Oamenii de la Vișniovca au devenit mai responsabili față de natură

Olga Pac este profesoară de geografie și primar la Vișniovca. De peste trei decenii, cultivă în fiecare generație responsabilitatea și grija față de mediul înconjurător. Din 2015, conduce satul Vișniovca, localitate din care își trage rădăcinile. Și-a propus să schimbe și viziunea oamenilor din localitate privind mediul înconjurător. În prezent, sătenii sunt conștienți de valoarea, dar și vulnerabilitatea mediului, implicându-se în activități de înverzire și îngrijire a localității și contribuind la eficientizarea energetică a satului Vișniovca.

Studierea Pământului și pedagogia au făcut-o să fie mai aproape de ceea ce iubește cel mai mult – copiii și natura

La formarea mea profesională au participat mai mulți oameni și mai mulți factori. Întâi de toate, la școală mi se păreau foarte interesante lecțiile de geografie, știință și biologie. Cu mare drag și curiozitate îmi ascultam dascălii. M-a inspirat foarte mult profesoara mea de geografie, care era atât de talentată, încât la orele ei vizualizam înșiruirea de cuvinte și informații pe care le rostea. Acest lucru îmi stârnea curiozitatea și am început să îmi doresc tot mai mult, nu doar să vizualizez informațiile, dar să descopăr și să văd cu ochii mei natura și pământul care găzduiește existența atâtor oameni.

„Eu sunt omul care se află în permanentă căutare”

Mai mult, un alt factor care m-a impulsionat să devin profesoară a fost faptul că, de mică, eram foarte copilăroasă și gândul că voi intra în viața matură pe mine mă speria. Și mă gândeam să-mi aleg așa o profesie, ca să fiu între copii, să nu mă pierd în lumea asta a adulților.
Înainte de a deveni profesoară, am fost educatoare. Și fiindcă iubeam atât de mult copiii, mă gândeam la activitățile pe care nu-mi plăcea mie să le desfășor la grădiniță și încercam să le fac mai interesante pentru ei. Spre exemplu, mie nu-mi plăcea să dorm la amiază, astfel copiilor mei de la grădiniță le citeam povești despre animăluțe înainte de culcare.

Dragostea pentru natură a prins-o de la părinți, iar conexiunea cu natura s-a creat odată ce a început să studieze geografia

Sunt câteva aspecte pe care eu le-am conștientizat mai târziu. Primul aspect este faptul că în copilărie eu am fost educată în spiritul acesta de elogiere a naturii și a bogățiilor ei. Tata a fost cel care m-a învățat să îndrăgesc natura. În perioada când începeau să se coacă căpșunile sau cireșele, tatăl meu mă lua de mânuță și îmi spunea: „Hai să îți arăt ceva” și eu mă gândeam oare ce vrea să-mi arate tata și mă intriga atât de mult. Odată ajunși în grădină, îmi spunea: „Vezi căpșunica aceasta care abia se rozovește, iată…” și așa începea să îmi povestească despre „traseul căpșunicii” de la noi din grădină. Iar eu eram atât de bucuroasă! Mergeam în pădure foarte des, culegeam flori și contemplam coroana copacilor seculari împreună cu mama și tata. De fiecare dată când zărea o păsărică pe bolta cerească, tata nu ezita să mi-o arate, să îmi spună cum se numește, de unde vine ea și tot așa mai departe. Mă duceam cu tata și pe dealuri, și prin fâșii de protecție, pădurici, printr-un cuvânt „călătoream prin natură”.
Îmi atrăgea atenția la niște lucruri interesante, aparent simple, la care eu nu m-am gândit niciodată că ele mă vor forma ca om și personalitate.

„Totul se plăsmuiește în copilărie”

Fiind profesoară de geografie, am înțeles că natura este vulnerabilă. Da, acest lucru eu l-am înțeles abia după ce am început să studiez. Atunci când ai mai multe informații, începi să le pui cap la cap, să dai viață puzzle-ului și să vezi întregul tablou. Îmi pare rău că noi nu avem educația necesară ca să înțelegem natura și să avem mare, mare grijă de ea. Noi înțelegem vulnerabilitatea naturii mult prea târziu.

Întrebarea și „votul de aur” care i-au schimbat cursul vieții

Pe când predam la liceu, într-o zi, un elev îmi spune: „Doamna Pac, de fiecare dată ne spuneți că trebuie să facem ceva, să avem gândire de producător, nu de consumator, dar iată dvs ce-ați făcut?”. Întrebarea acestui elev m-a cutremurat. Într-adevăr, ce am realizat eu de-a lungul anilor? Am făcut atunci o incursiune în trecut. Mi-am dat seama că, având în suflet fărâma aceasta de patriotism și dorindu-mi să schimb lucrurile, îmi părea că din școală, învățând elevii, o să le pot schimba. Dar iată întrebarea acestui discipol mi-a deschis o nouă viziune.

În anul 2015, mi-am încercat puterile și am candidat la funcția de primar al localității Vișniovca. Am câștigat alegerile doar cu un singur vot diferență, de aceea eu îl numesc până în prezent „votul de aur”. Iată acest „vot de aur” mi-a schimbat lumea interioară, și nu doar. Fiindcă atunci când am aflat că am câștigat, eu nu m-am bucurat, dar m-am speriat. „Care este următorul pas pe care trebuie să îl fac?”, mă întrebam. Am lucrat foarte mult asupra mea, ca apoi să încep să lupt din toate puterile pentru binele comunității.

Am venit la primărie cu scopul de a rezolva problemele cu care se confruntă localnicii și cu scopul de a implementa reforme de ordin ecologic.

„Gândul că trebuie să schimb lucrurile spre bine și să muncesc pentru oameni 

nu m-a lăsat nicio clipă!”

M-am gândit că, neavând suficiente resurse financiare, minuni nu voi putea face. Dar am decis ca măcar satul nostru să fie curat și verde. Am început să inițiez diferite activități de voluntariat în localitate. Și astfel am îndemnat localnicii să contribuie la proliferarea localității, unul dintre scopurile principale fiind ca toate străzile din localitate să fie 100% îngrijite, cu flori, iarbă cosită, garduri reparate, copaci văruiți etc.
Am dat start unui bilunar ecologic, în cadrul căruia am efectuat mai multe activități de salubrizare a localității.
Împreună cu locuitorii voluntari din sat, alături de grădinița de copii, Întreprinderea Comunală și Inspectoratul de Poliție Cantemir, am plantat un nou parc pe o stradă din localitate, Sevastian Vișnevschi.

Împreună cu lucrătorii Primăriei Vișniovca, împreună cu copiii, dar și cu alți voluntari, am plantat flori pe stradela Cantemir, folosind practica paturilor ridicate.

De-a lungul râului Ialpugel, am plantat circa 100 de arbori, cu implicarea APL Vișniovca și a elevilor din gimnaziu.

Am plantat împreună cu localnicii voluntari circa 300 de trandafiri în apropierea Gimnaziului „Paraskiewa Wiszniowska”.

An de an, dăm startul bilunarului ecologic și le amintim tuturor locuitorilor să facă ordine în fața caselor și pe terenurile adiacente, să planteze copaci, să planteze flori, să curețe râulețe, să văruiască copacii, să strângă nisipul și pietrele de la poartă etc.

Prin satul nostru curg două râulețe, Verdeșeni și Ialpugel. Râulețul Ialpugel a fost adâncit și curățit cu mai mult timp în urmă, pe când al doilea așa și a rămas. Și iată în anul 2017, când a fost o inundație, atunci am înțeles ce înseamnă să ai un râuleț necurățit. A fost o ploaie atât de puternică și, fiindcă nu era formată albia aceasta a râului, apa practic s-a ridicat până în pragul caselor, a intrat în beciuri și a provocat distrugeri majore sătenilor. Prin urmare, am decis să curățim și să adâncim albia râulețului Verdeșeni. Aproape 2 km l-am adâncit. Mai este de lucru, dar am rezolvat zonele critice.

Acum cea mai mare problemă este curățirea iazurilor. Dacă nu vom face acest lucru, vom pierde iazurile, care sunt pentru sat o bogăție. În primul rând, reieșind din faptul că acum pot să fie și trei ani la rând secetă, iazurile sunt necesare, deoarece creează un microclimat pe ozon. În al doilea rând, ele sunt iazuri de acumulare, adică se acumulează apa ce poate fi folosită la irigare. Și în al treilea rând, în iaz poți să crești pește. Sigur că toate aceste lucruri, combinându-le, aduc profit localității.

Mi-aș dori ca fiecare să înțeleagă că noi trăim într-un mediu pe care îl merităm. Dacă în jurul nostru este mizerie, înseamnă că noi o merităm. Fiindcă acestea sunt consecințele acțiunilor noastre.

Vișniovca nu tinde să fie doar un sat mai verde și mai curat, dar și mai eficient din punct de vedere energetic

Din 2018, localitatea noastră este semnatară a Convenției primarilor, o organizație internațională care depune eforturi pentru a reduce emisiile de CO2. Am înaintat un plan, înregistrat la Bruxelles, care cuprinde 9 obiective, iar 6 deja sunt realizate. În continuare, ne-am propus să procurăm un tocător potrivit pentru tocarea crengilor rămase în urma curățirii copacilor din localitate. Astfel, aceste resturi vegetale vor putea fi folosite la cazangeria pe biomasă a grădiniței, pusă în funcțiune în perioada 2018-2019. Un alt scop este realizarea unui parc fotovoltaic, deja am selectat și terenul. Noi suntem îngrijorați de creșterea prețurilor la energia electrică și înțelegem că această acțiune trebuie urgentată.

Inițiative ale localnicilor

Generația care vine a început să își schimbe atitudinea. Înainte, dacă puneam ceva în sat – rupeau, dar acum – nu. Oamenii s-au săturat de mizerie. Oamenii vor flori vii, garduri frumoase, copaci vopsiți, vor curățenie. Schimbarea din partea localnicilor se observă prin participarea la diferite activități, prin implicarea lor. Ei nu mai sunt indiferenți. Au început să vină singuri la mine cu diferite propuneri: „Noi vrem să curățăm fântâna de pe strada cutare”. Iar acest lucru mă bucură. Chiar mă gândesc să organizez un concurs care să îi motiveze să aibă cele mai amenajate străzi din mahala și să găsesc și un premiu corespunzător pe care să-l folosească tot la amenajarea străzii.
Oamenii maturi sunt ca copiii. Sunt aceiași copii, doar că mari, de aceea, trebuie să le trezim interesul, așa cum o facem și cu copiii.

„Dacă aș vorbi ca un profesor, aș spune că natura trebuie studiată așa cum studiezi un organism, ca să-i cunoști mecanismele. Dacă aș vorbi ca un primar, aș spune că amenajarea satului este fața întregii comunități. Dacă aș vorbi din poziția unui om simplu, aș spune că noi suntem o parte componentă a naturii, să-ți bați joc de ea înseamnă să-ți bați joc de tine”,  mai menționează doamna Olga Pac.