Studiu ONU: Lacurile de acumulare ale lumii ar putea pierde un sfert din capacitatea de stocare până în 2050

Aproape 50 de mii de lacuri de acumulare mari din lume şi-ar putea pierde peste un sfert din capacitatea de stocare până în anul 2050. Acest lucru s-ar putea întâmpla ca urmare a acumulărilor de sedimente, a eroziunii provocate de apă şi a securităţii energetice, arată un studiu al Universității Națiunilor Unite. Capacitatea rezervoarelor create prin baraje se preconizează că va scădea de la 6 trilioane de metri cubi la 4,6 trilioane de metri cubi până în 2050, fiind necesare acţiuni pentru rezolvarea acestei probleme şi pentru protejarea infrastructurii vitale de stocare a apei, scrie digi24.ro.

Conform datelor studiului, nămolul se acumulează în rezervoare ca urmare a perturbării curgerilor naturale de apă. Acest lucru poate provoca daune turbinelor hidroelectrice şi poate întrerupe producţia de energie. Fluxurile de sedimente de-a lungul unui râu pot predispune regiunile din amonte la inundaţii şi la distrugerea habitatelor din aval.

Potrivit studiului ONU care a analizat date de la peste 47 de mii de baraje din 150 de ţări, 16% din capacitatea iniţială fusese deja pierdută. Statele Unite riscă să se confrunte cu pierderi de 34% până în 2050. Pentru Brazilia, acest risc este de 23%, pentru India – de 26%, iar pentru China – de 20%. Criticii au atras de mult timp atenţia că toate costurile pe termen lung la nivel social şi de mediu ale barajelor gigantice depăşesc cu mult beneficiile acestora.

Vladimir Smakhtin, director al Institutului pentru apă, mediu şi sănătate din cadrul Universităţii ONU şi unul dintre autorii studiului, a declarat că ridicarea barajelor la nivel mondial a scăzut, doar aproximativ 50 pe an fiind construite în prezent, comparativ cu circa o mie la jumătatea secolului trecut. „Aş susţine că întrebarea pe care ar trebui să o punem acum este care sunt alternativele la baraje – inclusiv pentru generarea de energie – având în vedere că acestea sunt eliminate treptat”, a spus el. China continuă să construiască baraje pe râuri importante, hidroenergia reprezentând o parte esenţială a planurilor sale de reducere a utilizării combustibililor fosili şi de controlare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Însă proiectele precum cea mai mare instalaţie hidroelectrică din lume şi-au dovedit efectul perturbator la nivel social şi asupra mediului înconjurător.

Barajele construite de China pe râul Mekong au perturbat, de asemenea, fluxul de sedimente în ţările din aval, transformând peisajul şi punând în pericol mijloacele de trai a milioane de fermieri.