Izvoarele – „aurul de sub picioare” al locuitorilor din Onițcani

În Onițcani, apa pare să iasă din pământ la tot pasul. Satul este cunoscut drept „valea cu peste o sută de izvoare”. Astăzi, aproximativ 40 dintre ele mai curg, iar localnicii încearcă să le readucă la viață și pe cele care au fost acoperite de timp și uitare.

„Folosim această apă de băut la pregătirea bucatelor”, spune Silvia Iacub, o locuitoare din Onițcani. Chiar dacă are apă la fântână în gospodărie, femeia continuă să meargă la izvor, inclusiv pentru pregătirea conservelor și a bucatelor pentru iarnă.

Și Valeriu Ursul, care locuiește în apropierea unuia dintre izvoare și este conectat la apeduct, spune că preferă apa de izvor. „Dar oricum, apa de la izvor e mai bună decât aceea de la robinet”, afirmă el.

Locuitorii spun că apa izvoarelor a fost verificată și prin analize. Anastasia Lașco, fostă profesoară, susține că, în urma unei astfel de analize, în apa de izvor au fost identificați ioni de argint.

„S-au stabilit, într-adevăr, că se conține ioni de argint și chiar mă miram de faptul de ce la noi nu predomină bolile intestinale, fiindcă ionii de argint distrug bacteriile”, spune Anastasia Lașco.

„Atunci și altfel curgeau izvoarele”

Localnicii își amintesc însă că izvoarele nu mai sunt ca odinioară.

„Ei, atunci și altfel și curgeau izvoarele, nu ca amuia. Seceta asta, era multă apă înainte, dar acum nu prea”, își amintește un locuitor al satului.

Aceeași schimbare o observă și Silvia Iacub. Ea spune că debitul izvorului „Larga” pe care îl folosește era mult mai mare în copilăria sa.

„Vreau să spun că debitul apei era foarte puternic. Acum a mai scăzut. Nu știu care este problema. Poate că trebuie curățat izvorul, poate undeva s-a mai astupat ceva.”

Pentru Vera Marandici, fostă profesoară, amintirea izvoarelor este legată și de felul în care erau amenajate și întreținute.

„Noi, când eram copii, izvorul curgea mai tare. Șipotul acesta era larg și de lemn. Era parcă mai păstrat, mai curat”, își amintește femeia. Ea spune că izvoarele au nevoie de reparații.

În trecut, întreținerea lor era, în mare parte, o responsabilitate a comunității. 

„Pe timpuri ei se organizau, trei-patru-cinci pensionari care se duceau și aveau grijă de izvoare”, spune primarul satului Onițcani, Igor Dodon. În opinia sa, astăzi este mai dificil de mobilizat oamenii pentru astfel de lucrări.

Nu toți se implică, dar unii o fac. Izvorul „Omul și Natura”, reabilitat de câțiva localnici

Există însă și exemple care arată că, atunci când oamenii se implică, un izvor poate fi reabilitat chiar și cu resurse limitate.

Un astfel de exemplu este izvorul „Omul și Natura”, aflat în pădure. În 2020, în perioada pandemiei, Denis Bradescu și un grup de prieteni au decis să îl reamenajeze.

„Am hotărât să venim să facem un lucru bun pentru sat, pentru izvoare. Ne-am strâns aici, am reparat, am săpat, foarte mult am lucrat aici, manual”, povestește Denis Bradescu.

Reabilitarea i-a costat aproximativ 3.000 de lei. Au fost cumpărate materiale, adus un tractor și amenajat spațiul din jurul izvorului.

Ulterior, izvorul a fost pictat de pictorița Tatiana Lalaian, iar în zonă a fost amenajat și un mic lac. Astăzi, locul este frecventat nu doar de locuitorii satului, ci și de oameni din localitățile din apropiere.

„E un colțișor de rai în satul Onițcani. Ar trebui mai multe izvoare să le avem reparate, amenajate, ca să fie ca o carte de vizită a satului”, explică Denis. 

Un alt izvor, „Larga”, are nevoie de intervenții. Localnicii vor să repare treptele și să amenajeze zona, iar Denis Bradescu face apel la comunitate să se implice.

„Am crescut de mic aici, am crescut cu apă la izvorul acesta. Acum vrem să facem o mică reparație la izvor, să îndreptăm toate treptele astea, cu ajutorul primăriei și cu ajutorul satului, cu localnicii, să ne strângem și să facem acest izvor.”

Unul dintre cele mai bogate sate în izvoare din Republica Moldova

Potrivit administrației locale, în Onițcani mai sunt aproximativ 40 de izvoare active. Starea lor diferă, însă, iar o parte dintre ele au nevoie de curățare, amenajare sau reparații.

„La moment vă spun, lasă de dorit. Ar fi foarte bine să mai atragem atenție și la izvoare, să le aducem la viață. Dar nu-i așa de simplu cu sursele care noi le avem acum. La moment e foarte greu”, spune primarul Igor Dodon.

Una dintre probleme este întreținerea izvoarelor și a terenurilor din jurul lor. Primarul spune că unii localnici continuă să arunce deșeuri în apropierea surselor, în pofida atenționărilor administrației locale.

„Sunt persoane care aruncă tot felul de gunoi și deja suntem obosiți. Facem și postări, facem tot. Le-am interzis. Cineva a adus sac acolo și a pus sac, să fie pentru gunoi. O să vină primăria și o să-l strângă. Primăria nu are oameni, primăria nu are angajați care să gestioneze o gospodărie comunală”, afirmă Igor Dodon.

Izvorul „Putna” cu apă ca la Karlovy Vary

Izvorul „Putna” este unul dintre cele patru izvoare din sat și din împrejurimile lui incluse în categoria monumentelor naturii de tip hidrologic. Potrivit primarului, calitatea apei de la Putna poate fi comparată cu cea a apei dintr-o populară stațiune balneară din Cehia. 

„Am un document oficial care a spus că apa de la izvorul Putna nu este mai rea decât la Karlovy Vary din Cehia”, afirmă Igor Dodon.

Calitatea apei este verificată periodic de Agenția Națională pentru Sănătate Publică: „vine, iau analize de la noi, iau aproape de sonde și de multe ori iau la cea mai îndepărtată locuință din sat, adică să vadă pe traseu dacă se înmulțesc bacterii”, spune el.

Primăria face și lucrări de întreținere a sistemului de alimentare cu apă. 

„Noi întotdeauna ne stăruim deja în noiembrie, facem dezinfectarea bazinului. Adică noi avem trei sonde arteziene, una care asigură direct din sondă 70% necesar, să ajungă până la școală, grădiniță și o parte din sat”, afirmă primarul.

„În 20-30 de ani apele uzate o să ajungă la izvoare”

Onițcani are aproximativ 800 de gospodării. Circa 650 sunt conectate la sistemul public de alimentare cu apă, dar satul nu are canalizare centralizată, așa că fiecare casă se descurcă singură cu apele uzate.

„Sistem de canalizare nu avem, din păcate. Foarte gravă problemă. Asta pe mine foarte mult mă deranjează”, spune primarul Igor Dodon.

Nici el nu face excepție. „Sincer, personal, tot am făcut două fose septice la mine la casă. Bine, la mine o să fie betonată, dar oricum apa se infiltrează”, recunoaște acesta.

Tocmai această infiltrare îl neliniștește pe termen lung. Dodon se teme că, în timp, substanțele din gospodării vor ajunge și în izvoarele de care satul e atât de legat.

„Sincer vă spun eu, chiar nu știu ce o să lăsăm la nepoți, strănepoții noștri care o să fie mai departe. În 20-30 de ani o să ajungă. Vă garantez. Așa cum la noi găsim amoniac, care e de pe vremea când fiecare gospodărie avea oi, vaci, boi. Dar nu e exclus ca peste 20 de ani să găsim și urme de lenor, de detergenți, tot felul. Sincer vă spun, mie mi-e rușine și-mi pare foarte rău pentru generația următoare, ce apă vor avea ei.”

Problema nu e nouă pentru primărie. Construirea unei rețele de canalizare a fost una dintre promisiunile lui Dodon de la începutul mandatului, iar soluția pe care a analizat-o a fost conectarea la stația de epurare din Vadul lui Vodă, aflat la aproximativ patru kilometri.

Pentru asta ar fi nevoie de conducte și de două pompe care să transporte apele menajere până acolo. Un deviz realizat în 2023-2024 a arătat că lucrarea ar costa în jur de 30 de milioane de lei, sumă care, spune primarul, „pe an ce trece, se scumpește tot”.

Proiectul s-a lovit însă de un refuz. „Am pornit procesul, am înaintat întrebarea la Consiliul local Vadul lui Vodă. Dar am fost refuzați. Nu ne-au permis să traversăm cu țevile noastre pe teritoriul administrat de către APL Vadul lui Vodă”, spune Dodon.

Potrivit unui deviz realizat de administrația locală în 2023–2024, construcția infrastructurii necesare pentru colectarea și pomparea apelor uzate către stația de epurare din Vadul lui Vodă ar costa aproximativ 30 de milioane de lei.

O soluție regională pentru o problemă locală

Pentru o localitate mică, o investiție de asemenea amploare e greu de dus fără finanțare externă. 

„Doar prin fonduri. Dar iarăși, suntem 1.500 de locuitori, să accesezi un fond de un milion de euro. Unde am accesat eu, adică era pentru cel puțin 5.000 de locuitori sau 3.000, și e un pic cam greu”, spune Dodon.

În acest context, Igor Dodon vede o posibilitate în cooperarea cu localitățile din apropiere prin procesul de amalgamare. 

„Cu amalgamarea avem șansă. Este satul vecin, Slobozia-Dușca, cu care ne amalgamăm. Suntem 3.500 și ceva, ei sunt 2.000 de locuitori și ceva.”

O soluție regională e luată în calcul și pentru epurarea apelor uzate. Un proiect pentru o stație de epurare în raionul Criuleni a trecut deja de prima etapă de aprobare, iar administrația din Onițcani ia în calcul să trimită acolo apele reziduale ale localității, împreună cu cele din Slobozia-Dușca.

***

Material realizat de Asociația Jurnaliștilor de Mediu „Ecopresa”, în cadrul proiectului „Vocea comunităților pentru protejarea patrimoniului natural și cultural al Republicii Moldova”, implementat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.