De aproape patru ani, sunt fondatoarea grădiniței - sau mai bine zis, a centrului educațional – Tech4Kids. Am văzut proiectul dat în România la niște colegi și i-am zis soțului „Eu tot vreau așa ceva!”.

Ideea undeva acolo a fost aruncată în univers, după care au trecut doi ani până când ea s-a copt și eu am fost gata să o pun pe picioare.

Și mă refer aici la o grădiniță simplă, cu timp în natură, timp mult petrecut afară etc. Sunt foarte puține școli, în general, care pun accent pe ceea ce înseamnă o grădină, ce înseamnă ecologia, sortarea deșeurilor. Nu există așa ceva în curricula națională, din păcate.

Moldova este o țară agricolă. Și noi uităm să le dăm asta copiilor noștri.

Lucrul cu pământul - asta-i tare fain! Asta e lucru cu mânuțele, funcția motorie dezvoltată. Chiar și aceeași mâncare care se pregătește, ea poate fi făcută din ceea ce plantează un copil. Și tu îți dai seama ce fain e asta, el [copilul, n.r.] să vadă că a pus sămânța aia, a crescut și s-a transformat în ceva ce se poate folosi la mâncare!

Încercăm măcar o dată pe lună să facem o excursie afară. Mergem să vedem natura vie, mergem să vedem parcurile, să analizăm culorile. Chiar și acea sărbătoare a verii, de sfârșit de an, am făcut-o de fiecare dată într-un spațiu deschis, niciodată în interior.

Copiii sunt foarte deschiși la asta. Lor trebuie doar să le trezești curiozitatea, atâta tot. Avem noroc și de niște părinți deschiși la minte, care ne susțin în tot ceea ce facem.

Eu cred că e vital ca noua generație să știe și să fie conștientă. Ei trebuie să știe că datorită copacilor apar ploile, și datorită ploilor noi avem ce mânca. Și dacă noi o să încercăm să-i educăm [pe copii, n.r.] corect în tot ceea ce ține de natură și de ecologie, eșec noi nu o să dăm niciodată.

Pentru noi, pepiniera a fost un lucru foarte natural. Noi am pornit-o ca un experiment, pur și simplu.

Soțul meu se plimba pe lângă Teatrul „Cehov” și așa, într-o glumă, a cules niște ghinde. A văzut că toate ghindele sunt „pline” și putem să le plantăm. A doua oară a mers acolo cu un ghiozdan de 40 de litri și l-a umplut [cu ghide, n.r.].

Toate au fost plantate într-un cabinet, ca în total să numărăm trei mii de stejari, toți bine-crescuți. Când deja nu mai încăpeau în spațiul respectiv, am improvizat o mini-seră unde să mutăm acești puieți, ca să-i ținem până în primăvară-toamnă.

După ce noi am crescut [puieții, n.r.], ne-am trezit că, de fapt, sunt prea crescuți și că trebuie să-i plantăm. Respectiv, am colaborat cu cei de la Asociația „Împădurim Moldova” și am contribuit la plantarea pădurii din Pohrebea, unde au mers peste o mie de stejari de-ai noștri. Câteva sute au mers la sudul Moldovei și alte câteva sute le-am plantat împreună cu cei de la „Plantăm fapte bune” și de la Ecopresa.

Ultimii 1500 au fost plantați primăvara aceasta în satul Mereni [raionul Anenii Noi, n.r.], aici am chemat toată comunitatea Tech4Kids, iar soțul a chemat comunitatea lui de la lucru.

Ideea de comunitate este foarte importantă. Pentru că îți pare cumva că nu lupți singur împotriva vântului, sau împotriva sistemului.

Și când spun „comunitate”, mă refer în general la toți: primari, Spații Verzi, oameni, voluntari, mașini, sponsori. Absolut toți.

Noi permanent încercăm să implicăm prietenii, familia, pe cei apropiați. De fiecare dată când am avut nevoie, au venit și ne-au ajutat cu ce au putut, chiar și să lege o crenguță de un bețișor sau să mute niște puieți.

Copiii mei sunt și ei implicați în asta deja de doi ani și cumva, pentru ei asta chiar e natural. Pentru că ei au crescut cu asta.

Avem la moment circa 9000 de stejari încolțiți, plantați în containere pe care le-am căutat și le-am găsit în România, cel mai aproape. Eu tare sper ca acești 9000 [de puieți, n.r.] să poată fi ușor realizați din toate punctele de vedere, ca să putem planta la anul, de ce nu, 30 de mii.

Acum creștem stejari și arțari, deoarece stejarul are nevoie de specii ajutătoare ca să crească. Vrem să încercăm anul acesta să mai plantăm și tei, poate și salcâm.

Mie îmi place Moldova fiindcă este verde. Deși nu se plantează pe cât ar trebui, ea totuși este verde.

Mie îmi place că noi putem să mâncăm căpșuna din grădină, să gustăm cireașa din copac. Mie îmi place că oamenii sunt așa cum sunt, comunitatea pe care am creat-o, de părinți și copii...

Mie îmi place ceea ce fac. Și cred că poți să faci treabă bună și aici.

Dacă ar fi să am un vis pentru Moldova, ar fi să devină o Moldova mai bună, mai verde, mai conștientă.