Peresecina și-a atins scopul: are acum sistem centralizat de canalizare cu epurare. Probleme cu accesul la apă și stațiile de epurare există mai ales în sudul Republicii Moldova  

Rând pe rând, oamenii din Peresecina (Orhei) se conectează la sistemul centralizat de canalizare, după ce, la sfârșit de ianuarie, a devenit funcțională stația de epurare din localitate. Este un eveniment care le schimbă viața: vor scăpa de haznalele din grădină, care dăunează sănătății umane și mediului. În plus, vor scăpa de apele murdare din gospodărie cu bani mai puțini. 

Peresecina este un caz fericit. În sute de localități din Republica Moldova lipsesc stațiile de epurare a apelor uzate, iar cele existente funcționează ineficient, multe necesitând reparații capitale. În UTA Gagauz-Yeri, bunăoară, poluarea râului Ialpug din cauza apelor uzate netratate, este o mare urgență ecologică. În plus, multe localități din sud se confruntă cu o lipsă acută de apă, cu probleme cauzate de calitatea scăzută a apelor subterane.

Avem legi și strategii pentru îmbunătățirea alimentării cu apă și a epurării, însă implementarea lor rămâne problematică, este concluzia unui studiu. Pentru a preveni o criză severă după anul 2030, sunt necesare investiții urgente și tehnologii moderne. 

Peresecina: rețeaua de canalizare centralizată devine realitate

Oamenii din satul Peresecina, raionul Orhei (cu peste 3.000 de locuitori), trăiesc o schimbare importantă – se conectează la sistemul centralizat de canalizare. Aceasta, după ce la sfârșit de ianuarie a fost dată în exploatare stația de epurare din localitate. După ani în care apele uzate din baie și veceu erau colectate în haznale săpate în grădini, gospodăriile se racordează acum, rând pe rând, la conducta centrală a rețelei de canalizare.

Serviciul de salubrizare centralizat va costa pentru o gospodărie în jur de 100 de lei lunar. Sătenii deja cunosc că „este interzisă aruncarea în canalizare a șervețelelor umede, direcționarea apelor pluviale din gospodărie în rețeaua de canalizare” și alte aspecte ce vor fi stipulate în contractul de prestare a serviciului de canalizare.

„Rețeaua este în construcție, avem 18 km în total de construit. S-au construit peste 12 km, dar mai avem. Și, concomitent, conectăm și gospodăriile”, povestește primara Valentina Buzu, solicitată de Ecopresa.

Contribuția de conectare pentru fiecare gospodărie este de 5.000 lei. Pentru agenții economici care nu sunt în domeniul HoReCa, contribuția este de 10.000 lei, iar pentru domeniul HoReCa și hipermarket-uri – 25.000 lei.

„Pentru că rețeaua este un lucru costisitor, primăria alocă 10% din valoarea totală a proiectului. În anul trecut am alocat 1,3 milioane lei, fără a pune presiune financiară pe cetățeni, iar anul acesta mai avem de alocat aproximativ 1,7 milioane lei. Și deoarece primăria nu va putea să asigure de una singură banii aceștia, am aprobat și o contribuție de conectare”, explică Valentina Buzu.

Dar oamenii doresc să contribuie financiar – potrivit ei, semnează contractele de prestare a serviciului de canalizare.

„Da, toată lumea este dispusă, pentru că băile și veceurile sunt deja în interiorul casei și este o provocare legată de apele menajere. Pentru curățarea haznalei, o gospodărie ar achita în jur de 3.000 lei pe an. Iar cu serviciul de salubrizare creat ar achita doar 1.200 lei pe an”, spune șefa administrației locale.

Apele uzate erau colectate în haznale săpate în grădini

„Până acum, apele reziduale și menajere din fiecare gospodărie erau depozitate într-o hazna. Așa se aduc prejudicii și mediului, și sănătății fiecărui gospodar. Și apele freatice sunt contaminate cu toate reziduurile. Pentru că nimeni nu face o hazna foarte bine, ermetic izolată. O provocare foarte mare pentru fiecare locuitor era că haznaua asta se curăță și asta costă. Avem o persoană fizică care are o cisternă ce poate curăța și serviciul acestea costă 600 de lei, iar practica este lunară sau cel puțin o dată în trei luni. Și astea sunt niște costuri suplimentare și niște costuri enorme, pentru că serviciul de salubrizare centralizat va costa nu mai mult de 100 de lei”, explică Valentina Buzu, adăugând că, în paralel cu acest proiect, la Peresecina se desfășoară și lucrări de reabilitare a drumului.

Stația de epurare din Peresecina a fost construită de la zero cu sprijinul Fondului Național pentru Mediu, care a alocat 29 de milioane de lei pentru acest proiect. Primăria a contribuit cu 10% din valoarea proiectului.

Stația are o capacitate de epurare de 600 de metri cubi pe zi – trei rezervoare a câte 200 de metri cubi pe zi. Acum funcționează doar un rezervor, iar ulterior, după creșterea volumului de apă, vor fi pornite și celelalte două. Proiectul, planificat să fie complet operațional până la sfârșitul anului 2025, include și construirea unei rețele de canalizare extinse pe o lungime de 18 kilometri, destinată să deservească 3.200 de gospodării din sat. Această inițiativă va contribui la reducerea poluării apei și a solului, asigurând un mediu mai curat și mai sănătos pentru comunitatea locală.

Ministrul Mediului, Sergiu Lazarencu, a încurajat primăriile din întreaga țară să acceseze finanțări prin Fondul de Mediu pentru implementarea unor proiecte similare, menite să îmbunătățească infrastructura și calitatea vieții în localitățile rurale din Republica Moldova.

Gropile pentru ape reziduale săpate în grădini: pericole pentru mediu și sănătatea umană

Gropile pentru ape reziduale (haznalele) săpate în grădinile oamenilor prezintă multiple pericole atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea umană.

 Impact negativ asupra mediului:

Contaminarea apelor subterane – lichidul din haznale se infiltrează în sol, poluând stratul freatic. Aceasta poate afecta fântânile și sursele de apă potabilă.

Poluarea solului – materiile organice și substanțele chimice din apele uzate afectează calitatea solului, reducând fertilitatea acestuia.

Mirosuri neplăcute și atragerea dăunătorilor – mirosurile emanate pot deveni insuportabile, iar insectele și rozătoarele pot răspândi boli.

Eliberarea de gaze periculoase – descompunerea materiilor organice produce gaze toxice, precum metanul și hidrogenul sulfurat, contribuind la poluarea aerului.

Riscuri pentru sănătatea umană:

Răspândirea bolilor – bacterii, viruși și paraziți (precum E. coli, Salmonella, Giardia) din apele reziduale pot contamina sursele de apă și alimentele cultivate în grădini, provocând infecții gastro-intestinale grave.

Pericol de intoxicații – nitrații și nitriții proveniți din deșeuri pot ajunge în apă și, consumând-o, pot provoca intoxicații periculoase, mai ales la copii (sindromul „blue baby”).

Accidente domestice – gropile deschise sau prost sigilate prezintă risc de prăbușire, mai ales pentru copii și animale.

Prin conectarea la sistemul centralizat de canalizare și funcționarea stației de epurare, locuitorii din Peresecina elimină aceste pericole, contribuind la un mediu mai curat și mai sănătos.

Accesul la apă, canalizare și stațiile de epurare: cele mai mari probleme sunt în sudul Republicii Moldova

Republica Moldova, în special regiunile de sud, se confruntă cu o lipsă acută de apă, cu probleme cauzate de calitatea scăzută a apei subterane. De asemenea, stațiile de epurare a apelor uzate funcționează ineficient, multe necesitând reparații capitale. În UTA Gagauz-Yeri, poluarea râului Ialpug din cauza apelor uzate netratate, este o mare urgență ecologică.

Există legi și strategii pentru îmbunătățirea alimentării cu apă și a epurării, însă implementarea lor rămâne problematică. Pentru a preveni o criză severă după anul 2030, sunt necesare investiții urgente și tehnologii moderne. Am desprins informații dintr-un studiu publicat de organizaţia non-guvernamentală Soluția Verde. 

Apeducte: În Republica Moldova există 1.032 localități cu alimentare centralizată cu apă, inclusiv 3 municipii și 52 de orașe. Dar în special regiunile sudice, cum ar fi UTA Gagauz-Yeri, se confruntă cu o lipsă acută de apă. În sudul țării, consumul de apă este cel mai redus, ajungând la doar 13,9 litri pe zi per persoană (în nordul țării acest consum este de 23,6 litri, în centru – de 32,4 litri).

Canalizare: Peste 80% dintre gospodăriile din Republica Moldova sunt conectate la canalizare, însă localitățile mici se confruntă cu constrângeri bugetare.

Tratarea apelor uzate: Avem 271 de stații de epurare a apelor uzate, dintre care doar aproximativ 210 sunt funcționale. Apele uzate tratate sunt utilizate în agricultură, iar nămolul servește ca fertilizator.

Peste o jumătate dintre stațiile de epurare sunt construite în anii ’90 și necesită reparații capitale sau înlocuire. Starea lor precară înseamnă o epurare necalitativă a apelor uzate.

Procentajul de populație cu acces la apă curată și canalizare rămâne insuficient în multe localități. Lipsa personalului calificat și a investițiilor face ca poluarea râurilor și lacurilor să persiste, afectând ecosistemele și sănătatea publică, se arată în studiul publicat de Soluția Verde.

Problema apei necesită un efort comun din partea autorităților, donatorilor internaționali și comunităților locale, conform sursei citate.

Poluarea râului Ialpug: o urgență ecologică în sudul RM

Zona de sud, inclusiv UTA Gagauz-Yeri, depinde în mare parte de apele subterane și râul Ialpug (cu afluentul său Lunga). Iar poluarea râului Ialpug, din cauza apelor reziduale netratate, este o mare problemă ecologică. Deocamdată, pentru a combate poluarea râului Ialpug, pe luncile râului s-au plantat și se plantează copaci, au fost create parcuri.

În autonomia găgăuză, sistemul de canalizare este insuficient dezvoltat: doar 17% dintre locuitori au acces la acesta (media în RM este de 40%). Din cele 26 de localități ale autonomiei, doar 7 sunt dotate cu sisteme centralizate de canalizare, iar calitatea epurării apelor uzate este nesatisfăcătoare.

În Comrat, stațiile de epurare nu funcționează, în Ceadîr-Lunga acestea funcționează parțial, iar Vulcănești utilizează doar 5% din capacitatea proiectată.

La sfârșitul anului 2023, Comrat avea un nivel ridicat de alimentare cu apă – 99%, dar un nivel scăzut de canalizare – 41% (se preconiza că la sfârșitul anului 2024 acest indicator va crește la 55-65%).

Mirosul insuportabil din Comrat, cauzat de deversarea apelor reziduale netratate, reprezintă un pericol pentru sănătatea locuitorilor și ecosistem. Infrastructura depășită a rețelei de canalizare, construită în mare parte în anii ’90, nu mai face față nevoilor actuale. Localnicii solicită construirea de noi stații de epurare, proiectate pentru 2026, dar până atunci sunt necesare soluții temporare și investiții strategice.

În UTA Gagauz-Yeri, 79% din populație beneficiază de alimentare centralizată cu apă (este unul dintre cele mai ridicate procentaje din RM, media fiind de 76%). Cu toate acestea, în unele localități, precum Chiriet-Lunga, accesul la apă este de doar 16%.

Conform studiului citat, proiecte precum apeductul construit în 1999 cu sprijinul Turciei demonstrează impactul pozitiv al finanțării externe, potrivit studiului. Totuși, resursele rămân insuficiente, iar dezvoltarea infrastructurii pentru utilizarea apei din râul Prut reprezintă o prioritate.

Gradul ridicat de mineralizare a apelor subterane și lipsa unui sistem centralizat fac ca locuitorii să recurgă la fântânile proprii, care nu garantează siguranța apei.