Ce ingrediente naturale din bucătăria ta poți folosi pentru a vopsi ouăle de Paști?
A lăsat viața de oraș pentru liniștea pădurii
Povestea lui Stanislav Duduciuc
De nouă ani, Stanislav Duduciuc a schimbat viața de oraș pe cea de la marginea codrului. Mereu și-a dorit să deschidă poarta și să ajungă în pădure, iar visul i s-a îndeplinit la Condrița. Aici și-a construit o casă, devenită între timp și agro-pensiune.
Îmbrăcat în haine militărești și cu câinele după el, Nea Stan ne-a invitat în ogradă, unde pe îndelete ne-a povestit cum a lăsat Giurgiuleștiul și s-a mutat la margine de pădure.
Spune că știa mereu că va veni un moment când se va refugia din oraș și acel moment s-a produs când a ieșit la pensie. A căutat un loc conform așteptărilor sale și a ajuns în 2013 la Condrița, unde locuiește și astăzi împreună cu soția.
Păsările – marea lui pasiune
Jurnalist și marinar de meserie, dar fotograf de vocație, Stanislav Duduciuc adoră să observe păsările. Are toate sculele necesare pentru birding (observarea păsărilor - din eng.), inclusiv un aparat de fotografiat performant cu care surprinde zburătoarele în cele mai faine ipostaze.
Mai mult, bărbatul le construiește cuiburi artificiale și le hrănește. „E lege, în fiecare an, de 1 aprilie, Ziua Mondială a păsărilor, eu montez cuști, graurnițe, cuiburi artificiale prin toată pădurea”, explică nea Stan.
Cât privește hrănirea păsărilor, bărbatul are și ore la care le oferă mâncare, în caz contrar zburătoarele vin la fereastră și îl scot din pat. Îl recunosc și îl întâmpină când intră în pădure și îl petrec când o părăsește. Nea Stan spune că a numărat circa 16 specii de păsări.
Eu am aici botgroși, sunt considerate păsări călătoare, însă eu am botgroși care stau toată iarna cu mine aici, zi de zi, îi văd toată iarna la hrănitoare. Cintezii tot așa. Am mai surprins: măcăleandru, Ochiul boului; ciocănitoare - am vreo șase specii: ciocănitoarea mare, ciocănitoarea mică, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia, ciocănitoarea neagră, ele sunt aici tot timpul
Stanislav Duduciuc
Grija față de viețuitoarele din jurul pensiunii
Amator de păsări, Stanislav hrănește toate viețuitoarele care locuiesc pe lângă propria casă. Din pensia de 1800 de lei pe care o primește rezervă bani și cumpără cereale și alte bunătăți pentru animale.
Anual, procură circa nouă saci de floarea soarelui, 200 de kg de cartofi. „Vara cosesc, am grămezi de fân pentru căprioare, procur porumb, mere”, explică bărbatul. Mai mult, acesta a construit hrănitoare pentru căprioare, mistreți, veverițe și, desigur, păsări.
Mițu – puiul de căprioară salvat de la moarte
De zece luni, Stanislav și soția lui mai au în grijă și un căprior pe care l-au salvat de la moarte. Bărbatul și acum își amintește că la 10 iunie anul trecut a auzit două împușcături, iar a doua zi a găsit un pui de căprior.
„Prima zi nu am găsit nimic, erau doar urme de ATV și sânge. A doua zi parcă cineva mă împingea încolo, m-am sculat pe la ora cinci și am mers în pădure. La vreo doi metri de urmele de ATV, am găsit un pui de căprior de o zi-două, dar era aproape mort. L-am adus acasă. Numai eu și soția știu cât am retrăit. Acum Mițu e băiet mare, flăcău, cu cornițe”, spune cu mândrie bărbatul.
Mițu e un căprior de zece luni care îi vizitează, cu mici excepții, zilnic și care acceptă mâncarea și din mâinile lui Stanislav și ale soției. Cei doi spun că și acum se îngrijorează când lipsește vreo zi, deși înțeleg că la un moment dat acesta și-ar putea găsi vreo parteneră și nu va mai veni.
În jurul amiezii, Mițu a poposit și a mâncat cartofii pregătiți de Stanislav, ne-a însoțit la o plimbare în pădure și, după ce s-a jucat cu noi, s-a ascuns în desișul pădurii.
Pensiunea agro-turistică „Vila lui nea Stan”
Deși nu planifica, Stanislav Duduciuc și-a transformat casa în pensiune turistică și oferă oaspeților săi posibilitatea să se bucure de liniște, de ritmul lent al vieții și de natură. Datorită unui proiect realizat în cadrul programului PNUD/MiDL cu susținerea Guvernului Elveției, bărbatul a putut să-și amenajeze camere unde poate caza șapte persoane, asigurându-le toate condițiile. „Soția mea pregătește foarte bine și le oferim oaspeților bucate tradiționale”, se laudă nea Stan.
În plus, oaspeții se pot plimba prin pădure. „Mi-am schițat un traseu prin pădure și încerc să le fac cunoștință cu flora, fauna care o avem aici. Noi avem o floră și o faună foarte interesantă, care într-adevăr cere să fie ocrotită, ajutată”.
Totodată, nea Stan a pregătit și două corturi speciale de unde doritorii pot admira viețuitoarele pădurii. A dotat spațiul cu scaune și „ferestre” pentru a surprinde cele mai bune instantanee.
În viață se conduce de pornirile inimii
Refugiat la marginea pădurii, nea Stan spune că satisfacție zilnică îi aduce posibilitatea de a fotografia și de a descoperi, de fiecare dată, noi ipostaze din viața necuvântătoarelor. „Poți să urmărești niște lucruri și să rămâi perplex”, mărturisește bărbatul.
Iar făcând o retrospectivă, spune că mereu a acționat așa cum i-a dictat mintea și sufletul. „Socot că nu am greșit, fiindcă la moment mă consider un om împlinit”.
Text: Cristina Straton
Video: Ecaterina Alexandr
© ECOPRESA. All rights reserved *** Preluarea textelor care aparțin www.ecopresa.md poate fi făcută doar cu indicarea sursei și link activ către subiectul preluat.