Alimentația păsărilor sălbatice în sezonul rece. Sfaturile ornitologilor

Iarna se apropie cu pași rapizi și majoritatea păsărilor sălbatice au plecat spre tărâmuri mai calde să-și petreacă iarna. Numeroase păsări, însă, au rămas să ierneze în țara noastră. Odată cu răcirea vremii, Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a pregătit mai multe informații despre cum oamenii pot ajuta păsările să treacă mai ușor sezonul rece.

De regulă, păsările care au decis să rămână pe iarnă în țara noastră sunt rezistente la temperaturile joase și au o alimentație variată și orientată astfel, încât să aibă ce mânca și iarna. Însă sezonul rece rămâne a fi provocator pentru majoritatea animalelor și păsărilor, căci multe surse clasice de hrană au dispărut ori s-au rărit (insectele, fructele, semințele, alte animale mici). Din acest motiv, păsările vor aloca mai mult timp și mai multe resurse pentru a găsi hrană. Multe se apropie de oameni, se adună în număr mare prin grădini și pe lângă case, căutând surse alternative de mâncare.

Fiecare dintre noi poate ajuta aceste păsări, instalând o hrănitoare și umplând-o zilnic cu mâncarea lor preferată.

Ce mâncare putem pune?

Diferite păsări preferă tipuri diferite de mâncare, în funcţie de tipul de cioc. Există păsări care consumă mâncare moale (bucăţi de fructe moi, ovăz și stafide) și cele cărora le plac seminţele (mei, nuci, seminţe de dovleac, dar cele mai bune și mai ușor de procurat sunt semințele de floarea soarelui). Cei mai generoși dintre noi pot oferi ambele tipuri de hrană, lăsând la atitudinea păsărilor să consume hrana adecvată pentru ciocul lor. Totuși, nu greșim dacă le oferim semințe, combinate cu bucăți de fructe moi.

Semințele de floarea soarelui constituie cea mai bună hrană pentru păsările insectivore pentru că aceste semințe conțin uleiuri esențiale pentru păsări. Foarte potrivită, dar mai scumpă, este sămânța de cânepă, cea de bostan și cea de mei (doar că este însă mai puțin hrănitoare). Pe lângă acestea, se mai poate da păsărilor păsat, făină de porumb măcinată gros (sau mămăligă), orez și ovăz (de preferință fiert), coji de cartofi, morcovi și alte zarzavaturi fierte (le vor mânca mai ales mierlele), bucăți de măr (inclusiv mere bătute sau parțial stricate), alte fructe, miez de nucă, fructe de pădure strânse toamna și uscate, scoruș, porumbele, soc.

În perioadele foarte geroase, se recomandă adăugarea unei hrane mai grase, de origine animală (bile de seu sau untură). Slănina (nesărată și neafumată), carnea fiartă (de exemplu, cea care a rămas pe oase de la mâncarea noastră), ouăle fierte, brânza – toate sunt foarte apreciate de micii înfometați zgribuliți care vor devora totul pentru a-și asigura suportul de calorii necesare supraviețuirii nopților geroase.

Se pot face amestecuri, de exemplu, de semințe înglobate în untură topită, care apoi, la frig, se întărește. Putem să agățăm sau să înfigem mere și alte fructe în apropierea hrănitorii, din care mierlele vor rupe bucățele.

Ce mâncare nu trebuie să punem în hrănitoare?

Nu punem în hrănitori semințe sărate, pentru că sarea este dăunătoare păsărilor. Nici semințele prăjite sau prelucrate termic nu sunt bune. Sunt indicate semințele crude, așa cum păsările le găsesc în mod normal în natură. Nu oferim pâine, biscuiți și orice alte produse de patiserie, căci acestea conțin aluat și nu trebuie să facă parte din dieta păsărilor sălbatice (le dă o falsă senzație de sațietate și nu le oferă nici un element nutritiv). În general, nu le dăm hrană gătită, condimentată pentru că sistemul lor digestiv nu este adaptat la această hrană ne-naturală. De asemenea, nu le dăm hrană pentru câini, pisici, papagali sau alte animale de companie.

Când punem mâncarea?

Cel mai bine este să punem mâncare dimineaţa devreme sau târziu după-amiază, pentru ca păsările să compenseze consumul de energie din timpul nopţii. În funcție de dimensiunea hrănitorii, avem grijă s-o umplem frecvent și să nu lăsăm o pauză prea mare între două reîncărcări. Păsările tind să se obișnuiască repede cu sursa de hrană și, în perioade de criză, devin chiar dependente, astfel încât o întrerupere bruscă și îndelungată le pune în dificultate pe timp de iarnă.

Dacă există un strat de zăpadă și un strat permanent de gheaţă pe pământ, e bine să continuăm hrănirea până la sfârșitul lui martie.