fbpx

Mini hidrocentrala de la Brânzenii Noi – investiţia „băieţilor şmecheri” poate distruge Răutul

 Mini hidrocentrala de la Brânzenii Noi – investiţia „băieţilor şmecheri” poate distruge Răutul

Răutul „strangulat” la Brânzeni de o imensă construcție, care-l lasă fără apă. Lucrări la hidrocentrală, în 2017. Imagine: Vladimir Petrusevici

Susține Ecopresa, distribuie!

Este o zi aproape caniculară, când soarele dogoritor frige și orice boare de vânt sau picătură de apă sunt ca o salvare. Mă îndrept spre Răut, de unde ar fi trebuit să vină măcar o boare de răcoare. Dar trăiesc un șoc – la Brânzenii Noi, Telenești, în partea centrală a Moldovei, aproape nu mai este râu. Farmecul de odinioară al Răutului, cu landșaft calcaros și meandre pitorești, este practic strangulat de niște blocuri enorme de beton, care au apărut de-a latul albiei. Rotativele de culoare albastră dau de înțeles că turbinele au fost instalate.

Imaginea face parte dintr-o presupusă investiție prietenoasă mediului – construcția unei mini hidrocentrale electrice -, care este în toi pe Răut, un râu cu potențial energetic foarte mic (vedeți și articolul din numărul iunie 2017 al revistei NATURA) și distruge, de fapt, ecosistemul râului. Este prima investiție de acest gen în Moldova după independență și vine cu pretextul dezvoltării surselor regenerabile de energie. Se pare că proiectul reproduce o tendință dăunătoare observată la vecinii din UE – Bulgaria și România – unde sute de râuri mici au fost distruse sau chiar au dispărut ca urmare a investițiilor nechibzuite în construcția mini hidrocentralelor – cu sau fără baraj – și valorificarea energiei apei.
Răutul, cu o lungime de 286 km, este principalul afluent de dreapta al fluviului Nistru și cel mai mare râu care izvorăște și curge în totalitate pe teritoriul R. Moldova. Cu toate acestea, pe cursul lui se atestă doar 20-40% din norma multianuală de apă. Acum jumătate de secol, 17 mini hidrocentrale, fără baraj, au fost construite pentru electrificarea locală. În doar  câțiva ani, după 1960, toate au fost închise, ca fiind dăunătoare râului și nerentabile. De atunci, gândul de a face, totuși, bani din apa Răutului, nu a dat pace diferitor agenți economici. În vara anului 2016, o companie privată – SRL „Expert Lab” – a și început reconstrucția capitală a fostei mini hidrocentrale de lângă satul Brânzenii Noi, Telenești. Deși legea prevede expertiza ecologică și consultarea localnicilor, lucrările au demarat fără vreo permisiune a autorităților de mediu. Dar, mai bine de jumătate de an, autoritățile au neglijat acest abuz.

 Betonarea albiei Răutului şi diminuarea debitului natural al râului. Imagine: Lilia Curchi

Hidroenergia are un impact devastator asupra râurilor și a locuitorilor din preajmă”, spune Dimiter Koumanov, membru al ONG „Balkanka”, o asociație non-profit din Bulgaria, care se ocupă de evaluarea impactului hidrocentralelor asupra râurilor din Bulgaria. Odată cu construcția mini hidrocentralelor, peste 160 de râuri din Bulgaria, incluse în lista habitatelor Natura 2020, au rămas fără apă. În România, microhidrocentralele pe râuri de munte (nu de câmpie, ca Răutul!) „a creat prejudicii mari în cele mai multe cazuri, punând in primejdie nu doar natura, dar și sustenabilitatea mai multor zone”, vorbesc experții de la WWF-România. Și ecologiștii din R. Moldova atenționează asupra aceluiași lucru. „Orice baraj amplasat pe un râu are un impact semnificativ asupra funcționării acestui râu, prin blocarea migrării peștilor, scăderea debitului de apă și începerea proceselor de înnămolire, toate în ansamblu ducând la diminuarea capacității de autoepurare a râului”, menționează Iuliana Cantaragiu, expertă proiecte, Centrul Național de Mediu.
Realitatea dovedește că investitorii nu sunt interesați de asemenea argumente. La doar câțiva metri deasupra blocurilor de beton instalate de-a lungul Răutului, cursul natural al râului este schimbat și îndreptat printr-un canal de deviere de 112 metri lungime și 7 metri lățime, lăsând albia goală. Puțin mai jos, imaginea râului care suferă este completată de un baraj de blocare a apelor pe o suprafață de 660 m2. În aprilie 2017, Inspectoratul Ecologic de Stat a stabilit că aceste lucrări se desfășoară cu încălcarea mai multor legi – privind expertiza ecologică, privind protecția mediului, privind zonele și fâșiile de protecție a apelor râurilor și bazinelor de apă, precum și Codul subsolului. Mai mult, pentru executarea lucrărilor, SRL „Expert Lab” a intrat în cariera neautorizată de piatră din apropiere și a extras ilegal 660 m3 calcar brut pentru construcție. Ca urmare a controlului, Inspectoratul Ecologic a stabilit prejudiciul cauzat mediului în mărime de peste 223 mii lei, precum și prejudiciul cauzat resurselor de sol în mărime de peste 106 mii lei. Mai mult, „Expert Lab” a primit interdicție de a continua lucrările de construcție, iar dosarul a fost îndreptat organelor superioare de control – către procuratură. Totuși, temeiul nu este construcția ilegală a unei mini hidrocentrale (!). Codul Apelor stabilește că pentru generarea de hidroenergie este nevoie de permisiuni pentru folosința specială a apei. Iar pentru eliberarea autorizației, solicitantul trebuie să prezinte o serie de documente, inclusiv calculele privind cantitatea de apă care urmează a fi folosită, planul de acţiuni/ investiţii privind protecţia resurselor de apă, planul și/sau schema terenului, cu indicarea, după caz, a construcţiilor hidrotehnice și multe altele. Nici o cerere de coordonare a lucrărilor sau de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei nu a fost depusă de SRL „Expert Lab” către Agenția „Apele Moldovei”, confirmă Radu Cazacu, director adjunct al instituției.

Cursul natural al Răutului a fost deviat printr-un canal de 112 m lungime. Imagine: Lilia Curchi

Cu toate acestea, în mijlocul acelei zile caniculare de iunie, pe șantierul de construcții câțiva bărbați lucrau, fără a fi echipați corespunzător. Nu  aveau nici căști, nici veste reflectorizante. Inscripția „Interzis. Șantier hidrotehnic” avertiza că fără permisiune nimeni nu e binevenit. „Nu mi-am imaginat că nu vor respecta interdicțiile autorităților de mediu”, și-a exprimat nedumerirea Ghenadie Roșca, inspector de mediu la Inspectoratul Ecologic de Stat. Roșca a inspectat locul în cadrul controlului inopinat din aprilie curent, iar acum spune că lucrările au progresat, în ciuda amenzilor și interdicțiilor. Sergiu, un om  care s-a declarat responsabil pentru lucrările de construcție, a refuzat să răspundă la orice întrebare și să-și dea numele complet. „Toate documentele se află la Chișinău, nu pot spune altceva”, a răspuns el.
Dar nici de la Chișinău nu am aflat mai multe. La numărul de telefon al SRL „Expert Lab” vocea unei femei s-a auzit la celălalt capăt al firului. Era Natalia, director executiv – nici ea nu a dorit să-și rostească numele complet. „Nu vă putem spune nimic acum. Sunați într-o lună, posibil vom avea câteva răspunsuri pentru dvs.”, a menționat Natalia pentru colegul meu, Sergiu Pascari. Am revenit după trei săptămâni, dar nimeni nu a mai răspuns. Astfel, o serie de întrebări privind expertiza și impactul de mediu, consultarea cetățenilor, tipul și fezabilitatea investiției rămân în continuare deschise.
Primarul din Brânzenii Noi, Veaceslav Tcaciuc, a fost mai cooperant, lăsând impresia că a făcut un pas corect. Acesta a adjudecat în instanță proprietatea asupra clădirii fostei hidrocentrale în 2012, de la Agenția Proprietății Publice. „Clădirea fostei hidrocentrale este proprietatea primăriei. Agentul economic a arendat-o pentru 25 de ani. A vrut s-o cumpere, dar legea nu permite. Acum practic  construiesc totul din nou. Cam 80% este finalizat, se vorbește că peste vreo lună (sic!) va fi dată în exploatare”, spune primarul. Conform contractului, în prima perioadă SRL „Expert Lab” achită 35 mii lei anual în bugetul primăriei, continuă Tcaciuc. Zice că cei de la „Expert Lab” sunt „băieți cu inițiativă”. „Doar de-ar ploua, să fie apă în râul Răut”, își exprimă speranța primarul de Brânzenii Noi.

Discuția cu primarul a arătat că acesta este convins de beneficiul care va urma și nu concepe că ar putea apărea mari probleme de mediu, mai ales că este vorba despre „investiții străine”, precum declara în august 2016, în ziarul regional „Cuvântul”.

Din păcate, experiențele internaționale arată că investitorii nu sunt întotdeauna onești. Acest lucru s-a întâmplat în Bulgaria, de exemplu. „Albii și râuri uscate, treceri pentru migrarea peștilor construite impropriu – acesta este adevărul dur în aproximativ 160 din 260 de hidrocentrale din Bulgaria pe care le-am vizitat. Cu regret, doar aproximativ 5% din instalațiile hidrotehnice funcționează corespunzător în Bulgaria”, spune Dimiter Koumanov de la „Balkanka”. Zilele trecute, în România, Tribunalul Cluj a obligat investitorul unui proiect ce prevedea realizarea mai multor microhidrocentrale pe râul Someșul Mic, să refacă valea acestui râu și să demoleze construcțiile realizate. Investițiile în mini hidrocentrale duc la secarea râurilor, iar peștii dispar în totalitate, spun activiștii de mediu. Dacă acest lucru se întâmplă în Bulgaria și România, membri ai UE, cu rigori stricte prevăzute de Directiva Cadru Apă, oare ce impact va fi resimțit pe un râu fără apă în Moldova?
Legislația comunitară și internațională arată că instalațiile hidroelectrice trebuie planificate la nivel guvernamental, iar la alegerea amplasamentului și la proiectarea unei mini hidrocentrale, a prizei de apă și construcţiilor aferente, precum și la efectuarea activităţilor necesare pentru construcţie și funcţionare să fie acordată o atenţie deosebită asigurării protecţiei mediului pe toată durata de exploatare. „Prima responsabilitate o au instituțiile guvernamentale, care trebuie să stipuleze cerințe clare și să urmărească ca mini hidrocentralele să nu dăuneze ecosistemelor fluviale, precum și populației locale. Dacă există vreun risc asupra mediului sau populației, instalația hidroelectrică ar trebui eliminată sau adaptată pentru a reduce impactul negativ”, a declarat Imme Scholz, director adjunct la Deutsches Institut für Entwicklungspolitik. Am discutat cu ea la Summit-ul Solidarității S20 din Hamburg. „Experiențele internaționale arata că hidrocentralele sunt construite, dar de cele mai multe ori sunt pe râurile mari. Dar proiectele mici pot fi, de asemenea, foarte riscante și este important să atragem atenția asupra acestora. Cu siguranță, energia hidroelectrică este bună – acolo unde se potrivește -, încercați să găsiți soluții pozitive. Dacă nu este posibil, proiectul ar trebui schimbat”, menționează Scholz. Expertul în energie de la Greenpeace, Anike Peters, a continuat în aceeași cheie – „toate investițiile trebuie să fie durabile, fără impact asupra mediului”.

Deşi au primit interdicţie, pe şantierul viitoarei mini hidrocentrale se lucrează în toi, fără autorizaţie. Imagine: Lilia Curchi

Este o zi caniculară de iunie. Privesc Răutul, principalul afluent de dreapta al Nistrului, și îl văd strangulat de o viitoare mini hidrocentrală, care îl poate omorî definitiv, sub pretextul „investițiilor verzi”. Cine a încurajat și susține financiar un proiect cu repercursiuni asupra naturii și a comunităților din aval de baraj? Cine protejează „băieții cu inițiativă”,care sfidează premeditat legislația în vigoare și prescripțiile autorităților de mediu? Și la urma urmei, este Răutul apărat cu adevărat sau după cortină se află aranjamente și scheme de corupție?

Lilia Curchi, revista NATURA, Iulie 2017

Digiqole ad
Susține Ecopresa, distribuie!