Convenţia Aarhus – Vox Populi, Vox Dei

180

Democraţia participativă, în ultimul timp, este o noţiune foarte la modă pe meleagurile Moldovei. În pas alergător, uneori împiedicându-ne de câte un ciot, tindem să ajungem în marea familie euro­peană. Ca să fim în rând cu lumea, simulăm DEMOCRAŢIA. Dar calea ne este lungă până într-acolo. Deşi se bifează consultări cu publicul, se vorbeşte despre o guvernare deschisă, cu şi pentru cetăţeni, adevărata societate democratică este încă departe de noi.

„Moneda democraţiei” are două faţete ca orice altă monedă – pe de o parte ea presupune autori­tăţi dornice de a implica şi consulta alegătorii în problemele comunităţii, iar de cealaltă – cetăţeni cu iniţiativă, oameni care participă continuu la procesul de luare a deciziilor şi nu doar o dată la patru ani, prin vot.

Este evident că atâta timp cât noi, cetăţenii simpli, o să permitem, „aleşii” nu vor ezita să folosească apatia noastră, nepăsarea şi necu­noaşterea, doar în avantajul lor personal, şi nu comunitar.

Vocea poporului trebuie să se audă mai tare decât până acum. Replica „nu mă implic pentru că oricum părerea mea pentru ei nu contează” trebuie să dispară din vocabularul nostru.

Pentru ca să ne facem auziţi trebuie doar SĂ ACŢIONĂM. Aşadar, iată care ar fi paşii de urmat:

  1. Folosiţi mass-media în semnalarea unei situaţii sau în prevenirea unei decizii care ar putea să vă afecteze: scrieţi un articol pentru ziarul local sau unul naţional în care prezentaţi problema de mediu cu care vă confruntaţi sau în care vă expuneţi opinia cu privire la un subiect important pentru comunitate fie, expediaţi o scrisoare pe numele redactorului ziarului sau revistei; organizaţi o acţiune de protest sau o acţiune simbolică (de exemplu, Ziua colectării deşeurilor periculoase) şi relataţi ziariştilor despre desfăşurarea acestor activităţi.
  2. Formaţi un grup de iniţiativă în localitate care ar putea să demareze o campanie de infor­mare şi iniţiere în problema dată a celorlalţi locuitori ai raionului, oraşului sau satului; difu­zaţi o petiţie pentru colectarea semnăturilor de la populaţie, pe care o veţi expedia funcţionarilor de la guvern/consiliu raional/primărie cu cerinţa de a întreprinde măsurile de rigoare; expuneţi esenţa problemei pe nişte foi volante şi difuzaţi-le (manual sau prin poştă) etc.
  3. Influenţaţi asupra acţiunilor şi deciziilor funcţionarilor publici prin următoarele metode: expediaţi o scrisoare sau înscrieţi-vă în audienţă la funcţionarii publici locali, deputaţii care repre­zintă raionul dvs. în parlamentul ţării şi deputaţii care activează în comisii pentru protecţia mediu­lui (periodic, parlamentarii desfăşoară întruniri cu populaţia în raioanele ţării – anunţurile cu privire la vizitele acestora în localităţile voastre o să le găsiţi afişate, de obicei, la sediul consiliului/ primăriei); expediaţi o petiţie ombudsmanului (avocatului poporului) pentru verificarea acţiu­nilor întreprinse în domeniul dat de către guvern. Iniţiaţi sau luaţi parte nemijlocit într-un proces de adoptare a deciziilor de către instituţiile pen­tru protecţia mediului: luaţi cuvântul în cadrul audierilor sau seminarelor publice pe marginea deciziei, actului normativ sau proiectului propus; depuneţi contestare (recuzare administrativă) împotriva autorizaţiei eliberate, hotărârii adop­tate sau a proiectului aprobat. Folosiţi instanţele judecătoreşti.

Dar, pentru a vă folosi de una dintre variantele propuse, trebuie să fiţi informaţi, să vă cunoaşteţi drepturile. După ce adunaţi toată informaţia nece­sară pentru a veni cu argumente reale în privinţa problemei pe care o aveţi în comunitate – decideţi modalitatea cea mai potrivită în dependenţă de circumstanţele în care vă aflaţi şi ACŢIONAŢI.

Vox Populi, Vox Dei (Vocea poporului, Vocea lui Dumnezeu) nu este doar un mit, dar o rea­litate într-o societate cu adevărat democratică.

Un articol realizat de Centrul Aarhus Moldova