Fructele exotice câștigă teren în grădinile din Republica Moldova: kaki, rodii și smochine în locul caiselor și piersicilor

Observăm o tendință în grădinile moldovenilor: pe lângă pomii fructiferi autohtoni, cresc și un soi exotic, precum smochinul sau kaki. Agricultorii spun că acești pomi nu sunt foarte pretențioși, se prind bine, dau roadă, nu au dăunători, iar iernile mai blânde le permit să crească. În același timp, autoritățile planifică primele livezi exotice în sudul țării, pentru a testa potențialul acestor specii în agricultură și în perdelele forestiere de protecție. Am discutat cu Nadejda Știrbu și Vadim Sărăcuța, care cultivă astfel de specii, și cu Anya Coutinho, specialistă în agroecologie, despre cât de bine se adaptează aceste plante la condițiile din Republica Moldova.

Experiența Nadejdei Știrbu

Nadejda Știrbu este agricultoare și adepta agriculturii ecologice; o găsim în fiecare weekend la piața EcoLocal. În gospodăria ei, produce ceaiuri din plante uscate, fructe și legume uscate și derivate, dar și fructe și legume proaspete, inclusiv mirodenii comestibile. În ultimii ani, a început să cultive și soiuri exotice, testând cum se adaptează la condițiile din Republica Moldova.

Acum 13 ani s-a mutat de la oraș la țară. „La început cultivam cartofi și roșii, în mod tradițional. Apoi am prins gustul și ne-am dat seama că putem mânca din grădina noastră produse mai interesante și mai neobișnuite decât cele din comerț”, povestește Nadejda Știrbu.

Primele experimente cu soiurile exotice

Unul dintre produsele cu care Nadejda a devenit cunoscută la EcoLocal este cartoful dulce. „Am dorit să gustăm cât mai multe soiuri și am început să experimentăm. Cred că i-am inspirat și pe alții să încerce. Există câteva reguli de cultivare, dar se pot crește, chiar dacă sunt plante tropicale. Chiar și in verile cele mai călduroase reușim să obținem o recoltă bunicică.”

După succesul cartofului dulce, familia Știrbu a început să planteze și alte soiuri exotice. Documentându-se în grupuri de colecționari și urmărind tendințele din Ucraina și România, Nadejda a descoperit că unele specii se aclimatizează bine în regiunea noastră.

Astăzi, în grădina ei cresc:

• 8 copaci de kaki;

• 1 tufă de rodie;

• mini-kiwi (Actinidia);

• mai multe soiuri de smochin.

„Mulți copaci au nevoie de câțiva ani până intră în rod. În primii ani îi acoperi ca să-i protejezi. După ce se prind bine, cresc sănătos și produc constant. Smochinele, de exemplu, necesită atenție doar în primii doi ani, după care se transformă în tufe viguroase.

Anul acesta, de exemplu, kaki au dat o roadă bună, smochinele mai puțin, pentru că primăvara a fost răcoroasă, vara scurtuță, iar, toamna, când trebuiau să se coacă, s-a răcit destul de brusc.”

Există și riscuri: „Poate nu chiar totul crește la fel ca merele sau prunele, ca la noi. Mai îngheață, poate nu i-am protejat bine, sau vara nu i-am udat la timp și s-au uscat frunzele.”

Cum aplică principiile agriculturii ecologice în creșterea soiurilor exotice

„Se spune despre plantele exotice care ajung la noi și încep să se aclimatizeze că nu prea au dăunători, așa cum au în locurile de origine. Și sunt mult mai ușor de crescut decât aceleași mere sau prune, care deja au dăunători stabili. Grija principală e să nu înghețe și să primească umezeală vara.”

Nadejda aplică principiile agriculturii ecologice și folosește mulcirea. „Decât să sap sau să prășesc, pentru mine e mult mai ușor să mulcesc. Am văzut deja efectul: sideratele și mulcirea îmbunătățesc pământul, îi mențin umezeala și fac parte din setul standard în grădină. Pentru mine e mult mai ușor să știu că pământul e protejat și că am puține griji, de udat sau altele.

De exemplu, rozmarinul e o plantă din zona mediteraneană și, dacă îi pui o roabă de frunze și paie, ai mari șanse să nu înghețe. Are rădăcini superficiale și, dacă nu e încălzit locul în jurul lui, există riscul să înghețe.”

Clima s-a schimbat

„La noi clima s-a îmblânzit. Dacă era clima de mai demult, cu minus 30 sau iernile lungi, cu minus 20 mult timp, probabil nu reușeau să crească atât de bine unele dintre plantele exotice. Dar pentru că clima e mai moale și geruri de scurtă durată, cu protecție — frunze, paie, mulcire —, pot trece peste iarnă destul de ușor”, constată Nadejda.

Soiurile autohtone sunt afectate de schimbările climatice

Nadejda Știrbu observă că unele dintre soiurile autohtone de pomi fructiferi, precum caisele, nu mai dau roada de altădată.

„Înainte erau una dintre mândriile noastre. Acum, aproape în fiecare an se îmbolnăvesc și nu dau roadă bună”, spune ea.

Piersicii rezistă mai bine, adaugă Nadejda, însă primăvara rămâne o perioadă tensionată. Uneori apar boli exact în momentul formării fructelor, iar ea nu dorește să stropească: „E o chestie tensionată: o să reziste sau nu?”

Recomandări pentru gospodari care vor să experimenteze culturile exotice

La finalul discuției, Nadejda are și un sfat pentru cei care vor să planteze specii exotice: „să studieze soiurile și regulile de cultivare înainte de a cumpăra și să aleagă vânzători de încredere, pentru a evita dezamăgirile care apar abia după câțiva ani de la plantare.”

Rodiile lui Vadim Sărăcuța

O altă experiență vine de la Vadim Sărăcuța, din Slobozia, regiunea din stânga Nistrului. De aproximativ cinci ani, el cultivă rodii.

„Am trei copaci de rodie, plantați acum 4–5 ani. La piață am întâlnit o femeie care vindea puieți – am cumpărat patru, dintre care trei s-au prins”, povestește Vadim.

Creșterea rodiilor nu i s-a părut dificilă: „E foarte simplu de crescut. Nu au nevoie de chimicale, important e să fie plantate într-un loc potrivit. Au nevoie de mai multă apă în perioada de fructificare, când cresc fructele până la coacere. În schimb, în perioada de înflorire nu iubesc apa.”

Pe lângă partea practică, îl atrage aspectul decorativ: „Rodia e un copac foarte frumos. Florile țin aproape o lună, apoi urmează a doua înflorire. Când se formează fructele, par niște jucării. Fructifică doar o dată pe an.”

Productivitatea variază după vreme: „Anul acesta am avut o roadă foarte bună. Anul trecut a fost mai slabă, pentru că primăvara a fost rece. Toamna aceasta, ploile continue au făcut ca unele fructe să crape, a trebuit să le culegem mai devreme. Două săptămâni de ploi nu le priesc.”

Despre ritmul de dezvoltare: „Dacă iei un puiet de doi ani, peste doi-trei ani deja poți avea prima roadă.”

Rodia crește ca un arbust și are nevoie de formare: „Ajunge la 2–2,20 m înălțime și trebuie tăiată pentru a rămâne ca o tufă cu 3–4 crengi, nu mai mult. Pomii nu sunt pretențioși la sol.”

Vadim a testat și alte specii exotice: „Am plantat și doi smochini, dar unul nu s-a prins, primăvara a fost cam secetoasă. Aș vrea să plantez și kaki și kiwi – încă vreo doi-trei copaci.”

Aducem soiuri exotice, dar ne adaptăm și la reguli: cum funcționează aclimatizarea plantelor 

Anya Coutinho, specialistă în agroecologie și sisteme alimentare, explică faptul că multe dintre culturile care astăzi par obișnuite în Republica Moldova (inclusiv cartofii și tomatele) au fost, cândva, plante exotice.

„Nici tomatele nu au fost cu câteva sute de ani în Moldova. Ele au fost aduse de cineva și, la un moment dat, au fost, să spunem, exotice”, spune ea.

Potrivit ei, primul pas atunci când lucrăm cu specii și soiuri noi este să observăm cum se comportă și cum se aclimatizează, dar și să respectăm legislația privind introducerea plantelor. „Există legislație și reguli de transportare a plantelor în țară. Sunt țări unde au existat probleme și au reguli foarte stricte de biosecuritate când încerci să aduci plante exotice. Un exemplu este Australia.”

Din punct de vedere practic pentru agricultură, important este dacă planta se simte bine în mediul nostru: „Dacă ea se aclimatizează, este puternică, dă roadă și se încadrează bine în sistemul de producere al agricultorului, de ce să nu fie cultivată? Dacă nu cere pesticide, chimie sau nutrienți extraordinari, de ce să nu fie?”

Ea amintește că aclimatizarea este un proces natural, influențată de evoluția climei și a microclimatului local. „Noi avem microclimate foarte specifice, chiar la nivel de regiuni. La sud sau la nord putem avea microclimate atât de diferite, încât poți cultiva lucruri foarte variate.”

Și asta nu depinde doar de climă — precipitații sau temperatură — dar și de accesul la apă, de umiditatea solului, dacă este pădure în apropiere sau nu, care este altitudinea, care este relieful. Sunt atâția factori. Ei creează diferite condiții de microclimă pentru diferite nișe de producere agricolă.

Din aceste motive, spune experta, Moldova are un potențial de diversitate. „Avem o diversitate atât de frumoasă și de mare încât putem cultiva multe lucruri”, explică ea, comparând situația cu alte țări, precum Belgia, unde peisajul plat și relativ omogen nu permite aceeași variație.

În final, Anya consideră firesc ca agricultorii să experimenteze: „Solurile la noi sunt atât de bune. Este absolut natural ca producătorii să experimenteze cu diferite soiuri și specii de plante cultivate.”

În sudul Moldovei urmează să fie plantate livezi exotice

În raioanele Cahul și Vulcănești vor apărea primele fâșii agroforestiere cu specii considerate până recent exotice – smochin, fistic, rodie și kaki. Proiectul este finanțat de Guvernul Canadei și își propune să testeze rezistența acestor arbori la îngheț și să identifice speciile care pot deveni utile atât în agricultura comercială, cât și în perdelele forestiere de protecție. Puieții vor fi procurați de peste hotare, iar unele specii și-au demonstrat deja rezistența la temperaturi de până la –10 grade Celsius.

Specialiștii de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice în cadrul emisiunii „Consens Național” de la RLIVE TV, au explicat că diversificarea perdelelor forestiere este necesară, mai ales că aceste formațiuni acoperă doar 1,22% din terenurile agricole, deși ar trebui să ajungă la aproximativ 4%. În plus, experții au atras atenția că Republica Moldova este una dintre cele mai vulnerabile țări europene la schimbările climatice, iar sudul trece printr-o tranziție spre un climat mai cald și mai secetos. Tocmai de aceea testarea unor specii rezistente la secetă și temperaturi extreme devine o prioritate.