Deşeurile, o problemă nerezolvată

Ultima data subiectul incinerării deșeurilor a fost discutat în Parlamentul Republicii Moldova în iulie 2016, înainte de a fi adoptată Legea privind deșeurile. Deşi au fost dezbateri largi, prevederile privind incinerarea nu au fost incluse. Chiar mai mult, un articol special – art. 17 – interzice incinerarea și coincinerarea deșeurilor de orice tip, cu excepția celor medicale.

Definiţia spune că incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor, produsele obţinute fiind căldură, gaze, abur și cenușă. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale. La nivel industrial, incinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase este controversată, deoarece poate produce emisii de substanţe care să polueze aerul, apa şi solul şi să aibă efecte negative asupra sănătăţii umane. De aceea sunt impuse condiţii de exploatare şi cerinţe tehnice stricte, filtre complexe şi măsurarea continuă a emisiilor în aer şi în apă.

Pe durata a câţiva ani, incinerarea deşeurilor a fost un subiect de dispută între responsabili de la Guvern şi Parlament. De exemplu, ex-ministrul Valeriu Munteanu opina că Moldova ar fi singura ţară din Europa care nu admite incinerarea, deşi această metodă ar putea-o ajuta să scape de o parte din deşeuri. Ex-deputata Violeta Ivanov, care, de asemenea, a fost la cârma Ministerului Mediului, dar şi în comisia specializată pe problemele de mediu în Parlament, a militat pentru nepermiterea incinerării deșeurilor. Într-un interviu oferit pentru  Radio Europa Libera, Violeta Ivanov a declarat că „Cea mai bună soluție pentru Republica Moldova este colectarea separată a deșeurilor, reciclarea și fracția ce rămâne trebuie să fie compostată, supusă fermentării, astfel vom obține biogaz”.

În prezent, în Republica Moldova, doar în capitală deşeurile sunt sortate şi reciclate.  Totuşi, mai mult de jumătate din volumul deşeurilor din Chişinău ajunge la gropile de gunoi, iar ulterior la gunoiştea de la Ţânţăreni. În timpul acestui proces nu sunt respectate normele sanitare, sunt poluate atât solul, cât și apele subterane.

Irina Balica, managera companiei de sortare ABS Recycling, spune că în Chişinău ABS sortează deşeurile pe 12 categorii, dintre care 7 sunt diferite tipuri de plastic, urmând  cartonul, sticla, metalul.  O mare cantitate de gunoi reprezintă fracția organică care este generată la bucătărie. O parte din deşeuri, însă, nu  poate fi nici sortată şi nici reciclată – aceasta are denumirea de RDF. „Fracția organică ar putea fi compostată și ar însemna un fertilizant foarte bun pentru sol. Iar fracția RDF, care constituie 10-15% din totalul deșeurilor sortate la uzină, ar putea fi incinerată, pentru a genera energie electrică pentru tot municipiul Chișinău”, menționează Irina Balica.

La Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului aflăm că, pe durata a şase ani, din 2010 şi până în 2016, au fost înaintate propuneri de modificare  legislativă, inclusiv pentru permiterea incinerării deşeurilor, dar nu au fost aprobate în nici o legislatură.

„În acest timp, în Parlament, datorită proiectului Twinning, gestionat de Parlamentul European, o comisie alcătuită din experți locali și din Europa  au analizat legea, au apreciat-o ca fiind bună şi au completat cu unele mici modificări. Chiar şi aşa, după toate eforturile depuse, parlamentarii au spus că legea nu va trece, pentru că nu are susținere. Astfel, nici până astăzi nu avem prevederi privind incinerarea deşeurilor”, menţionează Ludmila Marduhaeva, consultantă principală în Direcția politici de management al deșeurilor şi substanțelor chimice din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Singura permisiune de incinerare se referă la deşeurile medicale. Dar, nu există reglementarea acestui proces – trebuie să fie stabilite norme privind emisiile substanțelor ce provin de la ardere, cerințe pentru controlul emisiilor, norme ecologice, ceea ce însă lipseşte, menționează specialista.

Ludmila Marduhaeva spune că în prezent deșeurile provenite de la instituțiile medicale sunt arse, chiar de instituții, pe teritoriul acestora, fără să se respecte normele de protecție a mediului înconjurător. În cel mai bun caz deșeurile sunt arse în sobe, iar unii le ard direct pe pământ. Astfel de modalități de ardere sunt inadmisibile, pentru că generează riscuri pentru aer, apa, sol, fauna şi floră.

De asemenea, deșeurile medicale sunt evacuate şi la poligoane, ce este foarte nociv pentru mediul înconjurător, pentru că ele sunt foarte toxice. La unele poligoane deșeurile sunt arse sau se auto-aprind, intrând în reacții chimice, degajând un fum dăunător, emanând toxine periculoase pentru sănătate şi mediu.

Practica Uniunii Europene pune în capul mesei reîntoarcerii deșeurilor în uz industrial prin reciclarea acestora şi doar  o mică parte este arsă. Se mizează mult pe reciclare. De asemenea, se promovează necesitatea reducerii poligoanelor. Se crede că poligoanele ne scăpă de gunoi, dar, de facto, ele sunt un focar de infecție pe suprafeţe foarte mari. Aceste poligoane trebuie recultivate când mai sunt în stare să mai primească deșeuri. De aceea, în UE s-a ajuns la o soluție mixtă: poligon, compostare, reciclare, reutilizare, incinerare. Şi aceasta contribuie la dezvoltarea economică.

„În acordurile internaționale la care este parte şi Moldova se stipulează lista deșeurilor care sunt acceptate pentru incinerare în sobele de la uzinele de cauciuc. Am avut o asemenea experiență la uzina „Lafarge” din Rezina. Acolo arderea a fost permisă în etapă de testare. Dar legea nu a fost modificată şi agentului economic nu i-a fost prelungită autorizarea. Ei intenţionau să continue arderea anvelopelor uzate şi, de asemenea, deșeuri menajere. Dar nu pot din cauza legii,” a mai adăugat  Ludmila Marduhaeva.

„Deșeurile ar trebui arse în anumite condiții. Nu cum se produce acum: oamenii dau foc unde vor, chiar dacă este interzis. Pe pământ arderea nu se permite, aceasta dăunează foarte mult fertilităţii solului. Arderea şi incinerarea trebuie să aibă loc în condiții speciale. Într-o uzină special amenajată”, remarcă Elena Mărgineanu, coordonatoare de proiect, Centru Naţional de Mediu.

Fiecare ţară are un management propriu al deșeurilor. În unele orașe deșeurile se sortează când ajung la uzina de reciclare. În Suedia, de exemplu, fiecare sortează separat deșeurile. Hârtia şi cartonul se reutilizează, materialele de construcție – la fel, metalul se prelucrează. Dacă le amesteci pe toate şi le arzi se emană un fum extraordinar de toxic, spune Elena Mărgineanu.

Părerile împărţite nu permit găsirea unui model optim pentru gestionarea deşeurilor. Autorităților le este greu să ia o decizie. Investițiile necesare sunt prea mari, populația nu se lasă implicată în procesul sortării deșeurilor.

În timp ce demnitarii nu pot găsi o metodă adecvată pentru soluționarea problemei deșeurilor, oamenii o rezolvă cum știu mai bine – răspândind gunoi peste tot unde apucă. 

Maria TANASEV, Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism