Serviciile ecosistemice – capitalul natural care ne înconjoară

Relaţia cu natura este un element esenţial în existenţa omenirii, iar rolul nostru este foarte mare atât în exploatarea darurilor naturii, cât și în protecţia acestora.

Natura este reprezentată de elemente complexe pe care noi le numim ecosisteme naturale și semi-naturale, acele medii geografice în care există un ansamblu de organisme vegetale și animale care interacţionează. Păduri, pajiști, lacuri, râuri, mlaștini, peșteri, terenuri agricole etc. unde vieţuiesc plante, animale, păsări, insecte care se influenţează reciproc și există într-un ciclu continuu. Spre exemplu, o pajiște este un ecosistem în care insectele polenizează florile și ierburile. Vitele se hrănesc cu aceste plante, iar bălegarul, descompus de organismele din sol, contribuie la hrănirea pământului în care cresc plantele. Fiecare element al ciclului depinde de alte elemente pentru a supravieţui.

În așa fel, fiecare ecosistem ne oferă nouă, oamenilor, beneficii sub formă de bunuri și servicii. Cercetătorii au identificat patru tipuri diferite de servicii ecosistemice, toate fiind vitale pentru noi: serviciile de aprovizionare sau producţie furnizează bunurile, cum ar fi hrana, apă potabilă, lemnul și fibrele; serviciile de reglare controlează clima și precipitaţiile, cantitatea și calitatea apei, asigură reciclarea naturală a deșeurilor și prevenirea răspândirii bolilor; serviciile culturale se referă la valoarea estetică a peisajului, frumuseţea, inspiraţia și recreerea care contribuie la bunăstarea noastră spirituală, iar serviciile de asistenţă includ formarea solului, fotosinteza și ciclul substanţelor nutritive, aflate la baza creșterii și a producţiei.

Noi, însă, nu apreciem ceea ce ne oferă natura și îi risipim darurile fără a ne da seama că prin acţiunile noastre, conștiente în mare parte, ne lipsim de sursele de hrană, de apă și, în final, de condiţiile de viaţă… De-a lungul timpului, am beneficiat, am consumat și transformat aceste bunuri și servicii, le-am pus preţuri fără a înţelege valoarea lor reală pe termen lung în existenţa societăţii, le-am subevaluat.

Dar cât o să ne coste epuizarea și exploatarea exagerată și nechibzuită a acestor beneficii pe care ni le oferă natura? Este o întrebare care și-au pus-o miniștrii mediului ai marilor puteri economice mondiale, care în cadrul unei reuniuni la Potsdam, Germania, în martie 2007 au convenit să lanseze un studiu global privind beneficiile economice ale diversităţii biologice, care să compare costurile dispariţiei ecosistemelor cu cele ale măsurilor de conservare eficiente.

Conform acestui studiu (Economia ecosistemelor și a biodiversităţii/The Economics of Ecosystems and Biodiversity – TEEB) pierderea anuală de servicii ale ecosistemelor este estimată la 50 de miliarde EUR. Raportul estimează că, în absenţa unor măsuri, doar dispariţia biodiversităţii terestre ar putea costa 7% din PIB până în 2050, iar pierderea serviciilor ecosistemului marin poate spori considerabil această sumă. Totodată, valoarea economică a bunurilor și serviciilor
oferite de ecosisteme a fost estimată la 16-54 trilioane dolari SUA/anual. Valorile au fost calculate luând în considerare serviciile oferite de ecosisteme precum producţia de hrană, materii prime, controlul climei și al gazelor atmosferice, circuitul nutrienţilor și apei, controlul eroziunii, formarea solului etc.).

În Republica Moldova, la fel, există un document care a făcut o primă cuantificare a beneficiilor pe care fiecare din noi le folosește zilnic – Raportul special „Valoarea economică a serviciilor ecosistemice în Republica Moldova” – realizat în anul 2013, în cadrul proiectului implementat de Fondul Global de Mediu și Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare „Planificarea naţională în domeniul biodiversităţii pentru a susţine implementarea Planului Strategic al CDB 2011-2020 în Republica Moldova”.

Conform acestui raport, ecosistemele agricole și pășunile, care ne asigură produse animaliere și producţie vegetală, furnizează servicii de aprovizionare (cu produse agricole), estimate în anul 2011 la 3 900 mil. dolari SUA. În același timp, serviciile furnizate de păduri (lemn, pomușoare, vânat, etc.) erau estimate la circa 28,3 mil. dolari SUA. Un alt domeniu în care putem să simţim foarte bine valoarea beneficiilor pe care ni le aduc ecosistemele este ecoturismul – o activitate în creștere în Republica Moldova. În 2011, contribuţia directă și indirectă a ecoturismului la PIB a fost estimată la 7,9 mil. dolari SUA. Vizitatorii apreciază din ce în ce mai mult locurile unde resursele naturale sunt protejate, fiind astfel beneficiari ai serviciilor ecosistemice: peisaj și recreere. Prin furnizarea de servicii de regularizare a apei și solului, ecosistemele pot produce efecte importante în ceea ce privește reducerea efectelor inundaţiilor sau alunecărilor de teren.

Dacă prin funcţiile protective ale ecosistemelor s-ar micșora efectele distrugerilor provocate de calamitățile naturale cu numai 10%, atunci valoarea serviciilor de regularizare a ecosistemelor ar constitui între 13,4 și 19,7 mil. dolari SUA pe an. Acestea sunt valori calculate în baza unor date și fapte consumate, iar potenţialul de creștere a acestor valori este mare. Totodată, există riscuri majore de descreștere a acestora, cu impact asupra bunăstării și sănătății oamenilor. Totul depinde de atitudinea instituţiilor statului, a agenţilor economici, dar și a oamenilor simpli faţă de natură. Fiecare din noi ar trebui să conștientizeze faptul că protecţia și conservarea ecosistemelor a devenit mai mult decât o datorie etică în relaţia noastră cu natura. Este o necesitate practică atât pentru generaţia noastră, cât și pentru cele viitoare, pentru a ne asigura supravieţuirea și a beneficia în continuare de capitalul natural al Terrei.

Elena Scobioală

Articol apărut în luna decembrie 2017, numărul 12 (310) al Revistei „NATURA”

Articol publicat în cadrul proiectului „Comunitate responsabilă – peisaj terestru conservat”, implementat de Mișcarea Ecologistă din Moldova cu suportul Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD.
Opiniile exprimate în această lucrare sunt cele ale autorului și nu angajează responsabilitatea Programului de Granturi Mici al GEF.