Grădina Botanică în Republica Moldova a fost creată în septembrie 1950, la început pe teritoriul unde se află în prezent Dendrariul. La sfârșitul anilor ‘60, Grădina Botanică a fost transferată pe teritoriul acesta nou, la Porțile Orașului.

Perioada cea mai înfloritoare a Grădinii Botanice a fost până la sfârșitul anilor ‘90. Dacă la sfârșitul anilor ‘90, noi numai în sere aveam vreo 3000 de specii de plante, până în anul 2004 am pierdut circa 1000, în primul rând lipsei agentului termic primăvara și toamna.

Dar, începând din anul 2010, situația încetișor se îmbunătățește și, sperăm noi, se va îmbunătăți și mai departe. La moment, în sere, am atins iarăși am ajuns nivelul pe care l-am avut prin anul 2010, deci treptat, cu pași mici, dar siguri, mergem înainte.

Eu am absolvit Facultatea de biologie și chimie la Tiraspol în ‘77 și, întâmplător, mi s-a propus de la facultate să vin și să încerc la Grădina Botanica din Chișinău. Au fost la început numiți vreo 3 sau 4 [absolvenți, n.a.], dar până la urmă am ajuns numai eu la Grădina Botanică în ‘77, de la 1 august, începând ca laborantă și ajungând, de-a lungul anilor, doctor în științe și șefă de laborator.

Sunt zile când toată ziua practic, 7 ore sunt în sere cu plantele — sădesc, plantez, înmulțesc și tot ce mai trebuie. De dimineață, cum am venit, trec prin fiecare seră și văd dacă n-a căzut sticla, dacă nu s-a spart o țeavă... Monitorizăm și temperatura, mai ales în anotimpurile mai reci.

Atunci când mai este nevoie de scris un articol, de făcut un plan de cercetare, eu mă ocup, dar în general, undeva la 70-80% din timpul meu merge la întreținerea și monitorizarea colecțiilor.

Pentru mine toate plantele sunt preferate, ca și copiii acasă — nu ai unul la care ții mai mult și la altul mai puțin. Așa și pentru mine, sunt toate plante la care țin mult și am grijă tot timpul să arate și să fie în stare bună. Cea mai mare satisfacție a mea e atunci când văd plantele sănătoase, frumoase, într-o stare bună.

Pe teritoriul Grădinii Botanice, avem peste 7000 de specii, forme și varietăți de plante, majoritatea colectate pe parcursul anilor din diferite grădini botanice din lume.

Avem legături cu foarte multe instituții de profil botanic din lume prin intermediul cataloagelor speciale, numite Index Seminum, prin care comandăm semințe ale acelor specii de plante care nu le avem aici, la Grădina Botanică, propunând la schimb semințe din colecția noastră. În felul acesta, practic, în fiecare an, colecțiile Grădinii Botanice se măresc cu 100-200 de taxoni noi.

În serele noastre avem circa 3100 de taxoni de plante, grupați în trei grupuri. Primul grup este cel al plantelor suculente, deci plante de pustiu, alcătuit din suculentele propriu-zise și cactuși. Plantele suculente sunt cele mai puțin pretențioase și, de aceea, grupul acesta este cel mai numeric – aproximativ 1800 de specii, alcătuind mai mult de 50% din toate colecțiile noastre. Mai mult decât atât, colecția noastră de cactuși era a doua ca mărime din tot spațiul sovietic.

Urmează apoi plantele din regiuni subtropicale, cum ar fi regiunea mediteraneeană și alte regiuni mai aproape de Ecuator, în total undeva la 500 de specii. Restul de 700 și ceva de specii le revin plantelor tropicale, care sunt și cele mai vulnerabile la oscilațiile de temperatură. Datorită acestui fapt, foarte multe specii tropicale s-au pierdut pe parcursul anilor din cauza frigului.

La noi, în total, sunt 7 sere și toate pot fi vizitate în orice perioadă a anului, fiindcă în orice anotimp putem găsi ceva nou. Pe parcursul iernii înfloresc foarte multe specii de plante suculente — spre exemplu, cactușii încep să înflorească la sfârșit de februarie. Din toamnă până-n luna martie înflorește strelitzia regală, sau pasărea paradisului. Plantele tropicale, înfloresc, practic, tot anul împrejur. Vizitatorii își găsesc orișicând ceva interesant în serele Grădinii Botanice.

Noi avem plante originare din toate regiunile globului, în afară de Cercul Polar, începând cu Africa de Sud, de unde sunt originare plantele din familia Aizoaceae, și terminând cu plantele de la Ecuator, de pe malul râului Amazon. Sunt foarte multe specii de cactuși originari din Argentina, Peru și de pe tot continentul Americii de Sud.

Primele specii de cactuși de aici au fost aduse de la Moscova, de la Grădina Botanică Centrală, cactușii aceștia mari, gigantici. Au fost plantați în sol aici în ‘85 și iată, ei încă mai cresc. În altă seră crește Cicas Revoluta, o plantă adusă în 1964 de la grădina botanică din Batumi.

Avem și plante care în natură se găsesc în cantități mici, cum ar fi Dracena Dracum, sau „Copacul dracului”, originar din Insulele Canare. Fiind cultivate și înmulțite în condiții de seră, ar putea fi reintroduse în locurile naturale.

Grădina Botanică ar trebui să fie (și este!) o oază de lumină, o oază culturală. Și nu doar a orașului, fiindcă suntem vizitați — mai ales pe parcursul primăverii, când încep vacanțele de vară — de foarte mulți copii din toate raioanele țării. Vin în excursie la Grădina Botanică pentru a lua cunoștință cu genofondul bogat care este aici.

Avem o diversitate mare de vizitatori, începând cu copiii de la grădiniță și terminând cu studenți, masteranzi, profesori și așa mai departe. Sunt care vin să admire frumusețea, să mai facă o poză-două, și sunt acei interesați de anumite grupuri de plante, de exemplu colecționarii de cactuși. Avem foarte mulți amatori de plante, chiar facem și schimb [de soiuri, n.a.] cu dânșii — tot este o metodă de a mări genofondul Grădinii Botanice.

Cu cea mai mare plăcere primim chiar și voluntari. Iată, Anton [colegul Valentinei, n.a.] a fost o perioadă voluntar la noi, apoi a fost angajat în sere și se ocupă anume cu cactușii. Suntem o mână de oameni care lucrăm în sere — la moment, 7 colaboratori — dar la un volum așa de mare de lucru, este foarte puțin.

În orice moment, noi avem plante pentru comercializare, pentru înverzire, pentru amenajarea diferitor tipuri de interior – chiar și grădinițe, școli, spitale, unde este nevoie de un anumit sortiment de plante. Avem plante mici, cum ar fi cactușii, dar avem și plante mari precum diferite monstere, ficuși, etc.

Pe parcursul ultimilor doi ani, am înverzit intens Grădina Zoologică. Foarte multe plante din Grădina noastră și-au găsit locul acolo, s-au plantat chiar și palmieri, care au fost protejați iarna de temperaturile negative. Odată cu venirea primăverii, când sunt descoperiți, lumea se va bucura, pe lângă animale, și de o mică grădină botanică în incinta Grădinii Zoologice.

Pe parcursul ultimilor 3-4 ani, de când avem director tânăr și energic cum este domnul Ion Roșca, au fost făcute foarte multe plantări de plante tinere pe teritoriul Grădinii. A fost restabilită expoziția de plantelor de iarnă, creată începând cu anii ‘70. A fost reorganizat teritoriul, au fost făcute trotuare, bănci au fost instalate.

A fost adusă și o colecție de nuferi, în jur de 20 de soiuri, care vor fi plantați pe ultimul din cele patru lacuri de la noi. Pe parcursul întregi veri, vor bucura vizitatorii cu florile lor spectaculoase. Acum în plan mai este și o insulă a lalelelor, tot pe ultimul lac, unde vor fi plantate zeci de mii de lalele. Este un proiect cu o organizație obștească dendrologică, care sperăm să se îndeplinească anul acesta.

Tare mi-aș dori ca Grădina Botanică să aibă o oranjerie de fond. Oranjeria e atunci când fiecare grup de plante are sera lui — care mai înalte, care mai joase — ca să poți să le creezi diferite condiții pentru a crește. Spre exemplu, iarna, cactușii au nevoie de mai puțină căldură, tropicalele de mai multă. Plantele sub formă de copaci, precum palmierii, au nevoie de cel puțin 20 de metri în înălțime.

Fiecare grădină botanică are o oranjerie pentru plantele de teren închis — noi, cu părere de rău, nu avem. Colecțiile noastre sunt bogate, sunt variate, dar nu avem acea oranjerie în care ar putea fi expuse așa cum se întâmplă în alte grădini botanice.

Natura, asta-i viață! De la natură noi trăim, ne hrănim, ne îmbrăcăm...totul e de la natură. Ea trebuie păstrată ca ochii din cap, dar, cu părere de rău, la noi vedeți că pe an ce trece, tot mai mult și mai mult se deteriorează, din cauza activității omului.

Suntem înconjurați de murdărie, de plastic mai ales, care nu se descompune sute și mii de ani. În țările civilizate, plasticul se prelucrează, chiar și drumuri se fac din plastic, mult mai rezistente decât cele din asfalt. Aerul, la fel, este foarte murdar. Chiar dacă nu sunt atât de multe întreprinderi care să funcționeze, atmosfera este foarte poluată. Nu avem niciun râu cu apă curată.

Murdăria, gunoiul – toate acestea influențează negativ asupra naturii, cu părere de rău.

Dacă Republica Moldova ar fi o grădină, ar fi nevoie de foarte multe plante. În primul rând, plante de teren deschis, fiindcă noi suntem despăduriți acum la nu știu câte procente, în comparație cu ce era pe vremea lui Dimitrie Cantemir. Ar trebui și plante ornamentale, plante lemnoase...

Mi-aș dori ca Moldova să fie un rai cu toate aceste plante.