De ce Chișinăul se inundă după fiecare ploaie? Modelul „Oraș burete”, testat în țările europene

După o ploaie mai puternică, Chișinăul își arată vulnerabilitățile: gropi pe străzi, trotuare pline de bălți, treceri subterane inundate. Fenomenul are mai multe cauze, precum sistemul de canalizare proiectat cu zeci de ani în urmă, betonarea excesivă, inclusiv și a spațiilor verzi ce împiedică apa să pătrundă în pământ, insuficiența copacilor și tufarilor etc. Toate acestea fac orașul extrem de vulnerabil la precipitații puternice. O soluție ar putea fi ideea de „oraș burete” – un oraș care reține și absoarbe apa de ploaie, în loc să o lase să se transforme în inundații.

Ce este un „oraș burete” și cum arată el în realitate

Un „oraș burete” (sponge city) este un concept urbanistic și de infrastructură ecologică dezvoltat în China acum un deceniu și preluat treptat și de alte țări. Ideea este simplă: orașul trebuie să funcționeze ca un burete – să absoarbă, să filtreze și să păstreze apa de ploaie, reducând astfel riscul de inundații și efectele caniculei.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, infrastructura este gândită complet diferit de cea clasică:

• Trotuarele sunt ușor mai înalte decât gazonul, pentru ca apa să curgă natural spre zonele verzi, unde se poate infiltra în sol.
• Pavajul este permeabil, adică are microspații care permit infiltrarea apei în sol;

• Între copaci se plantează arbuști și iarbă, care ajută la reținerea și filtrarea apei.
• Coronamentul arborilor joacă un rol esențial: frunzele și ramurile rețin o parte din apa de ploaie, o lasă să se scurgă lent pe trunchi și reduc viteza picăturilor, protejând solul și permițând infiltrarea. În același timp, coroanele creează umbră, mențin răcoarea și reduc evaporarea.
• Grădinile de ploaie – mici adâncituri plantate cu vegetație – colectează apa din trotuare și străzi, o filtrează și o redirecționează către pământ.

• Bazinele subterane sau iazurile urbane stochează excesul de apă și o pot folosi ulterior pentru irigarea spațiilor verzi.
• Rețeaua de spații verzi și arbori este gândită ca o structură continuă – coridoare naturale care leagă între ele parcurile, scuarurile și râurile, permițând o circulație firească a apei și a aerului prin oraș.

Beneficii pe timp de caniculă

Un oraș burete nu doar previne inundațiile, ci și protejează locuitorii de căldură extremă. Vegetația și solul umed reduc temperatura locală, creează umbră și răcoresc aerul prin evaporare. Într-un oraș plin de pavaj și asfalt, temperaturile la nivelul străzii pot fi și cu 7–10°C mai mari decât în zonele verzi. Arborii mari, arbuștii și suprafețele permeabile acționează împreună ca un sistem natural de aer condiționat, menținând orașul respirabil chiar și în zilele toride.

Chișinăul, opusul unui „oraș burete”

Chișinăul este, din multe puncte de vedere, opusul unui oraș burete. În loc să absoarbă apa, o respinge. Cauzele sunt vizibile aproape peste tot:

• Arbori îmbătrâniți și tăieri masive. Orașul a fost masiv plantat între anii 1950 și 1970. Mulți copaci au acum peste 60–70 de ani și, firește, crescuți în condiții de oraș, astăzi sunt bătrâni, fragili și prezintă riscuri de prăbușire. În loc însă să fie înlocuiți treptat – câte puțini, dar constant – și să se replanteze imediat alții tineri, aceștia se taie în masă.

• Lucrări care distrug rădăcinile. În timpul reparațiilor de drumuri și trotuare, rădăcinile copacilor sunt adesea tăiate, expuse sau compactate sub greutatea utilajelor. Un copac cu rădăcinile deteriorate nu mai absoarbe apa și, după câțiva ani, devine instabil și trebuie tăiat.

• Specii decorative sau nepotrivite. În ultimii ani, în locul arborilor tăiați, au apărut tot mai mulți copaci de mici dimensiuni, cu coroană îngustă sau doar decorativă. Ei nu oferă umbră, nu rețin apa și nu rezistă la secetă sau vânturi puternice. În loc de specii rezistente la condiții urbane – cum ar fi arțarul de câmp, teiul, frasinul sau ulmul – se plantează arbori care nu contribuie nici la microclimă, nici la retenția apei.

  

• Betonarea spațiilor verzi. Fenomenul nu mai privește doar trotuarele, ci și parcurile întregi. Suprafața de sol liber, care ar trebui să absoarbă apa, e tot mai mică. Alee după alee se acoperă cu beton sau pavaj, iar pământul este sufocat.

  

E și mai grav faptul că vedem deseori cum în locul arborilor tăiați apar locuri de parcare, pavaj, sau benzinării, terase etc.

• Râul Bâc transformat în canal. În loc să funcționeze ca o arteră naturală a orașului, care colectează și drenează apa, râul are porțiuni betonate la fund. Astfel, apa nu se mai infiltrează, temperatura apei crește, iar albia s-a transformat într-un canal care accelerează scurgerea și erodează malurile. Într-un model de oraș burete, asemenea râuri sunt „renaturate”: adică li se redă vegetația de pe maluri și zonele de retenție pentru ploi torențiale.

  

• Lipsa conexiunii între spațiile verzi. Parcurile, scuarurile și arborii nu formează o rețea continuă. Un „coridor verde-albastru” (termen folosit în planificarea urbană) înseamnă o legătură între spațiile verzi și cele cu apă – un lanț natural care ajută orașul să se ventileze, să circule umiditatea și aerul curat. La Chișinău, aceste coridoare lipsesc, fiind fragmentate de construcții și asfalt.

Ce spun specialiștii

Arbori – nu pavaje, terase, gherete sau benzinării

Petru Vinari, președintele AO „Parcurile Viitorului”, expert de mediu, spune că legea spațiilor verzi, votată în 1999, este ignorată de municipalitate de ani de zile.

„Conform legii, ar trebui să avem un registru al spațiilor verzi, unde arborii să fie pașaportizați și înlocuiți cu alți arbori, nu cu pavaje, terase, gherete sau benzinării.”

El subliniază necesitatea înlocuirii treptate a arborilor bătrâni pentru a menține echilibrul ecologic.

„Astfel putem păstra microclima zonei și sprijini creșterea noilor arbori. De asemenea, ar trebui să fie considerată posibilitatea regenerării proprii, o dinamică pe care am observat-o des la unele specii de arbori și de care gestionarul municipal al spațiilor verzi nu ține cont”, explică specialistul.

Cum sunt afectați arborii de lucrările din oraș

Specialiștii semnalează că, în timpul renovărilor infrastructurii, sunt frecvent încălcate regulile de protecție a arborilor, iar rădăcinile acestora sunt cele mai expuse riscului.

Să ne amintim de strada 31 August 1989, când, în 2023, lucrările au dus la tăierea rădăcinilor platanilor.

Controalele Inspectoratului pentru Protecția Mediului au arătat că majoritatea copacilor au fost afectați. Există riscul ca, în timpul unor rafale puternice de vânt, acești arbori să se prăbușească, punând în pericol viețile oamenilor.

Citește și: Repară trotuarele și mutilează copacii. Câtă viață mai au arborii cu rădăcinile tăiate?

De asemenea, Petru Vinari constată că în unele locuri arborii și arbuștii sunt înlocuiți cu compoziții florale: „Un arbore matur poate acumula și depozita zeci de tone de apă, pentru a-și asigura existența și pentru a favoriza infiltrarea apei în sol. Și arbuștii fac acest lucru, într-o proporție mai mică”.

Ce pierdem atunci când tăiem din spații verzi

„În momentul în care reducem suprafața spațiilor verzi și numărul arborilor maturi, nu pierdem doar funcția de absorbție a apei, ci și microclimatul oferit de vegetația urbană. Volumul mare de apă acumulat la suprafață poate provoca inundații, distrugerea infrastructurii și poluarea râurilor”, spune Vinari.

El adaugă: „Pentru implementarea oricărui concept de planificare urbană, fie el sponge city sau legea spațiilor verzi, avem nevoie de o masă critică de oameni care să înțeleagă problema suficient de bine cât să înceapă să o rezolve.”

Chișinăul plantează specii nepotrivite de copaci

Peisagista Inesa Aprodu, originară din Republica Moldova și stabilită de aproape zece ani în Germania, atrage atenția că multe dintre speciile plantate în Chișinău nu sunt potrivite pentru condițiile urbane locale. În analiza ei, explică de ce unele alegeri sunt problematice și ce ar trebui folosit în schimb.

„Pinul negru este foarte rezistent la secetă și temperaturi scăzute, însă nu tolerează compactarea solului, ceea ce îl face nepotrivit pentru aliniamentele stradale intens circulate.”

Despre castanul comun, ea spune că este o alegere la fel de dificilă: „Este adesea afectat de molia minieră, un dăunător care duce la uscarea prematură a frunzelor și la scăderea vitalității arborilor. Combaterea implică costuri ridicate și intervenții repetate.”

Nici magnoliile nu sunt cea mai bună opțiune pentru oraș: „Deși spectaculoase, necesită soluri mai alcaline, o condiție rar îndeplinită în mediul urban local.”

În schimb, Inesa recomandă specii adaptate stresului urban, precum arțarul de câmp:

„Tolerează perioade lungi de secetă și temperaturi ridicate, este bine adaptat la schimbările climatice și are un sistem radicular robust. Crește lent și are o coroană compactă, ceea ce îl face potrivit pentru spațiile stradale și zonele cu condiții dificile.”

Ea subliniază că selecția arborilor ar trebui făcută în funcție de reziliență, compatibilitate cu solul și costurile reale de întreținere.

„Este necesară implementarea unui set coerent de măsuri de protecție și întreținere, din momentul plantării până la maturitate: pregătirea corectă a gropilor, protejarea rădăcinilor în timpul lucrărilor de construcție, udarea în perioadele secetoase și tăieri corecte.”

Cum gestionează Germania spațiile verzi

„În Germania, spațiile verzi sunt concepute în acord cu condițiile locale de sol, climă și biodiversitate, ceea ce le conferă reziliență ridicată la extreme climatice. Îngrijirea lor este regulată, conform cerințelor ecologice, iar protecția lor este reglementată printr-un cadru legislativ riguros”, explică Inesa Aprodu.

Planificarea se face pe termen lung, cu implicarea comunității și anticiparea schimbărilor climatice.

Râul Bâc – un coridor verde nevalorificat

În Chișinău, spațiile verzi nu funcționează ca o rețea conectată. Râul Bâc este un exemplu reprezentativ:

„Traversează întregul oraș și are un potențial semnificativ, în special în zona Buiucani – Parcul „La Izvor”. Deși acesta ar putea constitui un coridor verde-albastru capabil să conecteze mai multe spații verzi, în realitate segmentul este marginalizat, cu o valoare ecologică, estetică și socială redusă. Reintegrarea râului Bâc într-o strategie de dezvoltare urbană durabilă ar putea genera beneficii majore pentru oraș”.

Inesa aduce exemplul Germaniei care revitalizează apele urbane: „prin scoaterea la suprafață a râurilor canalizate și integrarea lor în structura urbană, adesea însoțită de zone de retenție pentru apa pluvială.

Orașul are nevoie de viziune

Consiliera municipală Anetta Dabija, cofondatoarea asociației „Salvați Chișinău”, afirmă: „Orașul nostru, chiar dacă a avut câteva proiecte care au schimbat imaginea de fațadă a orașului, rămâne un oraș înapoiat și provincial.

Urmăresc ce se întâmplă în alte orașe și văd cât de multe proiecte se fac din fonduri europene, cu expertiza din Uniunea Europeană. Noi nu avem o entitate în cadrul primăriei care să se ocupe de atragerea de fonduri externe.”

Pentru ca orașul să se schimbe, „avem nevoie de viziune clară a orașului, pentru că noi acum nu o avem, noi nu știm cum se va dezvolta capitala noastră, pe ce va pune accent.”

Fiindcă „țara noastră este candidată la integrare în UE, capitala ar trebui să urmeze cumva calea asta și în acest sens să se pregătească. Acum depinde foarte mult și de administrația locală și ce va face în continuare.

Orașul nu poate să se dezvolte fără viziuni, de un proiect făcut într-un loc, apoi în alt loc. Cumva se dezvoltă haotic, fără niciun tip de strategie. După care, bineînțeles, planul urbanistic general actualizat și planul de mobilitate votat și toate astea.”

Cetățenii pot contribui, spune Anetta, „prin ONG-uri, prin societatea civilă, să ceară de la autoritatea publică locală să fie transparentă, să coopereze cu asociațiile, cu societatea civilă, și atunci, cumva, mai mult indirect, cetățenii vor contribui la schimbări.”

Ar avea Chișinăul bani pentru a deveni un oraș burete?

„Chișinăul ar avea un buget real pentru orice proiect dacă ar încerca să își creeze un mecanism de accesare a fondurilor. Tot ce văd eu e că primăria își expune bunurile ale noastre tuturor, terenurile, clădirile publice la licitații, astfel obținând bani în bugetul local, bineînțeles și taxe, dar deocamdată asta este strategia de a avea fonduri în buget.

Ea adaugă că, dacă acest buget nu ar fi posibil deocamdată, măcar ar trebui să existe o strategie clară pentru spațiile verzi din oraș.

Ce spune Î.M. „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”

Instituția responsabilă de ceea ce se plantează și se taie în capitală – Î.M. „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” – se eschivează de la răspuns. După mai multe încercări de a obține un punct de vedere, reprezentanții întreprinderii au promis că vor reveni cu informații printr-un expert, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior, singurul răspuns primit a fost un mesaj text în care se menționează că, în cadrul campaniei de plantare din ultima săptămână, au fost plantați 302 arbori pe aliniamentele stradale, acolo unde existau lipsuri. Totuși, instituția nu a oferit clarificări privind speciile plantate, modul de selectare a acestora sau strategia generală de reînverzire a orașului.

Exemple internaționale: cum au reușit alte orașe

1. Olanda, Rotterdam: Este preocupat de soluțiile pentru gestionarea apei. Asta din cauza poziționării sale geografice, având un nivel coborât. În 2013 a implementat proiectul Watersquare Benthemplein, care integrează zone de stocare a apelor pluviale cu spații publice multifuncționale, alături de numeroasele acoperișuri verzi ale orașului. 

1. Singapore: Din 2006, folosește rigole de bioretenție, grădini de ploaie și zone umede construite.  Aproape 30% din necesarul de apă al orașului este asigurat prin colectarea apei pluviale.

1. Danemarca, Copenhaga: După o furtună torențială în 2011 care a provocat pagube de aproape 2 miliarde de dolari, orașul s-a transformat într-unul dintre cele mai ambițioase „orașe burete” din lume.

1. Canada, Calgary: A adoptat în urmă cu trei ani o strategie privind schimbările climatice, care urmărește neutralizarea emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050, dar și gestionarea apelor pluviale cu ajutorul soluțiilor naturale. ‍
2. China: În 2015, a lansat un program pentru ca 80% din zonele urbane să absoarbă și să reutilizeze mai mult de jumătate din apa de ploaie până în 2030.
3. Italia – Milano: Proiectul „Città Metropolitana Spugna” prevede 300.000 m² de spații verzi noi, plantarea a 2.000 de copaci și economisirea a aproximativ 126.000 kWh de energie pe an.