Sturionii Nistrului: cum au dispărut „fosilele vii” din apele Moldovei

Un fluviu al caviarului pierdut

Sturionii, considerați „fosile vii” și „cei mai arhaici pești ai apelor globului pământesc”, nu se mai întâlnesc în apele naturale ale Republicii Moldova. Nu se regăsesc în statisticile instituțiilor de profil, nici în rapoartele cu capturi ilegale. Cu toate acestea, în plasele braconierilor ajung periodic fie morun, fie nisetrul. Cu doar 70 de ani în urmă, însă, Nistrul era unul dintre cele mai importante spații de reproducere pentru aceste specii emblematice.

Până la construcția barajului Hidrocentralei Dubăsari (1951–1954), sturionii urcau pe tot cursul Nistrului, ajungând până la Hotin. Pe sectorul Nistrului de mijloc, de regulă, aceștia depuneau icrele pe boiștile naturale formate din pietriș, bolovăniș și nisip grosier. Era locul unde se nășteau, pe piatră, „cele mai scumpe icre”. Ulterior, după construcția complexului Novodnestrovsk din amonte (an.1973), Nistrul a rămas „strangulat” între cele două baraje – de la Naslavcea și Dubăsari, fiind practic închisă calea de acces a sturionilor spre locurile de reproducere.

Fotografii din perioada interbelică, încă accesibile în arhive online, arată localnici cu pești uriași pregătiți pentru consum. Pescuitul sturionilor nu era o raritate, ci parte din realitatea cotidiană a fluviului.

Cât de mulți erau: cifrele istorice ale capturilor

Sturionii sunt mai periclitați critic decât orice alt grup de specii evaluat de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN): potrivit inițiativei internaționale SOS Sturionii, 25 din 27 de specii sunt amenințate cu dispariția, iar două sunt deja pierdute.

IUCN subliniază că sturionii pot trăi până la 100 de ani și nu se reproduc anual, ceea ce face ca refacerea populațiilor după declinuri să fie extrem de lentă. Datorită faptului că sunt un grup de specii extrem de valoros, cererea de caviar este sporită, ducând la braconaj și supraexploatare, atât legală, cât și ilegală, ceea ce reprezintă o amenințare majoră pentru supraviețuirea lor.

Datele istorice arată că, pe Nistru, înainte de barajul hidrocentralei Dubăsari, sturionii migratori aveau o pondere importantă în capturi. Conform datelor expuse într-un studiu realizat pe la mijlocul sec. 20 (Iaroșenco, 1957), structura capturilor totale de sturioni era următoarea:

• morunul (Huso huso): 42%,
• păstruga (Acipenser stellatus): 35,5%,
• cega (Acipenser ruthenus) (potamodromă locală): în unii ani ajungea la 37% din capturile totale de sturioni,
• nisetrul rusesc (Acipenser gueldenstaedtii): cel mai rar dintre sturionii migratori.

În limitele Republicii Moldova, sturionii se întâlneau pe întreg cursul Nistrului și al Prutului. Diferențele de mobilitate erau mari: păstruga se deplasează zeci de kilometri, nisetrul sute, iar morunul poate străbate peste o mie de kilometri spre boiști.

În anii ’30, capturile comerciale de sturioni în Nistru ar fi atins 3,8 tone, iar în anii ’40 – 1,4 tone; ulterior pescuitul comercial de sturioni a fost interzis din cauza descreșterii permanente a efectivelor (Lobcenco, 1999).

În cadrul pescuiturilor științifice efectuate de cercetătorii Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură, în ultimii 25 de ani au fost semnalate exemplare unice a doar două specii de sturioni: cega și păstruga.

Ce ne-a mai rămas: lista Institutului de Zoologie

În prezent, atribuțiile privind monitorizarea stării populațiilor de sturioni din Republica Moldova revin Institutului de Zoologie, care anterior era parte componentă a Academiei de Științei, însă acum este parte a Universității de Stat din Moldova.

Potrivit cercetătorilor, toate speciile de sturioni nativi din Republica Moldova sunt luate sub protecție legală, fiind incluse în Cartea Roșie, ediția a III-a (2015) și având diverse statute de raritate.

Singura specie încadrată la „vulnerabilă” (VU) este cega (Acipenser ruthenus), în timp ce celelate specii de sturioni nativi – precum morunul, nisetrul sau păstruga – sunt clasificate ca specii periclitate (EN) sau critic periclitate (CR).

Excepție fac speciile alogene crescute în captivitate, care nu sunt native pentru ecosistemele naturale ale Moldovei, precum poliodonul (Polyodon spathula) și nisetrul siberian (Acipenser baerii), utilizate exclusiv în acvacultură.

Datele Institutului de Zoologie arată că, în prezent, în Nistru și Prut pot fi semnalate următoarele specii de sturioni:

• Morunul – Huso huso: specie marină, migratoare anadromă, semnalată doar în Nistru, statut CR;
• Cega – Acipenser ruthenus: specie dulcicolă, reofilă, potamodromă, semnalată în Nistru și Prut, statut VU;
• Nisetru – Acipenser gueldenstaedtii: specie marină, migratoare anadromă, semnalată în Nistru (nu urcă în Prut), statut CR;
• Păstruga – Acipenser stellatus: specie marină, migratoare anadromă, semnalată în Nistru și Prut, statut EN.

În trecut urca din Dunăre în Prut și viza / șipul – Acipenser nudiventris, specie dulcicolă și reofilă, dar astăzi este considerată dispărută atât în România, cât și în Republica Moldova (ultima captură în Dunărea românească – 1950).

Morunul – uriașul care nu mai ajunge la boiști

Morunul (Huso huso), cel mai mare pește de apă dulce – putând ajunge și până la 1300 kg! -, migra din Marea Neagră în Nistru pentru reproducere. Fluviul oferea condiții ideale: substrat pietros, curgere adecvată, oxigenare bună.

Morunul, specie marină migratoare, putea atinge dimensiuni impresionante – până la 4,2 metri lungime și o vârstă de peste 100 de ani. Unele exemplare capturate istoric ajungeau la 1.300 de kilograme, fiind considerați adevărați „giganți” ai apelor dulci.

Valoarea economică a speciei era pe măsura dimensiunilor sale: pe piețele occidentale, prețul oficial al unui kilogram de caviar variază între 400 și 1.000 de euro, în funcție de specie și zona de proveniență, icrele de morun fiind considerate cele mai scumpe.

Migrația de reproducere se oprea natural în sectorul unde astăzi se află barajul lacului de acumulare Dubăsari. După construcția acestuia, însă, depunerea icrelor pe Nistru a devenit imposibilă. Toate studiile indică faptul că barajul a întrerupt complet migrația din Marea Neagră, iar zonele de reproducere au fost pierdute sau izolate.

Nisetrul rusesc – specie „aproape dispărută”

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii) este o altă specie de sturion cu prezență istorică în Nistru. Migra din Marea Neagră pentru reproducere, iar documentele științifice arată că principalele zone de depunere a icrelor se aflau în sectorul mijlociu al fluviului, în special în apropierea orașului Râbnița, dar migrația ajungea aproape până la Hotin.

Un articol științific arată că ponderea nisetrului rusesc în capturile de sturioni, înainte de construirea barajelor, era în medie de aproximativ 8% pe o perioadă de cinci ani, dar nu era capturat în fiecare an. În anii 1950 a fost semnalat în zona Moghilău-Podolsk și Râbnița, iar locurile de reproducere erau în aval de Râbnița, în regiunea satului Saharna. În prezent, este un pește extrem de rar, practic dispărut, fiind inclus în Cartea Roșie a Ucrainei, Moldovei și Transnistriei și protejat la nivel european.

Și totuși, braconierii sunt cei care îl găsesc.

În ajun de Revelion, la 30 decembrie 2021, în bucătăria unui apartament din Tiraspol, un bărbat este fotografiat cu un nisetru rusesc. Imaginea a ajuns în posesia cercetătorilor – care nu oferă de

talii, dar o includ în articolul „Despre speciile rare de pești ale Nistrului Mijlociu și Inferior în ultimii 20 de ani (2000–2021)”. Potrivit autorilor, acesta este singurul document care confirmă prezența nisetrului în Nistru în ultimii 20 de ani.

Cega și păstruga – ultimele apariții izolate

Cega (Acipenser ruthenus) este singura specie de sturion care mai poate fi semnalată, sporadic, atât în Nistru, cât și în Prut. Este o specie dulcicolă, potamodromă, cu o reziliență mai mare față de fragmentarea râurilor.

Păstruga (Acipenser stellatus), specie marină migratoare, este semnalată extrem de rar în Nistru și Prut, fiind clasificată drept specie pe cale de dispariție. În pescuirile științifice din ultimii 25 de ani au fost înregistrate doar exemplare izolate de cega și păstrugă.

Braconajul: absent din rapoarte, prezent în realitate

Inspectoratul pentru Protecția Mediului susține că, în ultimii cinci ani, nu au fost depistate cazuri de braconaj piscicol care să vizeze speciile de sturioni.

„Pe parcursul ultimilor cinci ani, cazuri de braconaj piscicol a speciilor de sturioni (cegă, nisetru rusesc, păstrugă și morun) nu au fost depistate”, se arată explicit în răspunsul la solicitarea Ecopresa.

În răspunsul Institutului de Zoologie către Ecopresa apare, însă, relatarea unui recent caz de braconaj în Transnistria.

„La 7 mai 2025, în urma pescuitului ilicit cu ajutorul jupuitorului, a fost prins un morun (Huso huso) de peste 1,5 m lungime, la aproximativ 300 m în aval de barajul Dubăsari.”

Cercetătorii mai notează că tronsonul unde a fost capturat morunul – între km 356–345 în aval de baraj -, este o zonă ecologică deosebit de sensibilă – cu boiști ale speciilor litofile, zonă de concentrare a peștilor în migrații reproductive, trofice și de iernare. Cu toate acestea, zona rămâne insuficient protejată. În special, după modificarea legii, în 2018.

 Zona critică și lege slăbită

Sectoare importante de pe Nistru, unde sunt boiști ale sturionilor, au fost scoase de sub protecție, după cum atenționează oamenii de știință acum șape ani, prin modificarea Legii fondului piscicol (nr. 149/2006). Legiuitorii au redus limita de protecție în aval de barajul Dubăsari de la 500 m cum era inițial, la 300 m. Cazul morunului prins în 2025 indică faptul că peștele a fost capturat dincolo de limita actuală de protecție. Important de spus că, prin Convenția de la Berna la care este parte, Republica Moldova se obligă, de ex., să protejeze habitatele critice pentru reproducere și migrațiune; să prevină degradarea boiștilor și fragmentarea rutelor de migrație.

Despăgubiri majorate, cazuri neidentificare

Dacă vor fi prinși la pescuit ilegal cu sturioni, oamenii vor primi amenzi usturătoare. După modificarea din 2018, Legea nr. 149/2006 prevede despăgubiri majorate pentru prejudiciul în cazul pescuitului, comercializării, posesiei, exportului ilicit sau nimicirii resurselor biologice acvatice. Potrivit Ministerului Mediului, pentru speciile incluse în ediția a III-a a Cărții Roșii (2015) s-au stabilit despăgubiri de 250–300 unități convenționale, iar pentru sturioni – 300 u.c. (aprox. 700 euro) – o majorare de trei ori față de cuantumul anterior. În plus, din 2016 este interzis pescuitul industrial și comercial al tuturor speciilor pe întreg teritoriul Republicii Moldova în obiectivele acvatice naturale, ca măsură de restabilire a resurselor piscicole.

Datele din sistemul informațional al Poliției arată că în perioada 2020 – primele opt luni ale anului 2025 au fost pornite 12 cauze penale pentru pescuit ilegal sau alte exploatări neautorizate ale apelor. Un element care iese în evidență este saltul din 2025: în primele opt luni, cifra era deja de peste două ori mai mare decât în anii precedenți.

În același timp, răspunsul primit de la Inspectoratul General al Poliției nu include detalii despre finalitatea dosarelor (condamnări, amenzi, confiscări), nici tipul exact al infracțiunilor și nici speciile pescuite ilicit.

Ce urmează: protecție reală sau doar mențiuni în strategii?

Potrivit Ministerului Mediului, Republica Moldova nu are în prezent un program național dedicat exclusiv sturionilor. La autoritatea de mediu se află în proces de definitivare Programul privind biodiversitatea 2026–2030, unde apare acțiunea „Restabilirea efectivelor numerice (populațiilor) ale unor specii rare și pe cale de dispariție” – acțiune care ar urma să includă și sturionii.

Cu sturionii strict protejați pe hârtie – de la CITES și Convenția de la Berna până la Cartea Roșie – și cu exemplare „numărate” doar în capturi ale braconierilor – aceasta este realitatea Republicii Moldova, unde boiștile celor mai vechi specii de pești rămân insuficient ocrotite de lege.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Journalismfund Europe.