal s-a dezvoltat, în timp ce în alte sectoare aceasta este redusă, iar solul a rămas mai expus eroziunii.

Potrivit lui Petru Vinari, vegetația riverană contribuie și la menținerea calității apei. „Dacă malurile sunt acoperite cu vegetație, în primul rând procesul de eroziune nu mai are loc în aceeași măsură, iar în al doilea rând vegetația contribuie la purificarea apei din albia râului”.

Atunci când această protecție lipsește, efectele se resimt atât asupra râului, cât și asupra terenurilor agricole. Pământul fertil poate fi transportat de ploi și vânt spre albie, iar odată ajuns în apă contribuie la colmatarea râului. În același timp, substanțele utilizate în agricultură pot ajunge mai ușor în ecosistemul acvatic.

„Dacă tăiem copacii sau arbuștii din preajma râului, în primul rând, acest fenomen are ca rezultat o poluare directă a apei. Tăind copacii, dispare bariera naturală, iar toate substanțele chimice de pe terenul din apropiere sunt spălate de ploi și ajung în râu”, spune Elena Culighin.

Petru Vinari atrage atenția că pierderea solului afectează și productivitatea terenurilor agricole. „Când noi pierdem solul pe care ar trebui să-l valorificăm pe un teren agricol, pierdem și din caracteristicile productive ale terenului. În același timp, are loc și un fel de poluare: pământul ajunge în apă, iar râul se colmatează”, spune specialistul.

Astfel, fâșia riverană îndeplinește mai multe funcții în același timp: protejează malurile împotriva eroziunii, reține o parte din sedimentele transportate de pe uscat și reduce riscul ca anumite substanțe poluante să ajungă în râu.

Copacii și circuitul apei

Rolul vegetației este legat și de modul în care apa circulă prin ecosistem.

Pădurile și vegetația contribuie la reținerea apei în sol și la reglarea fluxurilor de apă. În perioadele secetoase, această funcție devine cu atât mai importantă, deoarece solul acoperit de vegetație poate păstra mai multă umiditate decât un teren complet expus.

„Pădurile mențin apa în sol, reglează fluxurile de apă și ajută la menținerea biodiversității”, explică Elena Culighin.

În cazul râurilor mici, precum Bălțata, vegetația de pe mal nu poate fi privită separat de ceea ce se întâmplă în întregul bazin hidrografic. Cantitatea de apă depinde de mai mulți factori, însă starea zonei riverane poate influența modul în care apa și solul interacționează.

Iar dacă vegetația dispare, pierderea nu este doar una vizuală. Dispare și o parte din habitatul pentru insecte, păsări, amfibieni și alte organisme care depind de zonele din apropierea apei.

Odată cu refacerea vegetației, apar și alte beneficii pentru biodiversitate. Pe malurile cu vegetație se adăpostesc insecte, păsări și alte animale. Vinari spune că a observat inclusiv specii de păsări rare, incluse în Cartea Roșie.

„Când apare vegetația pe un mal de râu, foarte repede se strâng tot felul de vietăți. Vin insectele, vin animalele care merg la râu să bea apă, iar atunci când există vegetație ele se simt mai în siguranță, pentru că au unde să se ascundă. Am văzut și tot felul de păsări, inclusiv unele foarte rare, din Cartea Roșie”.

Potrivit lui Vinari, vegetația riverană contribuie și la menținerea calității apei.

„Dacă malurile sunt acoperite cu vegetație, în primul rând procesul de eroziune nu mai are loc în aceeași măsură, iar în al doilea rând vegetația contribuie la purificarea apei din albia râului”.

Ce copaci pot fi plantați lângă un râu?

O fâșie riverană nu se creează prin plantarea la întâmplare a oricărui arbore. Speciile trebuie alese în funcție de sol, umiditate și condițiile locale.

Printre speciile asociate frecvent cu zonele umede se numără salcia și anumite specii de plop.

Elena Culighin atrage însă atenția că alegerea speciilor trebuie făcută cu grijă și adaptată condițiilor locale. Pentru astfel de lucrări, recomandarea este de a apela la specialiști în silvicultură.

O fâșie nu se face într-o singură zi

O fâșie riverană matură este rezultatul unui proces care durează ani. Copacul plantat astăzi nu poate oferi imediat aceeași protecție ca unul matur. În timp, însă, fiecare arbore poate deveni parte dintr-un sistem mai larg de vegetație, care contribuie la protejarea malurilor și la menținerea echilibrului dintre uscat și apă.

Astăzi, în zona râulețului Bălțata, copacii au crescut, iar vegetația ocupă tot mai mult din terenul care odinioară era pășune. Schimbarea s-a produs treptat, de-a lungul anilor, și arată că refacerea unei zone naturale presupune mai mult decât plantarea unor puieți: este nevoie de timp, îngrijire și implicare constantă.

La o scară mai largă, crearea și reabilitarea fâșiilor de protecție riverană fac parte și din eforturile naționale de extindere a suprafețelor împădurite. Datele oferite de Agenția „Moldsilva” arată că instituția gestionează, în subgrupa funcțională „Păduri cu funcții de protecție a apelor”, o suprafață de 8.751,4 hectare. Potrivit instituției, la crearea și reabilitarea fâșiilor riverane sunt utilizate specii caracteristice pădurilor de luncă, compoziția plantațiilor fiind adaptată particularităților terenului și obiectivelor urmărite.

În același timp, prin Programul Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor sunt prevăzute lucrări pentru crearea perdelelor forestiere de protecție, inclusiv a celor riverane. Potrivit Moldsilva, până la această etapă au fost create astfel de perdele pe o suprafață totală de aproximativ 756 de hectare.

Pentru aceste plantații sunt utilizate peste 60 de specii de arbori și arbuști, printre care stejarul pedunculat, gorunul, salcia, plopul, frasinul, nucul, paltinul, teiul și ulmul. Alegerea speciilor depinde de condițiile terenului, de obiectivele plantației și de necesitatea creșterii rezilienței ecosistemelor la schimbările climatice.

Moldsilva precizează că este încă prematur să fie evaluată creșterea efectivă a gradului de acoperire cu păduri în urma programului, deoarece o parte importantă dintre terenurile plantate în ultimii ani se află încă în etapa de instalare și dezvoltare și nu au atins starea de masiv. Efectul asupra gradului de împădurire va putea fi evaluat ulterior, după ce plantațiile vor ajunge la această etapă.

Cum arată râulețul Bălțata astăzi

După ani de implicare, muncă voluntară și plantări, dar și de completări ale vegetației și alte acțiuni care au adunat oamenii în jurul unui scop comun, zona râulețului Bălțata începe să arate tot mai diferit. Pentru Petru Vinari, care a contribuit la înverzirea acestor locuri, schimbările de astăzi sunt dovada că eforturile depuse în timp pot da roade.

Acolo unde odinioară se întindea mai degrabă un teren pustiu, începe să se contureze o fâșie de vegetație care poate avea un rol important în protejarea râului și a malurilor sale. Copacii și arbuștii plantați, dar și cei care au prins rădăcini și s-au dezvoltat în timp, schimbă treptat peisajul și contribuie la refacerea legăturii dintre apă și natură.

Pentru Petru Vinari, însă, miza nu se rezumă la aspectul locului. O fâșie riverană sănătoasă înseamnă mai multă vegetație de-a lungul apei, protecția malurilor și un mediu mai prielnic pentru biodiversitate. Este un proces care cere răbdare și implicare constantă, iar rezultatele nu apar peste noapte. Dar fiecare copac crescut și fiecare porțiune de mal care se înverzește arată că această muncă nu a fost în zadar.

Astăzi, Bălțata poartă urmele acestor eforturi. Iar ceea ce a început prin inițiativa și implicarea unor oameni care au ales să nu rămână indiferenți se transformă treptat într-un exemplu despre cum comunitatea poate contribui la protejarea naturii. Râulețul își recapătă, pas cu pas, cadrul natural de care are nevoie, iar fâșia verde care se conturează de-a lungul său este o investiție nu doar în peisajul de astăzi, ci și în sănătatea râului de mâine.

Cât de importante sunt fâșiile riverane pentru oameni

Un exemplu care arată cât de mult contează fâșiile riverane pentru oameni vine din satele Suhuluceni și Coropceni, raionul Telenești. Aici, secarea iazului din valea Molovațetului și surparea malurilor i-au făcut pe localnici să înțeleagă că degradarea naturii nu afectează doar peisajul, ci și comunitatea care trăiește în apropierea apei. Protejarea malurilor și refacerea vegetației au devenit astfel o preocupare comună.

„Un copac, îl văd un om”, ne spune cu multă grijă Iulia Stegărescu, locuitoarea satului Suhuluceni care a participat la plantare.Cu implicarea oamenilor din cele două sate și a voluntarilor veniți din Chișinău, în valea Molovațetului au fost plantați 3.000 de puieți de frasin, ulm și salcâm. Speciile au fost alese în baza unui studiu privind starea ecologică a zonei și soluțiile bazate pe natură pentru reabilitarea fostului iaz. Pe lângă plantare, comunitatea s-a implicat în acțiuni de salubrizare și în îngrijirea puieților.

Pentru oamenii din Suhuluceni și Coropceni, acești arbori înseamnă o investiție în protejarea terenurilor din apropierea apei și în sănătatea mediului în care trăiesc. Pe măsură ce vegetația se dezvoltă, rădăcinile copacilor pot contribui la stabilizarea solului, iar fâșia verde poate deveni un habitat pentru diferite specii. Rezultatele vor depinde de îngrijirea arborilor în anii următori, dar exemplul celor două sate arată că, atunci când oamenii se implică în protejarea naturii, beneficiile pot ajunge la întreaga comunitate.