Țara Fagilor din dreapta Prutului 

La aproape 70 de kilometri de Chișinău, după Bahmut, pe drumurile care duc spre Cornești, Rădenii Vechi și Temeleuți, peisajul începe să se schimbe. Dealurile se succed, văile taie terenul, iar pădurea ocupă tot mai mult loc. Aici se află Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, unul dintre cele mai importante masive forestiere protejate din Republica Moldova. 

Rezervația a fost fondată în 1992 și se întinde astăzi pe 5.642 de hectare. Teritoriul face parte din zona centrală a Codrilor și are un relief puternic fragmentat, cu versanți, culmi, văi și platouri. În apropiere se află și Dealul Bălănești, care, la 429,5 metri, reprezintă cea mai înaltă cotă a Republicii Moldova. 

Instituția este relativ tânără în raport cu pădurea pe care o protejează. Arborii, ecosistemele și habitatele de aici au însă o istorie mult mai veche decât rezervația. 

De ce Plaiul Fagului? 

Numele rezervației te face să te gândești imediat la o pădure dominată de fag, însă  realitatea este ceva mai complicată. Potrivit lui Radu Vârlan, managerul și directorul interimar al Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, fagul reprezintă aproximativ șase la sută din suprafața împădurită. Gorunul, frasinul și carpenul au ponderi mai mari. 

Fagul rămâne însă una dintre speciile care dau identitate locului. Plaiul Fagului se află aproape de limita estică a arealului natural al acestei specii, iar prezența ei aici capătă o importanță aparte pentru cercetători.  

Poate că tocmai această prezență aparte a făcut ca, de-a lungul timpului, fagului să i se atribuie și puteri pe care știința nu le-a măsurat? Se spune că arborele are o răsfrângere de energie deosebit de întinsă, până la 10-15 metri în jurul trunchiului. Cei care cred în această tradiție recomandă să te apropii de un fag, să stai câteva minute lângă el, să-i asculți foșnetul și să lași gândurile să se limpezească. Zece minute ar fi suficiente pentru o asemenea „baie de energie”. 

Poate fi credință, poate fi sugestie, poate fi pur și simplu plăcerea de a sta într-o pădure. Cert este că, sub coroana unui fag, atmosfera are ceva aparte: lumina se schimbă, frunzișul filtrează zgomotele, iar după câteva minute de mers începi să fii atent la alte lucruri decât cele cu care ai venit de acasă. 

În Plaiul Fagului, fagul are însă și o valoare cât se poate de concretă. În jurul lui se leagă o parte din viața pădurii, de la insectele care își depun larvele în lemn până la organismele care folosesc arborii bătrâni și lemnul căzut. Pentru cercetători, fiecare fag contează prin locul pe care îl ocupă în acest sistem. 

O parte de aproximativ 850 de hectare este destinată protecției integrale, fără lucrări silvice. Radu Vârlan vorbește despre această zonă ca despre un adevărat spațiu științific al rezervației. Pentru el, pădurea trebuie privită ca un sistem viu, în care fiecare intervenție își lasă urma. 

„O pădure creează un ecosistem sănătos”, spune managerul rezervației. Iar într-o formulare și mai directă, Radu Vârlan rezumă consecința dispariției pădurii: „Ai tăiat pădurea, ai creat pustiu.” 

Croitorul alpin, vedeta din lemnul de fag 

Printre speciile care dau valoare științifică pădurii se află și croitorul alpin, Rosalia alpina, o insectă spectaculoasă, legată de fag și de arborii bătrâni. 

Galina Bușmachiu, membră a Consiliului științific al Rezervației „Plaiul Fagului”, explică faptul că dezvoltarea larvei poate dura trei-patru ani. Adultul are însă o viață mult mai scurtă și poate fi observat pentru o perioadă limitată, în jurul mijlocului verii. 

Are corpul albastru-cenușiu, cu desene negre și antene lungi, dungate. Pentru un cercetător, întâlnirea cu această insectă este o bucurie aparte. Într-o singură perioadă de observație, Galina Bușmachiu și un coleg au reușit să găsească șapte exemplare. 

„A fost o euforie totală”, își amintește ea. 

În aceeași categorie a insectelor spectaculoase intră și fluturele ochi de păun de zi, unul dintre cei mai mari fluturi întâlniți în Europa. Galina Bușmachiu atrage atenția asupra unui detaliu pe care vizitatorul obișnuit îl poate trece ușor cu vederea: marginea pădurii, liziera. 

Acolo se creează condiții speciale pentru numeroase specii. Când aceste zone dispar, dispar și habitatele unor insecte care depind de ele. 

Orhideele care au nevoie de pădure 

Plaiul Fagului ascunde și o adevărată bogăție de orhidee. Olga Ioniță, cercetător științific la Grădina Botanică Națională (Institut) „Alexandru Ciubotaru”, spune că din cele 22 de specii de orhidee spontane cunoscute în Republica Moldova, 15 pot fi întâlnite în această rezervație. 

Una dintre cele mai spectaculoase este Cypripedium calceolus, cunoscută popular drept Papucul  Doamnei. În Republica Moldova, această specie crește în două zone importante: la Plaiul Fagului și în Parcul Național Orhei. 

Orhideele sălbatice sunt dependente de condițiile foarte precise ale habitatului. Pentru unele dintre ele contează insectele care asigură polenizarea, iar dezvoltarea plantei este legată și de relația cu anumite ciuperci din sol. Scoaterea unei plante din locul în care a crescut înseamnă ruperea unei legături ecologice pe care vizitatorul nu o vede. 

De aici și avertismentul cercetătorului pentru cei care sunt tentați să ia o floare din pădure. 

„Nu are rost să luăm orhidee acasă, să plantăm”, spune Olga Ioniță. 

În cazul plantelor rare, frumusețea lor se păstrează tocmai prin faptul că rămân în habitatul în care au evoluat. 

Iazurile și lumea libelulelor 

Rezervația Plaiului Fagului este legată și de apă. Pe teritoriul ei există patru iazuri amenajate în anii’70, iar aceste suprafețe acvatice au ajuns, în timp, să ofere condiții importante pentru numeroase viețuitoare. 

Iazul nr. 2 este remarcat în mod special de Galina Bușmachiu. Aici pot fi întâlnite numeroase specii de libelule, unele dintre ele cu o valoare aparte pentru cercetători. Apa, vegetația de pe margine și zonele umede din jur creează un habitat diferit de cel al pădurii propriu-zise, iar diversitatea se vede imediat pentru cine știe unde și ce să caute. 

Este unul dintre exemplele care arată cât de mult contează mozaicul de habitate pentru o rezervație. Pădurea, poienile, liziera, iazurile și zonele umede se completează reciproc și creează condiții pentru specii foarte diferite. 

Când omul intră în casa animalelor 

Plaiul Fagului primește anual în jur de 5.000 de vizitatori. Pentru ei există un traseu turistic care trece prin diferite sectoare ale rezervației și oferă posibilitatea de a vedea o parte din ceea ce, pentru cercetători și angajații rezervației, înseamnă muncă de zi cu zi. 

Pe traseu pot fi observate urme și semne ale faunei de aici: cerbi, mistreți, vulpi, bursuci, jderi, veverițe și numeroase specii de păsări. 

Radu Vârlan insistă însă asupra unei reguli simple: vizitatorul trebuie să înțeleagă că intră într-un teritoriu care aparține animalelor. 

„Voi sunteți acasă la ei, nu ei la voi.” 

În pădure există și riscuri de care oamenii uită uneori. Căpușele se află în vegetație și așteaptă trecerea unui animal sau a unui om. În anumite perioade, insectele pot fi numeroase, iar cuiburile de viespi trebuie ocolite. Galina Bușmachiu recomandă prudență, încălțăminte potrivită și evitarea intrării în desișuri fără motiv. 

Și plantele pot crea probleme. Unele pot provoca iritații sau reacții alergice, iar anumite specii cu peri pe frunze pot fi neplăcute pentru copiii sensibili. 

Cercetarea se face împreună 

În spatele unei rezervații vizitate pentru peisaj există o muncă științifică mult mai puțin vizibilă. Plantele sunt inventariate, speciile sunt urmărite, habitatele sunt evaluate, iar schimbările din ecosistem trebuie observate de la un an la altul. 

Radu Vârlan vorbește despre colaborarea cu cercetători, botaniști și specialiști din instituții științifice. Rezervația oferă terenul pentru observații, iar datele adunate în timp ajută la înțelegerea stării pădurii și a speciilor pe care aceasta le adăpostește. 

Fiecare observație de teren poate completa imaginea de ansamblu. O insectă rară găsită într-un fag bătrân, o specie de orhidee într-o anumită poiană, o libelulă observată la marginea unui iaz – toate aceste date spun ceva despre sănătatea ecosistemului. 

Locul în care natura ajunge la oameni 

Rezervația încearcă să facă legătura și cu cei care vin aici pentru prima dată. Centrul de informare și educație ecologică, amenajările pentru vizitatori, traseul turistic și activitățile desfășurate în zonă oferă posibilitatea de a vedea natura și dincolo de simpla plimbare. 

La capătul traseului poate fi descoperit și un alt produs al pădurii: mierea. În stupina rezervației sunt obținute sortimente provenite din flora locului, iar vizitatorii pot afla cum ajunge mierea din stup în borcan. 

Există și elemente de artă populară și meșteșug, inclusiv lucrări realizate în cadrul unor activități dedicate lemnului. Toate acestea completează imaginea unei rezervații în care natura și omul se întâlnesc, fiecare cu responsabilitățile sale. 

Plaiul Fagului rămâne, înainte de toate, un teritoriu de pădure. Fagul îi dă numele și o parte din identitate, gorunul, frasinul și carpenul îi completează structura, iar iazurile, poienile și lizierele adaugă alte lumi peste cea a arborilor. 

Croitorul alpin trăiește ani întregi în lemnul unui fag pentru ca adultul să poată fi văzut doar pentru scurt timp. O orhidee depinde de o insectă și de o ciupercă din sol. O libelulă își găsește habitatul în jurul unui iaz. Un fluture are nevoie de lizieră. Un cerb are nevoie de liniște. 

Astfel se observă până la urmă, valoarea unei rezervații: prin legăturile dintre lucrurile care, la prima vedere, par separate, iar într-o rezerbație precum ,,Plaiul Fagului”, fiecare specie adaugă ceva la întreg. 

Autor: Dinu Rusu 

***

Acest articol a fost realizat de revista NATURA, cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Conținutul acestui articol nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorului.